Inspirări şi expirări… prin gânduri!

piata

  • Unora nu le place zăpada, normal că din alte locuri. Nouă, medieşenilor, ne convine pentru că în felul ei acoperă toate gropile.
  • Între SUA şi Mexic s-au găsit tuneluri de 750 de metri. Se transportau dro-guri. Şi Mediaşul pare să fie cu foarte multe tuneluri, motiv pentru care gropile nu sunt altceva decât găuri de aerisire.
  • Am observat că veştile rele circulă mai repede decât cele bune.
  • Dacă distrugi un grup de profesionişti, nu îl mai poţi reface decât foarte greu. Aproape imposibil. Am văzut cum diverse întreprinderi, cu diverşi specialişti în diverse domenii, fiind trimişi în şomaj, nu şi-au mai revenit. Mă gândesc şi la mine, dacă renunţ la ziar, se va bucura domnul primar şi câţiva încă, dar sigur nu am să mai revin. Sau cine ştie?
  • Am fost crescut mult timp de bunica, iar la 14 ani am fost aruncat în viaţă, în trădare, în minciună, în falsitate, fără nimeni alături, îngropat în cărţile mele şi crezând că lumea reală este acolo, în idei bune şi curate. Şocul a fost mare încât, în contactul dur, mi-am pierdut credinţa în ceea ce credeam că e însăşi viaţa mea. Atunci i-am condamnat la viaţă fără sfârşit.
  • Niciodată nu poţi să ştii ce se poate întâmpla mâine.
  • Anumite lucruri le înţelegi cândva, că a venit timpul lor, altele sunt neob-servabile, neinteresante, pentru că ori ele nu sunt pregătite pentru tine, ori tu pentru ele.
  • Ca şi în cazul “Accidentul”, multe infracţiuni mari au o fisură legală. Cum? Păi, să luăm exemplul de mai sus. Oamenii nu au încredere-n bănci. Pentru că una afişează şi alta fac în realitate. Comisionul de administrare oricum vine. Dobânzile sunt mici sau inexistente, oricum rămâi în pierdere şi eşti luat şi la ochi. Atunci, îi ţii ascunşi în casă. Între timp infractorul, cu trei clase în majo-ritatea cazurilor, acţionează. Tu cauţi să îţi scapi copilul de justiţie pentru că nici în ea nu ai încredere şi totul este coruptibil în lumea asta. Nu-i aşa?!
  • Nu-mi prea vine să cred poveştile cu terorişti islamici. Că se-ntâmplă în realitate anumite lucuri, e O.K., dar că sunt majoritatea provocate de islam, nu. Păi, cunosc locuri şi oameni, unde, dacă s-ar întâmpla ceva, majoritatea ar fi recunoscătoare. Păi, de ce lovesc în spaţii aglomerate şi-n oameni ca noi?
  • Dacă unii oameni ţi se potrivesc şi te simţi bine cu ei, nu înseamnă că este valabil pentru toţi, adică se-ntâmplă pur şi simplu ca alţii să nu-ţi placă şi gata. Mai greu este când depinzi de ei şi nu te plac.
  • Pentru unii coeficientul de inteligenţă este direct proporţional cu banii pe care-i au şi îi manipulează.
  • Eu ştiu că liniştea contează şi pacea interioară, precum şi armonia cu natura, dar cum poţi să le ai, când tu trebuie să su-pravieţuieşti, adică să lupţi pentru banii cei necesari!
  • M-am săturat de tot felul de scenarii, cum că extratereştrii conduc lumea, că se află printre noi, că grupul format din vreo trei sute de oameni, că SRI-ul, că Obama etc. În orice caz, cine o face, nu ştiu de ce, n-o face bine. Războaie, foamete, calamităţi naturale necontrolate, poluare, boli şi câte şi mai câte, care ar fi putut să fie stăpânite şi folosite cu adevărat ca planeta şi locuitorii ei să arate altfel.
  • Cică în Timiş un şofer a filmat ambulanţa care lua oameni la ocazie. Îi ducea unde aveau nevoie şi de acolo lua alţii. Păi, ăsta este un obicei vechi, practicat peste tot.
  • Nu ştiu ce să zic, cert este că niciodată nu am reuşit să mă orientez în viaţă. A trebuit să muncesc mai mult de nu ştiu câte ori şi nu m-am ales cu mare lucru. E chestie de geografie aplicată pentru care îţi mai trebuie un simţ pe care eu nu l-am avut.
  • Nu-mi place Antena 1. Am auzit că au fost persoane care au participat la “X Factor”, au luat 3 de DA şi nici nu au fost mediatizate mai departe. Apoi mi-e silă de acest grup de propagandă, să-i zicem mincinoasă, cu o finalitate dubioasă. Şi sincer, vă plac Ştefan Bănică, Brenciu sau Delia? Se vede din avion ceea ce trebuie să se vadă.
  • La Loteria Română cică-i mare circ. De parcă s-ar schimba ceva. Norocul sau ghinionul fac parte din timpul vieţii unui om. Câteodată este, câteodată nu. Dar aici s-a văzut ceva forţat. Doar în anumite perioade se câştigă la 6/49 şi n-ar fi nimic, dar am impresia că-i şi direcţionat câştigul. Să fie aşa cum trebuie să fie. Şi apoi, politicul de ce-şi pune oamenii acolo, de fiecare dată când sunt la putere?
  • De multe ori mită înseamnă şi atenţiile date. Aţi ştiut?
  • De ce oare nu mă mai surprinde faptul că majoritatea şefuleţilor sunt după chipul şi asemănarea şefului cel mare. Normal, cu mici excepţii.
  • Mi se par ciudate reclamele care-ţi arată tot felul de avantaje, dar te loveşti de realitatea dură şi mincinoasă. Ceea ce trebuie să ştii nu-ţi prezintă. Rămâi şi te-ntrebi cine-i prostul? Mă refer la avantajele cu reduceri şi mai ales la bănci. Şi de ce ne mai miră comerţul unora.
  • E greu singur. Dar te-ai obişnuit aşa. Poate e mai bine, poate e mai rău? Am văzut bărbaţi distruşi de femei, au dat în alcool sau chiar mai rău, pierzând totul şi dormind pe străzi. Dar am văzut şi aşa-zişii parveniţi, fără caracter, murdari, ipocriţi, pe care nevasta îi propulsa curâţind după ei prin vorbe şi felul de a fi ce-ţi câştiga încrederea. Şi astfel trecu un timp pe care tu, în naivitatea ta, vedeai, dar credeai că te-nşeli.
  • Am întrebat o persoană cu o inteligenţă socială bine definită, cu o anumită popularitate, lucrând şi intercomunicând în permanenţă, de unde pot să cumpăr nişte mere. M-a trimis la supermarketuri, tocmai unde nu voiam, pe motiv că la piaţă te fură la cântar. Toţi!
  • Cum poţi avea cunoştinţe şi în acelaşi timp să nu ai nici caracter, nici pic de compasiune, umanitate, prietenie? Am văzut şi-n tinereţe şi acum oameni care se doreau şi se prefăceau prieteni, oricând gata de ajutor, dar nu făceau altceva de-cât să te supravegheze, ca-n momentele decisive să-ţi dea lovitura.
  • Se zice că-n politică şi în război totul este permis! Sunt bătrân, educat rău şi nu pot crede că-i aşa. E adevărat că n-am câştigat nici un război, dimpotrivă, le-am pierdut pe toate şi tot adevărat este că nu pot să fiu un om politic. E ceva prea complicat pentru mine şi anumite nuanţe nu le văd, dar tot la fel de adevărat este că, dacă ar trebui să le aplic, le-aş face cu anumite principii umaniste. Aşa-i că-mi stă mai bine ca poet, ca artist?
  • În general cei abuzaţi în tinereţe abuzează la rândul lor de alţii mai slabi. Am tot spus că pe unii evenimentele îi marchează toată viaţa. Nu pot să le treacă şi-şi dau răul mai departe.
  • Aş putea scrie romane despre teoria răului şi formele întâlnite, dar e ceva ce nu-mi place. Mă face să mă gândesc cum a venit spre mine din partea unor oameni cărora nu le făcusem nimic, doar avusesem mici ironii. Răzbunare, invidie, frică, în orice caz am avut de-a face cu nişte paranoici ce suspectau pe toată lu-mea. Aş fi vrut să te-ntreb: unde erai atunci, Doamne?
  • Ce logică a avut distrugerea tuturor întreprinderilor cu profesionişti din Mediaş? Ce s-a format? O altă structură de oameni cu bani, dependenţi de omul politic de la putere? Arătaţi-mi ce se dezvoltă, ce merge normal spre progres. Cunosc oraşe care acum treizeci de ani erau mai nimic iar acum strălucesc. Dar strălucesc degeaba, în linii mari tot sărăcie este. La noi, pe lângă sărăcie, cu excepţia clasei de mijloc a gaziştilor, mai este şi mizerie. Multă mizerie.
  • De multe ori crezi că nu ţi se poate întâmpla nimica pentru că nu ai făcut nimic grav. Ei bine, tocmai atunci se întâmplă că acei făcuţi să ţeasă plasa intrigilor asta fac mereu. Îţi vină silă şi nu poţi crede ce ţi se întâmplă, dar se-ntâmplă, chiar dacă nu eşti vinovat sau vina ta este infim de mică. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Inspirări şi expirări… prin gânduri (XII)

inspirari

  •  Îi aud la televizor pe marii specialişti cum că Federaţia Rusă ar fi slăbită. Vă spun că nu-i chiar aşa! Rusia este puternică. Şi nu vrem să-i cunoaştem nici puterea, nici adevărata influenţă. Mai bine n-am irita uriaşul ocupat să-şi ţină-n frâu nemulţumirile.
  • Din a fi nenorociţi, unii şi-au făcut o meserie de bază. Totuşi este destul de greu de a arăta una şi a face alta!
  • Nu că l-aş iubi pe domnul primar şi pe cei din jur (nici ei pe mine), dar ca Mediaşul să fie arătat cu degetul de alţii, care nu sunt mai buni ca noi, nu-mi convine. E simplu să comentezi de pe margine, de a lovi în altă parte, ca să îţi ascunzi propria micime sufletească sau să abaţi atenţia în altă parte de la murdăria ta! În asemenea situaţii iau apărarea Mediaşului, cu orice risc. Pentru Dumnezeu, este oraşul în care trăim şi nu din vina tuturor arată aşa!
  • Este loc la umbră şi sub soare pentru toată lumea. Dar în anumite lupte când porneşti este bine să fie condiţii similare. Nu unul înarmat cu un sistem şi altul cu nimic. Norocul este ca-n politica statelor şi la oameni. Nu li se permite să întreprindă acţiuni decisive care să poată rezolva definitiv problema. Ai pierdut, mergi mai departe, ai căzut, te ridici. Normal că nu este ca la început. Ai rămas cu ceva, dar important este să mergi mai departe.
  • Această delaţiune, furtul, nu-i specifică doar românilor. Este accentuată în general în zonele şi ţările sărace. Poate nu ar fi nimic, dar este şi umilinţa. Umilinţa că nu poţi să faci nimic pentru că nu ai bani. Şi nu e vorba doar de tine ci şi de cei din jur.
  • Împotriva unui sistem corupt, murdar, nu te poţi lupta. Şi dacă o faci, viaţa îţi este afectată. Era şi pe timpul lui Ceauşescu gruparea bătrânilor ce nu voiau să cedeze nimic. Era bine dacă îţi vedeai de serviciul acela anost, dacă te duceai acasă şi te îmbătai, jucai table şi nu comentai nimic. Omul perfect pentru toate societăţile.  Citeşte mai departe