Generaţia facebook versus generaţia comunistă

 Au trecut vechile timpuri, cu vechile mentalităţi. Anumite obiceiuri tradiţionale ale legilor nescrise au rămas, adică furtul şi manipularea. Până la urmă crezi că sunt internaţionale, dacă păstrăm proporţiile. Actuala generaţie vine şi cu un vocabular nou, aşa ca să te dea pe spate încă de la început. Cei care fac lenjerie intimă, un fel de croitori de pe vremuri, ca şi cei care fac ciorapi sau cei ce fac pantofi, îşi spun mai nou designeri. Fiind în Spania, în vizită la o familie, întreb de una, de alta, până când aduc vorba de copii, adică de fata de 16 ani. Ce face? Academia de Perucherie, adică în româneşte coafeză. A, nu, mi se răspunde, ci e hair stilist! Aha, înghit eu în sec. Bun! Şi deodată m-am gândit la toate. Secretarele îşi spun “manager asistent”. Croitorii, creatori de fashion. O ţintă, un punct de ajuns, se numeşte target, răspunsul, feedback, o zonă, un perimetru, aria. Dacă vrem să ajungem într-un loc, ajungem într-o locaţie. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă. Răspunsul este feedbackul? Nu realizăm, implementăm. E bine, nu? Democraţia cere drepturi egale (Normal că doar pe hârtie). Totul şochează, mai ales că, acum câţiva ani, o doamnă sau un domn, Conchita Wurst, în traducere liberă “Păpuşa Cârnat”, a câştigat Eurovisionul. De altfel, în Germania sunt azile pentru transsexuali şi gay, iar în azilele comune fetele şi femeile sunt violate la greu. Normal că mă refer la mentalitatea generaţiei facebook, căci cea comunistă are o asemenea percepţie puţin alterată. Nu sunt de acord nici cu o atitudine negativă faţă de tineri, dar, datorită malaxorului societăţilor de consum, au devenit nişte deviaţi social care, la rândul lor, vor naşte nişte copii degeneraţi, antisociali, devenind periculoşi pentu viitorul omenirii, mai ales pentru generaţia comunistă. De altfel, observ peste tot din ce în ce mai multă violenţă şi sex. Poate e de vină şi mass-media, pentru rating, adică atragerea publicului. Mă tot gândesc să fiu simplu, clar, cursiv, în mod nepărtinitor, încercând, cu o oarecare stricteţe, să fiu obiectiv. Mi-e greu. Argumentele mele se bazează pe fapte generale bune, cunoscute şi acceptate de mine, unde, în aceste coordonate, concluziile sunt clare. Din ceea ce am văzut, că totuşi suntem în campanie electorală, tinerii trebuiau să fie cumva motivaţi să vină la vot, dar votează într-un mod total diferit faţă de cei mai în vârstă. Şi apoi lumea s-a săturat de cei cu experienţă, vrea tineri curaţi, chiar dacă nu ştiu, vor învăţa şi, dacă vor încerca şi ceva, vor plăti greşelile. Ştiu, contează şi cine judecă greşelile. Acum se pare că s-a deschis o prăpastie în timp, nu datorită veniturilor, educaţiei şi genului (cu toate că există şi asta), ci generaţiilor. Vieţile şi lumea celor în vârstă, a comuniştilor, şi a celor tineri, generaţia facebook, sunt total diferite. Unele cuvinte, cum ar fi: comunist, securist, miliţian, CAP, alimentară, porţie, coadă, ouă, carne, şedinţă, nu mai au înţelesul pe care-l aveau cândva. Noi, cei în vârstă, avem o altă lume. Nu zic că ar fi mai bună, doar că e altfel. Ştiam că, dacă vom face punctul A, vom ajunge la B şi aşa mai departe până la sfârşit. Tinerii? Cei care nu au nicio relaţie se confruntă cu nesiguranţa locului de muncă, făcând-o de-a lungul întregii vieţi. Vor lucra sau lucrează ca stagiari neplătiţi, în timp ce cei mai săraci nu îşi pot permite să caute o slujbă fără venit. Până la urmă totul este o chestie de şansă. O casă este un vis prea îndepărat, dacă nu au de la părinţi. Nu se gândesc la pensie. Apare un sentiment al injustiţiei sociale, când văd cum unii pleacă având salarii mari şi bonusuri şi fac economia să fie pe butuci, să nu meargă şi nu e tras nimeni la răspundere. Au fost comise fraude masive şi nimeni nu a fost urmărit pentru asta, sau s-a făcut puţină vâlvă şi apoi în timp s-a uitat. Şi asta mai adesea în sfera politicului. Elita politicului a promis prosperitate, însă noi ceilalţi, ce n-am fost în sfera lor, ne-am ales cu nesiguranţa. Apare injustiţia socială, inegalitatea uriaşă şi pierderea încrederii în elitele politice. Aşa că noua generaţie facebook se-ndreaptă spre politică, locul unde poţi greşi cât vrei, dacă ştii cu cine să fii. Rata şomajului la noi este, cred, destul de mare, dar ea maschează un nivel mai mare datorat şomajului deghizat. Te resemnezi, legile nu sunt bune, dar ele nu au fost făcute pentru popor, ci pentru reprezentanţi. Şi atunci te apucă lehamitea, că orice faci este împotriva ta. Şi fără o experienţă în câmpul muncii, curată şi cinstită, nu vei şti niciodată ce înseamnă responsabilitate, cinste, corectitudine, morală, credinţă, tradiţie, demnitate. Ştii ce vezi. Dar vechea generaţie, cea comunistă, nu înseamnă doar cei ce şi-au făcut pensii mari, doar cei corupţi, doar cei incapabili să fie corecţi, demni, responsabili, doar cei pe care-i vedem cu toţii şi se ascund în spatele vorbelor mincinoase. Atunci ce au căutat acolo? Asta. Mai suntem însă şi ceilalţi, care am dori o schimbare în bine. Aşa că, părerea mea este că mulţi tineri, dacă vor reuşi să intre în politica locală sau naţională, după patru ani, se vor sătura. Pentru că una se arată şi alta este în realitate. Dumnezeu cu toţi! (Laurenţiu Oprea)

Inspirări, expirări, gânduri…

• E plin  de maşini peste tot. Şi benzina şi motorina sunt scumpe. Mai grav cu tinerii care parchează oriunde, vorbesc la telefon sau conduc neatent. Eram pe banda a doua şi am semnalizat s-o ia pe strada Gravorilor. M-am oprit din instinct. O domnişoară voia să mă depăşească pe stânga. Pentru o clipă am îngheţat! Să nu credeţi că voi veţi scăpa!
• Sunt atâţia nenorociţi că nu mai ştii cu cine să vorbeşti şi cu cine nu. Oricum e mai simplu să nu faci nimic concret, să execuţi dispoziţiile fără să comentezi, să ai un salariu bun şi să ai păreri, fără nici o faptă. Aşa ca să dea bine. Şi normal să se adune împotriva oricărui ar deranja cumva pe şeful lor pe moment. Că oricum vor trece la celălalt uşor, aşa cum  trec apele în alte ape.
• Cei sensibili, cu conştiinţă, vor pierde în faţa brutelor, tupeiştilor şi oportuniştilor. Astea-s timpurile.
• Am impresia că suntem supuşi unui bombardament informatic de date şi relaţii contradictorii, cred că pentru a ne distruge opiniile personale de bun-simţ!
• Oare cine manipulează adevărul în Mediaş în ultimul timp? Va fi bine? Va fi rău?
• Dacă ieşi cumva în evidenţă cu ceva nu poţi evita tracasările, curiozitatea, răutăţile şi invidiile celor din jur. Aşa că preferi anonimatul, adică să nu atragi în nici un fel atenţia asupra ta.
• Şi bolile noi le tratăm prin simptome, nevăzând cauzele fundamentale, de altfel tot ce facem, facem ca reacţie a ceea ce primim sau vedem, sau credem că ştim. Oricum pierdem esenţialul, de altfel l-am pierdut de mult.
• Cum merge treaba în Piaţa Regele Ferdinand I? Primarul cu ajutorul prietenilor lui dă cartele de intrare pe favoruri sau diverse servicii personale, după care trece la control masiv, să se vadă că el, administratorul oraşului, vrea ordine şi mai ales vrea să pună lucrurile la punct.  Un om drept, cu coloană vertebrală, în care opoziţia este de vină (şi nu numai).
• Mă uitam la Piaţa R. Ferdinand I. Drumul este înclinat atât pe stânga cât şi pe dreapta. Mă gândesc că, în caz de ploi torenţiale, pivniţele şi imobilele vor fi pline.
• De când mă ştiu eu n-am dus-o bine cu nici un primar. Ce va fi mai departe nu ştiu. Ceea ce mi se pare ciudat e faptul că cei care l-au ridicat în slăvi pe domnul Neamţu sunt gata (şi nu numai) să-l ridice şi pe domnul Roman. Aşa-i în politică!
• La fosta librărie Cartea Rusă s-au lipit nişte afişe. Păi, spuneţi dumneavoastră cum pot să gândească aşa şi să ne ridice mingea la fileu. Doar puţină imaginaţie şi cunoştinţele despre prezent şi suntem acolo.
• Cum oare au ajuns hoţii să spargă bancomatul de la EOn? Nu pază, nu sisteme de supraveghere, nu nimic? Vine Electrica! Apoi Primăria! Apoi cine? Oricum, tot de la noi se vor lua banii!
• Medieşenii îl atacă pe domnul Roman pe motiv că s-ar fi plimbat pe la mai multe partide. Cred că nu acesta-i defectul lui. Ca şi cum unul e de vină că are calviţie sau strabism. Adevăratul lui defect îl vom vedea, dacă va trebui. Şi nici acela nu va depinde de el prea mult.
• Sunt lucruri care pentru mine au murit. Acum câţiva ani, poate, m-ar fi interesat. Poate într-o altă lume.
• Venind de la Sibiu spre Mediaş, la şosea, înainte de Şeica Mare, este un restaurant. M-am oprit cu un prietem să luăm o ciorbă. Am vrut să mâncăm şi ciorbă şi felul doi cu mămăligă. Nu ne-a dat decât mămăligă cu brânză şi smântână. Şi nu a vrut să-mi dea nici jumătate de porţie de cârnaţi. Păi să mă mai duc? În orice caz, pentru mine locul acela nu mai există.
• Cică anul acesta n-au fost destui turişti pentru că Paştele s-a suprapus cu Ziua Muncii. Despre starea şi nivelul de trai nu se mai spune nimic?
• Mai vorbesc cu tot felul de oameni şi cum este în comerţ aşa-i şi cu sălile de jocuri. În unele nu te duci că nu câştigi, procentul pe care ar trebui să-l dea, doar o poveste frumoasă.
• Efectiv de unii n-ai destul curaj să te iei. Mint, fură, sunt egoişti şi cu apărătorii legii de partea lor. Toată lumea ştie, toată lumea tace. Faptul că datoria presei este să spună adevărul este o altă făcătură. Adevărul te ajută să falimentezi. Oricum, nu mai este mult dar nu ştii care-i prioritatea!
• Despre averile candidaţilor nici un cuvânt. Praf în ochii lumii. Păi, voi credeţi? Banii, bijuteriile, tablourile se ţin bine ascunse în case. Altfel ar risca şi ar da ei totul pentru nişte funcţii ce le dau mai multă bătaie de cap decât avantaje?
• Nici nu vă daţi seama câtă fericire vă dă un copil de la orfelinat. Pretenţiile nu-i sunt mari, dar bucuria lui nu se compară cu nimic. Să îi vedeţi ochiii!
• Mi se tot spune să nu mă mai iau de cei de la Gaz. Dar eu nu am treabă cu profesioniştii, am treabă cu umpluturile politice ce încarcă organigrama şi ne sfidează pe toţi inclusiv pe cei de acolo. Şi, după ce nu ştiu, mai sunt şi aroganţi şi mai ales răi.
• Oricum, fiecare îşi are crucea lui, mai mare sau mai mică. Şi deasupra aranjamentelor, sforăriilor, intrigilor, răutăţilor şi ipocriziei oamenilor stă Dumnezeu cu hotărârile lui. Totul se rearanjează din când în când. Nu ştiu de ce nu mă surprinde. Am văzut oameni mari, cu relaţii, cu tot ce trebuie, care, în urma unor boli, n-au mai fost nimic.
• Nici nu vă daţi seama, în timp, scrierea unui semn, a unei litere de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta, ce importanţă mare are. Apar celelalte litere, după care cuvintele ce se scriu de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga. Aşa-i şi cu răul sau binele, de la cele mai mici semne. (Laurenţiu Oprea)

Inspirări, expirări, rânduri…

• Nu poţi naviga prea mult pe internet pe telefon, tabletă sau calculator că poc, apar şi viruşii. Şi sunt tot mai agresivi. Ştiu, dar apar mai puternici ca antivirusul tău.
• Ştiţi prin câte trece un copil de la orfelinat? Când e vărsat de vânt, toţi au vărsat de vânt, când e răceală, toţi au răceală, când are unul păduchi, toţi au păduchi şi uite aşa trec prin toate bolile pământului. Să nu mai vorbim de bătaia de joc a celor mari şi puternici, care nu ştiu altceva, pentru că şi de ei şi-a bătut joc altcineva când erau mai mici şi chiar şi acum, pentru că întotdeauna există unul mai puternic. Cuminţi, resemnaţi, cu speranţa că cineva îi va lua acasă şi îi va înfia.
• DN 14 nu a fost reparat că nu au vrut liderii locali, pe motiv că se va face centura. Uite că nu s-a-ntâmplat şi am rămas cu DN14 praf.
• Urmaşii celor care au fost oameni politici sau bogaţi, aşa-zisa generaţie facebook, se pregătesc să fie interfaţa politică. Nu, cam asta-i realitatea?
• Cică Vaticanul ar afirma existenţa, astrobiologia extratereştrilor. Religia nu-i în afara ştiinţei. Se completează, nu?
• Există un bar pe colţ  cu spălătoria lui Corleone, de pe str. Blaga. Nu funcţionează, cred, decât vineri spre sâmbătă şi sâmbătă spre duminică, în rest pare închis. Cum poate supravieţui?
• După ce E.On-ul greşeşte prin estimări exagerate, tot ei te pun să faci noi contracte. Du-te, stai la rând, semnează şi ce bine e, nu?
• Orice trebuie făcut e foarte complicat. O mie şi una de formulare şi plimbări ce te ţin ocupat.
• După Salconservul nou apare câte o formă feminină, urâţică şi murdară, cu un copil în braţe. Cred că practică cea mai veche meserie, iar copilul dă culoare momentului. Îl condimentează. Doamne, unde s-a ajuns! Când eşti sărac, să vrei să ai o şansă şi nu o ai.
• Dacă tot este consilier, domnul Ciulea nu se lasă. Vrea noaptea toţi câinii-n casă!
• Mă uitam la locurile de muncă vacante. Sincer nu aş putea să practic doar vreo cinci meserii din cincizeci. Şi cred că nici nu m-aş pricepe. Oricum, şomajul vine înainte de pensie.
• Şi facebook-ul este o sursă de dezinformare dar măcar îţi poţi spune părerea.
• Oricine poate fi compromis azi. E aşa de simplu prin tot ce-ai vrea să faci!
• Nu cred că aţi observat. Noi, ardelenii, mai exact medieşenii, suntem pe ultimul loc ca valoare, pe primul loc sunt bucureştenii, apoi moldovenii şi oltenii, femeile şi copiii şi vai, venim şi noi pe un meritat ultim loc.
• Ce poţi face ca să rămâi în viaţă şi să speri? Te duci la pariuri! Vă spun eu, ce te ţine-n viaţă te şi omoară. Nu? Păcat că eu nu joc. Până acum!
• Într-un fel trece timpul la 20 de ani şi-n alt fel la 60 de ani.
• A început, puţin câte puţin, ca totul să se deterioreze. Şi se face rapid şi nu ai ce face. Ce trebuie să faci este din ce în ce mai greu şi complicat.
• Şi-n Mediaş şi-n Ighişu Nou se rad hectare de pădure, pe motiv că este nevoie de locuinţe. Deci din fondul forestier se trece în fondul de locuinţe. Ce vreţi de la primar? Minciună, tupeu şi siguranţă.
• Sunt unii care te urăsc fără să le faci nimica. Doar aşa, pur şi simplu. Şi nici nu-ţi dai seama, pentru că tu te ştii curat şi bine intenţionat. De anumite lucruri îţi dai seama târziu.
• Domnul senator Viorel Arcaş vrea pensie specială şi, dacă va reuşi, Mediaşul se va mândri cu încă un miliardar în pensie! Avem şi noi “faliţii” noştri. Dar despre iniţiative legislative viabile, naturale, normale de ce nu avem nicio veste? Oricum, azi poate fi pădure şi mâine autostradă sau pot fi şi amândouă. Nu?
• Ştiţi cu cât se vând drogurile ? Gramul de canabis cu 50 lei, pastila de extasy la 60 de lei bucata, dar se găsesc şi cu 35 sau 45 lei. Depinde de unde le iei. Atenţie la licee!
• Domnule primar comandor, aţi găsit statuia furată de pe variantă? Dacă aţi pune una să vă semene, sigur nu ar lua-o nimeni. Nu de alta, dar să ştiţi ce se fură şi mai ales ce nu se fură! (Laurenţiu Oprea)

Inspirări, expirări… prin gânduri

• Cică apar tot felul de tehnici şi idei cum să faci bani, cum să-i simţi, cum să trăieşti în ei, scrise de fel de fel de oameni de toate profesiunile, mai ales psihologi şi sociologi. Astea poate ar fi valabile într-o piaţă cu adevărat liberă. Dar ce trăim noi nu are nimic de-a face cu aşa ceva. Îţi trebuie o conexiune bună, o cunoştinţă bună, o funcţie mare şi să-ţi implantezi oamenii tăi, cu mentalitatea ta, în anumite posturi cheie, care să fure pentru tine sau pentru oamenii tăi de sus. Cică în acest fel s-ar strânge bani la partide. Dar la partide ajunge doar o mică parte, cea mai mare se pierde în buzunarele aşa-zişilor “perceptori”. Aşa se fac banii. Cei care scriu cărţi vă-nvaţă cum se fac banii… din vînzarea lor.
• În perioade de pace conducătorii nu sunt la fel ca şi cei din perioadele de război. Până la urmă nici nu ştiu ce să mai cred. Oare aşa a fost dintotdeauna şi noi am învăţat o istorie romanţată şi emotivă?
• Mă surprinde faptul că unii îţi fac rău mereu şi au tupeul să-i saluţi sau să le faci vreun bine. Te apucă sila. Ţi-e frică de acest fel de a fi al lor care îmi trezeşte repulsia şi sunt convins că puterea m-ar face şi pe mine rău. Adică eşti om normal, umilit şi jignit zilnic de cunoştinţe, de aşa-zişii prieteni, doar că sunt mai puternici şi stăpânesc momentul, şi, când s-ar schimba roata, să-ţi spună că nu au avut ce face, că astea au fost vremurile. Hai să fim serioşi. Păi, am văzut şi oameni de treabă ai momentului. Ei cum au putut?
• În complexitatea vieţii azi eşti, mâine nu mai eşti, mai mult nu eşti decât eşti.
• Oare medicii care dau diagnostice greşite îşi dau seama cât rău fac? Păi, dacă sunt toţi prieteni cu primarul sau cu consilierii, ce poţi crede? În tinereţea mea unii se făceau informatori pentru a avea un ascendent asupra celor din jur şi a fura în voie, pârându-i pe alţii, arătându-şi astfel devotamentul faţă de politica partidului şi statului. Oameni de bază, cre-dincioşi vechii orânduiri. Şi azi… cred că la fel. Politica, de obicei, e un subterfugiu.
• Mafia italiană îşi omora duşmanii, procurori, judecători, primari, oameni politici. Nu avea treabă cu oamenii obişnuiţi. Ce fel de terorişti sunt aceia care lovesc în oamenii simpli, oa-meni ca noi? Păi cui îi pasă de noi? Noi, cei mulţi, suntem victimele tuturor, nu? Şi tot noi plătim aproape totul.
• Parcă nu merge nimic în ţara asta în afară de furtul legal. Sau poate mi se pare? Dar ce exemplu mai bun să am decât pe primarul comandor. Acum  patruzeci de ani Mediaşul arăta mai bine.
• Dacă ar trebui să aveţi proviziile şi apa limitate şi sunteţi izolat, v-aţi baza pe prezenţa unui om ca primarul Neamţu lângă dumneavoastră?
• Dacă ar fi dreptate, cred că toţi ar trebui puţin închişi şi cercetaţi. Dar nu toţi sunt de partea legii.
• Cad firme întruna. Puterea de cumpărare a oamenilor pare să scadă tot mai mult.
• Oricum, am sentimentul că parcă ne furăm noi între noi şi pe toţi ne fură primarul.
• Nu-mi plac trădarea şi armata.  Şi am avut parte din plin de amândouă.
• De multe ori sunt prea slab să pot sări în apărarea cuiva, dar o fac în  felul meu.
• Pe zi ce trece apare o calitate tot mai slabă a angajaţilor din sistemele statului. Nu înţeleg pentru ce se dau examene şi totuşi se-ntâmplă anumite lucruri ciudate. Nu mai departe chiar moartea bebeluşilor de la Spitalul din Piteşti. Mediaşul, cu spitalul lui, pe cine omoară?
• Se dă vina pe vaccinuri, cu toate că şi aici sunt multe controverse între a le da copiilor şi a nu le da. Nici eu nu ştiu ce-i bun şi ce nu. Cred că de la caz la caz. Cert este că nimănui nu îi mai pasă şi nu-i mai este frică de nimic.
• Aţi observat cum ne manipulează unii şi alţii pe bătaia de joc a celor de la putere?
• Eu am pornit de la ideea că toţi oamenii sunt buni, dezinteresaţi, şi-şi văd de treaba lor. Cei care au fost mai egoişti, mai suspicioşi,  mai răi, au reuşit mai bine. În fond contează su-pravieţuirea, nu?
• Ce încredere am avut în cărţi! În a citi cât mai mult, crezând că acesta-i secretul reuşitei. O nu, sincer nu-i acesta, dar nici nu ştiu care este. Poate norocul!
• Mă gândesc că poate primarul comandor nu-i aşa vinovat de felul cum arată Mediaşul, ci faptul că eu sunt bătrân şi le văd pe toate ar fi unul dintre motive.
• Atâta caz cu Brâncuşi. Vă spun eu ceva despre ipocrizia şi minciuna românilor. Prin 2008 am fost la Paris, prin Uniunea Scriitorilor. Aveam în plan să văd şi muzeul Brâncuşi. O săptămână, în fiecare zi, am fost acolo şi pur şi simplu era închis. Aşa că una-i realitatea şi alta formalismul.
• Să le dau apă la moară delatorilor, intriganţilor, micimii nemţenilor. Da, sunt şi subiectiv în felul meu. Cum aş putea să mă port cu cineva urât, dacă atunci când a putut s-a purat frumos cu mine sau cum crede cineva ce şi-a bătut joc şi-şi bate că-l voi uita? Oricum, sfârşitul e la fel! Poate nu chiar!?
• Pentru a mări productivitatea la gaz, popun ca peste 60% neprofesioniştii, politicii şi alţii aranjaţi să fie daţi afară. Cred că ar creşte 100%. Logic, nu?
• Mai am puţin şi e gata cu ziarul “Informaţia Săptămânii”. A fost o poveste frumoasă. Dar dacă nu va fi? Dacă se va-ntâmpla o minune şi voi reuşi să merg mai departe? Atunci ce va mai fi? Când nu ai nimic de pierdut, poţi pierde totul, dar măcar să conştientizezi. Oricum, un singur om n-ar fi reuşit să facă o asemenea mentalitate.
• Dacă faci 544 pe telefon şi auzi un zgomot de fundal înseamnă că ai telefonul ascultat. Dacă telefonul tău se încălzeşte repede, la fel este ascultat, dacă se termină bateria repede, la fel, aplicaţiile de ascultare sunt în funcţiune, dacă se aprinde ecranul din când în când, la fel. Prostii că nu au voie. Sunt vreo cincisprezece servicii secrete, dacă nu mai multe, care se ascultă între ele şi ne ascultă şi pe noi. De avut voie nu au, dar ce este voie? Tu nu poţi să faci la fel că-i ilegal, dar ei o fac. Până şi-un prăpădit de politician local îşi are serviciul lui. Asta-i democraţia prezentă. Nu ar fi mai simplu dacă ne-ar da de mâncare şi condiţii cât de cât umane?
• Ce nu-mi place? Oamenii politici gen comandor Neamţu, trădători josnici, superficiali şi neatenţi. Avocaţii lacomi şi leneşi, superficiali. Securiştii ce se aranjează minţind şi urmârindu-şi propriul interes. Turnătorii. Gaziştii ce paralizează sistemul în care şi noi trăim. Cei care-şi iau salariile degeaba, fiind obedienţi, fără să spună nimic când trebuie să spună ceva. Mincinoşii cu tupeu. Aroganţa fără o bază reală, valoroasă. Strâmbii sufleteşti ce te-ar vinde pe nimic. Cei care te fură şi încă mulţi alţii. Orice nedreptate făcută cuiva ţi se întoarce la timpul potrivit. Nimeni nu scapă!
• Apare o nemulţumire, o disperare, când tu supravieţieşti cu mai nimic şi alţii sfidează atât cu salariile lor, cu firmele lor ascunse, cu familiile lor şi clanurile lor aranjate, cu sistemele lor subterane de furat statul, dând cică bani la partide, dar îşi bagă în buzunar mult mai mult. Şi sunt de nebăgat în seamă, chiar protejaţi, fiind oameni de încredere.
• Nu poţi să faci nimic pentru că eşti dat în judecată şi pierzi. De cele mai multe ori nu te poţi concentra asupra cazului, cu toate că se vede clar, de pe lună, ce trebuie să se vadă. Tu ai de lucru, ţii o firmă şi eşti bătaia de joc a oricărui afacerist care are dosar penal, o funcţie la stat şi se ocupă şi de firmele private ale prietenilor. Nimeni nu-i face nimic că la toţi le este frică, totul se face ascuns şi ca să fie în regulă, pur şi simplu se terorizează angalaţii.
• Ce închisoare e aceea cu laptop, telefonie, cu internet, cu mâncare pe pofte şi femei săptămânal? Ce gardieni? Oriunde să se facă ceva bani, nu? Asta-i, unii sunt răi, alţii sunt buni, nu?
• Are o funcţie la stat. Are salariul mare şi face ce ştie cel mai bine, fură şi trădează. Nu prea contează partidul. El e mereu acolo. Se mulează perfect pe situaţie. Vine un tehnocrat şi vrea să-l dea afară. Nu poate! Este imposibil pentru că are drepturi. Noi, cei umilţi, suntem în afara drepturilor şi ne uităm în gura şmecherilor, gen primarul Mediaşului, care ne tot fură şi se bazează pe laşitatea şi frica noastră. Spuneţi ce-a făcut concret cu atâţia bani? Nimic. Şi atunci de ce nu-l oprim? Că nu putem? De ce nu putem?
• Parcă am fi sclavii unora într-o poveste fără sfârşit.  (Laurenţiu Oprea)

Inspirări, expirări, gânduri…

• Legile pe care le dau, cu apărarea propriilor drepturi, ai noştri deştepţi politicieni, nici măcar nu mă mai miră, nu mă mai sperie şi nici nu-mi mai provoacă greaţă pentru că noi, cei mulţi, merităm mai mult. Adică putem duce mai mult. Este un fel de boală naţională, profesională, specifică nouă. Personal nici nu-mi dau seama cum au pornit revoltele? Nu mă gândesc la revoluţii, că astea se pot aranja din altă parte, ci la răscoale!
• Oraşul mi se pare că este plin de mizerie până sus, ca un pahar cu apă băltită, mlăştinoasă până peste buză. Murdărie, gropi, gunoaie, într-un mixt grosolan. Un fel de aer pe care-l respirăm toţi şi ni se difuzează în tot corpul, în toate organele ce sporesc singurătatea inumană a locului. Un oraş încremenit ca morga Spitalului Municipal.
• Tendinţa spre viitor este îngijorătoare şi implicaţiile pot fi catastrofale, dacă primarul nu va păţi nimic. Şi n-ajunge, pentru că răul pe care l-a făcut nu poate fi reparat niciodată.
• Mi se pare că noi, micii privaţi, suntem un fel de robi în mâinile celor ce se aleg singuri. E groaznic ca să ai un serviciu bun, cu un salariu bun şi încă firme pe care le controlezi în timpul serviciului. Şi noi să plătim pierderile şi dezastrele.
• N-am înţeles şi nici nu înţeleg mecanismele puterii. Normal că-mi place să am bani, dar nu ca să-i strâng, ci să mă folosesc de ei. În momentul în care nu-i mai am, nu-i nimic. Cineva sus mă iubeşte şi are nevoie de mine ca să pot scrie. Ştiu, n-are rost, dar dacă odată va avea?
• Pe zi ce trece apar tot felul de legi ce subliniază o demarcaţie şi mai mare între noi şi cei ce ne conduc.
• Nu mai ştiu toţi cum să ne fure şi să-şi bată joc de noi, într-o bătaie de joc generală.
• Merge perfect ceea ce se vrea să nu meargă.
• E mai rău ca-n anii trecuţi şi, după cum merge, va fi şi mai rău.
• Se zvoneşte că domnul actual primar va candida ca parlamentar, ceea ce nu-mi vine să cred. Sau va rămâne ca viceprimar al viitorului primar, ceea ce iar mi se pare o chestie imposibilă. Dar niciodată nu poţi fi sigur pe nimic, cu toate că, dincolo de bani, orgolii şi trădare, mai apare frica de umilinţa închisorii. Dar astea fac parte din preţul succesului efemer.
• Ştiu eu, sigur le este greu preşedintelui şi premierului printre cei de acolo, unşi cu toate alifiile şi dedaţi la toate netrebniciile.
• E o mentalitate veche, “să-i zicem comunist”, ar zice tinerii de azi, responsabili, atenţi, cu foarte mult bun-simţ, eu aş vota pentru uniforma şcolară. La familiile mai sărace, normal ar trebui să intervină statul. Sau sunt prea multe sărace! De ce oare?
• În SUA pare ca după domnul Obama să vină doamna Hillary Clinton. Oricum şi pentru mine şi pentru noi este totuna.
• Sunt unii care pot influenţa oamenii împotriva altor oameni. Te trezeşti cu un val de ură, din partea unora care-ţi erau indiferenţi, ca să-ţi dai seama că sunt prieteni cu aşa-zişii “neprieteni” ai tăi. Să vrei şi nu ai cum să fii cu toţi în relaţii bune. Unii sunt nemulţumiţi prin felul lor de a fi şi a-i înţelege înseamnă să te distrugi pe tine.
• Excelenţa Sa Primarul are foarte multe privilegii şi posibilităţi: – poate să-şi mărească salariul şi în acelaşi timp poate mări salariul oricui vrea din primărie sau din subordinea sa,

– poate să angajeze şi să protejeze pe cine vrea şi când vrea, în urma unor simulacre de examene,

– poate să dea licitaţiile cui vrea, aceştia la rândul lor putând să le subcontracteze cui vor,

– poate să termine orice lucrare vrea sau, mai bine zis, nu poate să termine nimic,

– poate să facă director de direcţie pe cine vrea,

– poate să bea oricât şi să vină oricând la serviciu,

– poate să se plimbe “cu dricul” unde vrea şi când vrea, pe banii Primăriei, ca domnul general Oprea,

– poate face ce “vrea muşchii lui”,

– poate, poate să ne creadă proşti cât putem duce, nu?

– poate să fie şi trădat, nu?

– şi mai ales, poate, nu e vorba de primarul Mediaşului!

• Mediaşul mai are noroc şi cu Krombergul, că, dacă el nu ar fi, sărăcia şi mizeria ar fi mai mari.
• Am impresia că există reîncarnarea, aşa ca şi cum n-ar fi destul un ciclu să ne transformăm în lumină.
• Oare când se va termina podul? Sau îl va termina viitorul primar?
• De multe ori nu te doare mai tare decât când vezi un strâmb, un mizerabil, un nenorocit, care a distrus vieţile celor din jur, care face orice pentru şeful lui şi care te sfidează că are serviciu şi că o duce bine. Şi unul ca tine, dacă o continuă tot aşa, s-ar putea să depindă de el. Şi dacă nu?
• Mă gândesc la domnul Victor Rebengiuc, oare nu s-ar fi putut să rămână în memoria noastră cu filmele lui şi să nu se facă de ruşine cu reclamele semipatriotice care scot în evidenţă o reţea de telefonie mobilă nenorocită?
• Orice mizerie pe care o faci mai devreme sau mai târziu ţi se-ntoarce împotrivă.
• Există o nemulţumire a populaţiei împotriva oamenilor politici de proastă calitate. Da’ unde sunt cei de bună calitate?
• Până la urmă toţi sunt la fel. Dar unii au SRI-ul de partea lor, mai exact secţia penală, DNA-ul, aşa că parcă problemele lor se rezolvă mai repede.
• Există şi o anumită mentalitate a spiritului de gaşcă. În sistem unii sunt ce sunt, se regăsesc. În afara sistemului sunt nimic. Unii nu pot să trăiască altfel decât să-i slujească pe alţii care le dau şi lor posibilitatea să pară că e ceva de ei.
• Păi, cum vrei să fii prietenos cu unii ce-şi manifestă momentele de putere prin aroganţă, respingere, răutate pură?
• PNL-ul şi-a dat mâna cu PDL-ul să termine PSD-ul. Cine sunt PNL-iştii aceştia? Din vechiul PNL n-a mai rămas nimeni. Îl cunoşteam pe profesorul Boariu. Acum unde-i? Din vechiul PDL îmi aduc aminte de domnii Nan şi Ştefănel. Doar amintiri de umbre.
• Nu degeaba cred că se zice că un animal flămând nu mai are frică de bâtă.
• I-am observat şi pe vechii şi pe noii nomenclaturişti. Se mulează repede, vor să fie prietenoşi, sunt simpatici, până pun mâna iar pe putere şi bani. Apoi îşi arată liniştiţi caracterul infect. Nimic nu-i mai poate atinge iar.
• La noi în ţară totul pare ca într-un organism viu şi nu cred că ar fi numai la noi. Parazitul, paraziţii îşi vor sufoca şi omorî gazda.
• Parcă trăim timpurile de după război, când noi, cei inventaţi de ei ca burghezi, mo-şieri, trebuie să plătim dările pentru unii din ce în ce mai lacomi şi mai sfidători.
• Sunt convins că până la urmă totul se plăteşte, ori în lumea asta ori în cealaltă. Nimeni nu scapă. Anumite lucruri le faci nu numai din interes. Şi apoi am şi un fel personal de a-mi face duşmani gratis. Şi de-ar fi oameni obişnuiţi, dar nu, îi caut pe cei puternici. Nu de alta, dar să-şi facă toată reprezentaţia, ca-n momentul când voi scrie să nu fie dubii.
• Ca să afli IMEI-ul, un fel de număr al telefonului (pe care să-l dai centralei în caz de furt să ţi-l poată recupera) faci *#06# şi-ţi apare un număr de 15 cifre. Acela este.
• Fiecare ţară, fiecare loc îşi are conducătorii pe care-i merită. Este vorba de un sub-conştient colectiv în care minciuna, trădarea şi lăcomia par să fie potrivite aici.
• Anumite filme au un anunţ pentru copiii sub 12 ani. Dar bine, ziarele, revistele şi altele sunt pline cu ce este interzis în altă parte! (Laurenţiu Oprea)

Inspirări, expirări… prin gânduri

• Sunt lucruri pe care degeaba le spui unor oameni că nu te ascultă, oricât de interesante ţi s-ar părea.
• Când conducerea celor de la gaz a fost a unui partid, Mediaşul a votat în favoarea acelui partid.
• Am impresia că pe anumite funcţii nu contează că nu-ţi faci treaba! Lupta se dă pentru a te menţine, nu pentru a face ceva.
• Ce mă scârbeşte este opoziţia care arată cu degetul spre putere şi spre defectele ei, cu toate că nici ea nu a fost mai brează, când a fost la putere. Cei care au tot arătat şi arată sunt toţi îndepărtaţi. Mi se pare normal. Nu fac parte din nici o parte.
• Puţin de tot am intrat în tainele limbii ebraice, învăţând vreo şase litere. Pot spune că fiecare literă are povestea ei iar combinaţiie dintre ele sunt fascinante.
• Pe unii, dacă începi să nu-i înghiţi, parcă nu-i înghiţi nici pe copiii lor, cu toate că ei nu sunt vinovaţi faţă de tine cu nimic.
• La fel cu anumite persoane fizice, poţi să fii aproape, dar în realitate distanţa să pară infinit mai mare şi de netrecut.
• Sunt cei care ţi-au făcut rău, prin vorbă sau prin faptă. Se apropie de tine cu tupeu şi chiar îţi dau sfaturi. Îţi vine să dai cu ei de pământ, dar o laşitate a bunului-simţ te paralizează şi zâmbeşti trist, răspunzând monosilabic. Nu-ţi vine să crezi, dar asta-i un fel de… socializare forţată din partea lor, iar din partea ta o acceptare a sorţii, a fatalităţii.
• Trăind între oameni, puţin câte puţin le împrumuţi felul de a fi bârfitor, laş, manipulator, interesant, mincinos, exagerat, obedient, forţat, curajos, impresionant, dar preferi să fii singur. E mai sigur şi mai comod. Bine că nu eşti obligat să socializezi mereu. Şi tu le ai pe ale tale, de care eşti conştient, dar parcă nu aşa. Îţi faci cum poţi obligaţiile şi e-n regulă. De te-ai întâlni doar cu cei cumsecade, ce bine ar fi!
• Alţii te inundă, te năpădesc. Nu ştii cum să scapi de ei! Vin după tine. Parcă ţi-e jenă să nu se supere, să-şi dea seama că nu-ţi place acest gen de agresiune a lor. Laşi totul baltă şi te scuzi cu anumite probleme imediate.
• Am fost format să lucrez în colectiv, să fiu între oameni şi cu toate astea nu mi-a plăcut. Preferam să-mi fac treaba şi să nu am nici o treabă cu nimeni. Nu poţi. În anumite sisteme aparţii colectivului cu totul, chiar dacă nu-ţi dai seama. Orice decizie a ta este şi o problemă morală, a conştiinţei, pe când la alţii este o chestie de orgoliu sau de “aşa vor muşchii mei”.
• Unii, despre care nu aveai nu ştiu ce părere, în anumite momente te surprind prin delicateţea şi trăsăturile lor sufleteşti aparte, de-ţi pui întrebarea: “Oare acesta este omul pe care-l cunosc de atâta amar de vreme?” Asta da surpriză plăcută.
• Mediaşul e bolnav. Plin de răni, de bube, de escare şi tumori, cu personajele emblematice de la putere. În fiecare cută, la fiecare colţ, în fiecare groapă se-ntind primarul cu ceata lui de microbi şi viruşi, fiecare cu rolul lui în putrefacţia şi distrugerea oraşului. Comportamente degenerate, urâte de Dumnezeu, ce şi-au vândut deja sufletul. Goi, seci, cu un discurs public pe baza unei limbi de lemn, influenţând mase de oameni prin supravieţuire, cu un salariu lunar sigur. Ascultătorii i-au ascultat, îi ascultă, îi imită şi îi urmează, copiind un fel de a fi, o mentalitate, o boală transmisibilă chinuitoare, umilitoare, târâtoare, contribuind la degradarea fizică şi socială. Totul era pregătit, dar primarul, prin felul de a fi, cu o conştiinţă a impurităţii, calcă totul în picioare şi nu în ultimul rând se calcă pe el.
• Bătrâneţea, sincer, nu-i o normalitate, am impresia că din punct de vedere fizic este o boală. Ba te doare una, ba alta şi ca să găseşti sursa e zadarnic. În acest timp, este timpul tău care nu mai este la fel. În tinereţe ţi l-au stricat alţii, acum ţi se strică singur.
• Am trăit un timp printre musulmani. E adevărat că nu erau cei mai reprezentativi, dar în mare parte erau cu bun-simţ, ospitalieri, cinstiţi, credincioşi, curaţi. Au şi ei abaterile lor de la normal, ca toate religiile şi naţile, dar nu ca şi cei despre care aud. Disensiunile etnice sunt provocate, nu sunt naturale şi au la bază o dorinţă de liniştire, de pace, cu orice preţ din partea lumii. Iar acel “orice preţ” e convenabil liderilor. De asta nu-mi place politica!
• În optsprezece ani m-am apropiat mai mult sau mai puţin de gazişti. Pot spune că din punct de vedere material sunt deasupra mediei oraşului. Mi se pare nomal pentru că sunt profesionişti, încă, marea parte. Ce-a pătruns în ultimii cinci, şapte ani, lasă de dorit. Sunt salariile sigure pentru seviciile aduse unui om de la un partid sau pur şi simplu o formă de recompensare pe viaţă. În general profesioniştii sunt abordabili, înţelegători, mai greu este cu cei care nu ştiu nimic dar au relaţii. Şi dacă le-ai dat o funcţie, e cea cu care nu vrei să ai de-a face.
• Am impresia că fiecare ziar, fiecare televiziune, fiecare radio este de partea cuiva. Sincer, nu ştiu ce să mă fac cu mine? Nu am fost de partea nimănui, în afară de anumite persoane care nu au avut de-a face cu vreun partid cu adevărat.
• Cred că e groaznic să abuzezi un copil şi el să conştientizeze cât de cât că este abuzat şi nu-i ca şi ceilalaţi. Şi apoi să-l şi ameninţi! Dar anumite lucruri le ştie doar Dumnezeu, nu?
• Cică s-ar redeschide dosarul cu flota, al domnului Băsescu. Nu ştiu dar numai să ai o satisfacţie aşa, fără să vezi flota înapoi, nu văd decât un fel de apelare la emoţii. Mai exact la ură. Este vorba de peste 200 de nave maritime.
• Este o luptă tacită şi nu numai înte Phenian şi Seul. Adică între cele două Coreei. Problema e că fiecare are în spate câte un grup de ţări şi, ceea ce este mai grav, că au şi bombe atomice.
• Dilema medieşenilor: să murim de frig sau să cădem rupându-ne ceva, acum sau la vară, de cald, sufocându-ne de praf sau să cădem în vreo groapă, sau mai rău, să cadă zidurile cetăţii pe noi, oricând!?
• Cred că cei care mănâncă peşte trăiesc mai mult decât cei care au o hrană fără peşte. Sau, Dumnezeu ştie, poate e şi în funcţie de metabolismul fiecăruia. (Laurenţiu Oprea)

Inspirări, expirări… gânduri!

• Situaţia în lume este foarte tensionată. Luptele nu mai sunt clasice ci se fac prin intermediul banilor sau al grupurilor teroriste. Unele sunt finanţate de ruşi, altele de americani, iar ţări ţintă sunt destule. Monitorizarea lor se face prin finanţările ilegale. Cum poţi trăi în pace?
• Când în alte oraşe se construieşte şi se face câte ceva, la noi se-ngroapă totul aiurea. Începe să-mi placă centrul Oradei, să nu mai vorbim de Blaj, Alba Iulia, Turda, Cluj, Timişoara, Satu Mare! Primarule, chiar nu ţi-e ruşine?
• Când între apa curgătoare şi aer sunt sub 150C, apa fierbe. Adică aer rece, apă caldă.
• Plin de turişti atât în ţară, cât şi-n străinătate. Magazinele şi şoselele pline. Păi, de unde? Sau, poate, erau doar oamenii cu bani?
• Frigul şi căldura sunt prea bruşte. Aşa şi trebuie, nu?
• Anumite escrocherii sunt legale, altele nu. Depinde de cine-i la putere, nu?
• Cui i-ar conveni să plătească şi să ţină un ziar care spune adevărul şi-l cunoaşte cât de cât?
• Am premoniţii. Sunt vise care mă avertizează că urmează să mi se întâmple ceva. Normal că e ceva rău. Visez o anumită persoană şi aştept. Şi culmea este că se-ntâmplă.
• Cu unii degeaba încerci să fii prietenos. Se simt umiliţi de locul de muncă şi caută să te jignească. Poate este şi invidie şi nemulţumire.
• Am asistat la o scenă, când un copil îi smulgea unei bătrâne portofelul din mâ-nă şi, chiar a muşcat-o. Săraca striga să o lase că nu are decât acte. Până m-am dezmeticit, copilul a fugit. Era mic, îndesat şi puternic. Am auzit că portofelul cu acte l-a aruncat la o scară vecină.
• Suntem o ţară a procesomanilor. Te apucă sila. Unii chiar abuzează. Mi-ar plăcea o ţară liniştită şi sigură.
• Noi, oamenii, suntem nişte jucării din mintea unui zeu bolnav şi rău şi, de cele mai multe ori, chiar bunele intenţii ni se transformă în răutăţi. Nu pot să ies din mintea lui decât dacă plec în altă parte. Bine măcar că-mi dau seama că nimic nu depinde de mine. Nici de alţii! Ceea ce trebuie să se-ntâmple pur şi simplu se întâmplă.
• E plin de maşini, efectiv, dacă nu cunoşti zonele dintre blocuri şi unde ai putea parca, eşti prins într-o continuă mişcare. Mersul pe jos sau cu autobuzul sunt mai indicate.
• O prietenă mi-a propus să luăm o fată din Centrul de plasament de la Orlat pe timpul vacanţei. La asemenea gesturi de obicei sar. Este un bine făcut fără să aştepţi nimica. Am mers şi am ales-o imediat, când directoarea ne-a spus că de ea nu are nevoie nimeni şi nu o ia nimeni. Atunci ne-am hotărât să o luăm. Are un defect la un ochi şi are o faţă lungă, tristă, şi are doar şapte ani. M-a făcut să-mi aduc aminte că a fost o perioadă din viaţa mea când nici de mine nu a avut nevoie nimeni. Ciudat cum anumite lucruri se-ntorc în timp.
• Am uitat să vă spun că o cheamă Maria, dar îi spunem Măriuţa. Îi plac cartofii prăjiţi, brânza topită, bomboanele, napolitanele şi prăjiturelele de ciocolată. Sunt foarte multe mâncăruri obişnuite care nu îi plac. Este liniştită şi cuminte şi îi place să coloreze. Un suflet curat şi luminos, încă neatins de murdăria societăţii sau, mai bine zis, n-a marcat-o cu nimic. Încă.
• De multe ori sunt oameni care pot să ne facă rău. Şi o fac, chiar dacă nu au nimic de pierdut sau de câştigat. După care, chiar ar vrea să-i respecţi. Poate uită, poate este doar tupeu. Oricum, în majoritatea cazurilor, chiar dacă pare incredibil, roata se-ntoarce. Ce-i mai rău este că tu nu poţi proceda la fel. Preferi ca felul lor de a fi şi viaţa să-şi urmeze cursul normal fără tine.
• Se zice că petrolul şi benzina sunt regenerabile. Bineînţeles sub forma lor brută. Nu înţeleg de ce sunt aşa scumpe?
• De cele mai multe ori banul te determină să faci şi lucruri pe care nu-ţi place să le faci, dar e bine dacă nu te-ai transforma în ceva rău. Poate şi ăsta e un preţ! Totuşi, am văzut şi oameni cumsecade, care au sau au avut bani, dar majoritatea sunt nişte….
• De la o anumită vârstă vezi cum amprenta din interior li se pune pe faţă la unii oameni. Mai ales la femei răutatea cu fizionomia o transformă în urâţenie. Şi-o femeie urâtă nu-i comunicativă sau plină de frustrări şi vise închipuite. Şi aşa apare prostia. Şi, dacă se-ntâmplă să şi depinzi cumva direct sau indirect, asta este. În asemenea caz ce poţi respecta? Frica? Sila? Răutatea? Funcţia?
• Oricât te-ai zbate, nu poţi fi mai mut decât eşti!
• Chestia cu meditaţiile la anumite materii este clară. Îţi dau note mici, deci vii la meditaţii! Sau, la clasă nu predau cine ştie ce, iar tu trebuie să dai bacul din ele. Sau, cea mai normală, te pregăteşti pentru facultate, deci este normal să fii meditat. Să nu vă mai spun de anumite şantaje ale profesorilor asupra unor eleve! Şi, de ruşine, nu se zice nimic. Cine să te apere, când părinţii tăi sunt oameni obişnuiţi?
• Firmele care preiau lucrările Primăriei, de cele mai multe ori, subcontractează. Şi apoi o parte sunt făcute cu fonduri europene. Uitaţi-vă la zidul cetăţii. În afară este frumos, în grădinile oamenilor de pe Honterus cărămizile sunt mâncate. La o buşitură se poate dărâma zidul frumos zugrăvit!
• S-a făcut şi Turnul Bisericii Evanghelice “Sf. Margareta”. Aşa peste igrasie, fără nicio izolare prealabilă. Oricum, nimănui nu-i pasă. Iar primarului cu atât mai puţin. Să-i meargă banul, ori european, ori public!
• Anumiţi lideri avem în timp de pace, când se fură legal şi se minte de nu-ţi vine să crezi şi alţi lideri sunt în timpuri grele. Oricum, în Mediaş este greu, şi datorită primarului care risipeşte banii publici după bunul plac. Oare cum a fost ca privat? A, nu, el s-a orientat repede la PDL. Şi, uite apoi imposibilul, dintr-un anonim viceprimar, apoi primar, iar acum ceva groaznic. Mâine? Tot groaznic, dar mai… nimic.
• Acum câţiva ani casele şi apartamentele erau o investiţie. Acum nu poţi să ştii ce reprezintă viitorul. Aurul? Valuta? Ce?
• Parcă tot mai sigur e la stat. Pentru privaţi vin timpuri grele. Cu excepţia celor care lucrează cu Primăria. Acolo-i încă bine, cu toate “comisioanele” lor. Sau obligaţii, cum li s-o mai fi spunând.
• Caut să formez din tineri oameni obişnuiţi cu munca şi cu responsabilitatea, cu programul, cu tot ce se cere. Vezi să nu! Cum pot, şi cu ce eforturi o poate face Krombergul? Eu nu înţeleg! Dar sunt mai multe lucuri pe care nu le înţeleg, decât cele pe care le înţeleg.
• Statul te obligă să plăteşti tot felul de taxe şi impozite, iar primarul să-mprăştie cum vrea şi să nu păţească nimic. Să vrei să fii corect şi nu ai cum! În armată mi-am propus ca o perioadă să respect programul şi regulamentele. N-am putut! Oricum erau absurde şi aveai superiori, cel puţin eu am prins, cu şase luni de şcoală sau vechi politruci de armată. Asta era!
• Când stau şi văd, şi mă gândesc de ce oameni depindem, mă apucă groaza! Mă ia cu frig şi cu frică! Ăsta-i viitorul! Şi parcă totul mi se pare cenuşiu. Eu nu mai văd vreo speranţă, voi o vedeţi?
• E groaznic să fii pregătit pentru ceva şi, datorită nemerniciei şi ipocriziei oamenilor, să ajungi în altă parte. Şi tot ei, cu tupeu, îşi justifică faptele. Ia-le salariile, poziţia, funcţia şi vor vedea că încep să gândească altfel. Când nu faci parte din gaşcă, este foarte greu.
• Plătesc o grămadă de bani impozit, şi spuneţi ce face Primăria pentru mine? Vă place cum arată intrarea spre centru dinspre După-Zid? S-au stricat scările clasice şi s-au făcut “derdeluşuri”. Banii se cheltuiesc în bătaie de joc. Cert e că primarului nu-i pasă de nimic şi mai ales de oraş! Oare cine trebuie să vadă, nu vede? El este aşa de capul lui?
• Înainte ajută-mă, dă-mi ceva şi apoi ia. Dar nu, tu, ca administraţie, tot iei şi nu dai nimic. Iar cei de acolo s-au învechit cu soluţii fără rost. Trebuie daţi afară, să vadă cum se obţine banul. Şi apoi mai vedeţi aroganţa? Şi încrederea cum că noi suntem proşti. Şi pe undeva au drepate. Mergem primii să plătim!
• Şi cu grupările statului islamic şi atentatele lor, nu înţeleg de ce lovesc tot în mulţime, în nevinovaţi? Oricum, pe noi, românii, nimeni nu dă nimic. Suntem o cantitate neglijabilă şi-n primul rând pentru românii care s-au ajuns, gen primarul Neamţu.
• Există tendinţa la persoanele care nu aud să înceapă să strige când vorbesc!
• Dacă s-ar spune unde fac rău medicamentele, când fac vreun bine, atunci nimeni nu le-ar mai lua. Părerea mea este să mergeţi pe medicina naturistă. Şi de multe ori din piaţă, nu de la farmacie. (Laurenţiu Oprea)

Inspirări şi expirări… prin gânduri!

• Cel mai greu mi se pare când pleci singur în viaţă şi cazi victimă la tot felul de nemernici pentru că tu crezi în cuvinte, dar ei le folosesc să te-nşele şi să-şi bată joc. Aşa s-au născut şi asta le place. Iar te-ntreb: unde eşti, Doamne?
• Eu nu schimb idei, nu formez ideologii, nu formez spirite, pur şi simplu consemnez ce văd. În rest sunt doar alte poveşti.
• În anumite situaţii vezi clar cum evoluează lucrurile şi depui armele. Apare o problemă de rezolvare a conflictului în alt plan, iar felul cum ţi-s răstălmăcite cuvintele şi întoarse ideile te scârbeşte. Nu poţi crede că se poate da crezare unor ase-menea absurdităţi. Şi ştiţi care-i paradoxul? Că se poate; şi mai repede este crezut cineva care exagerează şi inventează răul în forma continuă. Iar te-ntreb: cum îi laşi, Doamne?
• Toată lumea are probleme, dar unii au şi bani şi le rezolvă mai uşor. Majoritatea nu au şi mă-ntreb cum pot trăi, cu 6, 8 sau 10 milioane pe lună? Că va fi bine? Când? Eu vreau acum. Asta-i ideea. Prin anii ’80 ne cereau să facem sacrificii pentru anul 2020…
• Mi-am dorit întotdeauna un lider pentru care să mă sacrific, să merg pentru el până-n pânzele albe, să lupt cu încredere, cu credinţă, până la capăt! Şi el să mă protejeze în felul lui, corect. Nu ştiu dacă-n viaţă am întâlnit vreo cinci până la un anumit punct. În rest doar din aceia de doi bani, care încercau să facă înţelegeri cu foştii adversari superficiali, dându-te ca o oaie de muls bani, altora. Oameni slabi, de nimic, fără caracter şi Dumnezeu, făcând pe ipocriţii şi suferinzii.
• Nu-i bine să neglijezi pe nimeni. Mai ales când eşti lider, dar nici nu-i poţi mulţumi pe toţi! Şi dacă ai nemulţumiţi în jurul tău, sigur nu-i bine deloc.
• Din anumite locuri, la fel ar fi şi cu oamenii pe care-i cunosc, dacă plec, plec definitiv din viaţa lor. Sunt oameni care nu-mi plac şi aparţin unor locuri. Ei bine, de obicei nu mă mai duc pe acolo. La fel mi se-ntâmplă şi cu unele emisiuni tv. La unele nu mă uit pur şi simplu. Nu-mi plac şi-mi dau seama “de unde bate vântul”.
• Am impresia că-n anumite momente, când era să fac un pas decisiv, cineva m-a tras de picioare. Poate ăsta mi-a fost destinul. În orice caz, de unul singur e foare greu. Nu îţi afli duşmanii decât prea târziu. Să nu le zicem duşmani, ci neprieteni.
• De cele mai multe ori un bărbat cât de cât la putere are în spate o femeie de caracter, puternică. Ea îl impulsionează, îl încurajează, îl propulsează, îl menţine. Unii dintre aceştia efectiv abuzează, murdăresc, strică, lăsând să se vadă felul lor mic şi meschin. Nici măcar nu conştientizează. Alţii, în schimb, trag totul după ei.
• Alegerea şi organizarea lucrărilor Mediaşului de către domnul comandor primar Teodor Neamţu a fost şi este un eveniment, să-i zicem, de prost gust, cu scenarişti proşti şi regizori şi mai proşti. Domnul comandor i-a făcut pe toţi de ruşine pentu că nu ştie, nu poate, nu vrea. Totuşi, lucrurile nu par să se termine aici, domnule primar!
• Domnule primar, aţi picat testul privind administrarea optimă a Mediaşului, mizând pe fapte, idei şi convingeri egoiste ce nu s-au sprijinit pe o adevărată cunoaştere a realităţii şi a mijloacelor. Păcat că-i veţi trage după dumneavoastră şi pe unii care n-ar fi meritat aceasta.
• Evreii, parcă de sărbătorile lor, mănâncă după ora 18,00. Şi mănâncă toată noaptea, iar ziua lucrează.
• Un înţelept evreu, pe nume Raşi, ne arată că litera “bet” este închisă pe trei laturi şi deschisă pe a patra. Explicaţia lui este că trebuie să ne punem întrebări cu privire la ce s-a-ntâmplat după Creaţie şi nu despe ce s-a întâmplat înainte sau despre ce se află deasupra cerurilor sau sub pământ. De altfel, cu ea începe Tora, cartea sfântă.
• Parcă răul este tot mai puternic. Este şi-narmat cu bani, cu funcţie şi cu putere. Nu-i poţi face faţă. Şi mai este şi mult în comparaţie cu binele. Doamne, nu ne lăsa!
• Oare cine nu-şi face treaba în ţara asta? Cred că nici legile nu sunt destul de bune sau nu sunt bune deloc. Această stare de ambiguitate este bună doar pentru politicieni ca să continue cu păstrarea funcţiilor ca un fel de tradiţie. Nu sunt legi să dezvolte ceva pozitiv!
• Orice este interpretabil şi poate scăpa de pedeapsa normală. Hoţul îţi fură. Îl prinzi. Ajungi la proces şi de acolo e doar timp sau plimbare pe banii tăi, dacă hoţul este din altă parte sau procesul se ţine în alt oraş. Până la urmă hoţul nu păţeşte mare lucru, iar tu te trezeşti şi furat, şi umblat, şi cu un avertisment pe… viitor.
• Problema este că nici nu ai voie să-ţi faci dreptate singur.
• Pentru nimeni nu-i uşor, dar invidia unora îi face să creadă că prea bine o duc alţii. Toate au preţul lor.
• Mai nou se fac carduri bancare. Se fură cel mai uşor.
• Până acum s-a furat cât s-a putut din păduri, chiar şi din jurul Mediaşului. Acum, deodată, se arată cu degetul înspre ei. Cam târziu!
• Ce bucurie o să am când primarul nu va mai fi. A distrus tot ce se putea şi deodată pleacă şi scapă şi nepedepsit sau cu averea neconfiscată. (Laurenţiu Oprea)

LOTO 6/49, o făcătură mizerabilă

Nu sunt un jucător împătimit la loto, dar din când în când mai joc şi eu. Mai ales în perioadele pe care le ştim cu toţii că trebuie să cadă potul cel mare. De Anul Nou, de Paşte, şi de nu ştiu ce zi importantă. Ne-am obişnuit aşa. La 5/40, după o lună, maxim două, se câştigă, dar la 6/49 trebuie să aştepţi momentul propice. Potul cel mare s-a câştigat de Anul Nou, de către două persoane din Găeşti, o localitate de lângă Târgovişte, renumită pentru producţia de frigidere. Sincer nu-i rău, dar prea a fost bătător la ochi, localitatea şi numerele. De ce ambele bilete cu numerele respective într-un singur loc? Dacă era pe numere, puteau fi în mai multe locuri din ţară, dar nu a fost ales locul. E bine dacă se iau prin rotaţie toate zonele ţării. Ce-i logic e logic, sigur că-n Mediaş nu, pentru că e considerată o zonă cu un venit peste medie, datorită centralelor Gazului metan. Deci degeaba luăm bilete de la agenţiile din Mediaş. Poate nu-i aşa, dar probabilitatea să se întâmple ca două bilete cu câştig maxim să fie în aceeaşi localitate e aproape imposibilă. (Ca să nu mai spunem de probabilitatea de a câştiga). Normal că-i păreare mea şi apoi nu vedeţi lupta partidelor pentrui postul de director al loteriei? N-am nimic împotriva a fi minţit sau chiar furat, dar cu mai multă atenţie şi să nu fie fapta vizibilă de pe Marte. Cam aşa se-ntâmplă cu toate. Se face în mod grosolan ca să se insufle frica şi să dăm din umeri cum n-avem ce face. Ca-n cazul primarului din Mediaş, aşa pe faţă, cu ranga-n mână, că oricum nu avem ce face! (Laurenţiu Oprea)

Inspirări şi expirări… prin gânduri!

• Ştiţi ce sentiment plăcut de fericire este începutul ploii de vară? E ca o electricitate caldă, te cuprinde, o simţi în aer, te mângâie plăcut, ca o adiere, ca nişte mâini invizibile, într-o sferă de lână. Se aud mici pocnituri peste frunze, după care începe să plouă, cu mici sunete ca de pian sau de chitară. Apoi gata.
• Dintre toate păcatele, trădarea şi ipocrizia (o formă a trădării) mi se par cele mai oribile. Sincer şi înainte şi acum sunt “defecte” bine văzute.
• Ce mi se pare ciudat este faptul că, atunci când un om politic este prins ca fiind corupt, se îmbolnăveşte sau este bolnav. Deodată, în ajutorul lui sare un avocat de treabă. De ce nu sare în ajutorul unui sărman, al unui om la care nu-i acţionează legile statului de drept sub nici o formă?
• Mare lucru să fii viu! Ştiu, doare, chiar groaznic, dar e partea cea mai interesantă a vieţii. Am văzut mulţi în jur care muriseră de mult!
• Vă tot scriu, nu cumpăraţi de pe internet sau pe nevăzute. Şi ceea ce vedeţi, de multe ori, nu este ce-ar trebui să fie.
• Părerile despre musulmani sunt împărţite. Nici eu nu ştiu de unde să încep şi cine minte? În orice caz, în Germania am văzut ţigănci care se deghizau în musulmane, ca să poată fura mai uşor. Aşa-i că nu sunt patriot? Poate a fost o excepţie!
• Ar trebui o scrisoare deschisă a medieşenilor către domnul preşedinte Obama şi domnul preşedinte Putin, să vină să salveze Mediaşul din dezastrul, aproape nuclear, în care se află. Sau de ce nu domnului Iohannis? Păi, domnul primar se laudă cum că ar fi meritul lui mare la alegerile de preşedinte. Păi, domnule Iohannis, vă spun eu că nu! Păi, vă spun sincer că, dacă acum ar fi alegeri de primar, domnul comandor Teodor Neamţu ar fi departe şi cum ar putea un asemenea om să influenţeze un alt vot?!
• Ce ar fi ca domnul comandor Teodor Neamţu, primarul de drept, cu camarila lui, să ceară independenţa aşa cum o cer catalanii? De ce să se bage DNA-ul în buna desfăşurare a comunităţii? Mai ales că omul a vrut să salveze Gospodăria Comunală. Mi se par ciudate salariile mari ale unei societăţi falimentare!
• Acum, într-un târziu, domnul comandor Teodor Neamţu faţă de cine ar trebui să-şi dovedească loialitatea?
• Cu unii nu-i bine să-ţi faci de lucru sub nici o formă! Clar.
• Am fost într-o zi, mai bine zis într-o noapte, la aeroportul din Cluj. Era pe la 1,30 când am plecat. Pe la ora 3,00 am prins o ploaie de parcă eram un submarin în ocean. Nu vedeam nimic. Noroc că se circula pe două benzi şi am luat ca reper linia dintre ele. Apoi, pe viaduct, a căzut sau s-a ridicat ceaţa. Groasă s-o tai cu cuţitul. M-am descurcat. La ora 4,00 am fost la aeroport. Am conştientizat ce-nseamnă o maşină cât de cât bună! Şi eu o luasem doar pentru drumurile din Mediaş!
• Oamenii trebuie să fie uniţi. Să se poată ajuta, să fie de încredere. Familiile mari la fel. Doar împreună pot merge mai departe, să reuşească. Acum au apărut tot felul de trepăduşi, oameni mici, răi, trădători, turnători, infiltraţi într-un colectiv cât de cât normal. Sub semnul banului apar cele mai ciudate mizerii. Dar asta a fost, cred, în toate timpurile. Cred că moartea îi mai curăţă. Dacă ar putea deveni nemuritori, ce am face?
• Dacă aveţi pe lângă apartamentul în care staţi şi un alt apartament, mai bine nu-l închiriaţi. Vi-l face praf şi puteţi avea tot felul de probleme.
• Unii oameni îmbătrânesc frumos, alţii urât. Se vede pe faţă, în gesturi, în vorbă. Nonverbalul e clar. Nu-i nimeni vinovat pentru opţiunile pe care le-ai făcut în viaţă. Nu? Sau te-a împins cineva?
• Se zice că unii rămân marcaţi de diferite evenimente din viaţă, dar am cunoscut răul unora chiar de la naştere. Şi totuşi mă surprinde că au ajuns pe poziţii mari. Au fost în stare de orice, ca să fie acolo!
• Nici nu ştiu dacă sunt bun sau rău. Mă implic pentru cineva pe care-l cunosc şi m-a ajutat. Mă implic pentru un om bun, dar pentru alţii, chiar dacă văd deznodământul, nu mă implic. Dar nici nu le fac rău. Las viaţa şi natura să-şi facă treaba. Normal că nu sunt sfânt!
• Cum a fost cu băncile în Spania. Şi cred că încă mai este. Pe breşa asta a apărut CAR-ul (era şi înainte) şi mai ales cămătăria. Ai posibilitatea să iei un aparta- ment. Decât să plăteşti chirie, mai bine plăteşti rata. Logic, nu? Cauţi doi giranţi cu serviciu sau girezi cu altă casă. Dar… rata creşte, ajungând ca într-un singur an să se dubleze. Plăteşti. Apoi industria cade pentru că piaţa imobiliarelor a scăzut. Totul este legat. Nu se mai fac ţiglă, ciment, cărămidă, fier beton, geamuri termopan, nimic. Îţi pierzi serviciul. Banca îţi ridică apartamentul cu ce ai girat şi gata, ajungi pe drumuri. Tot ce ai plătit rămâne băncii. Băncile au propriile legi, iar tu te trezeşti al nimănui. Ce faci?
• Dacă ştiţi că băncile exagerează cu dobânzile, de ce riscaţi? De ce nu luaţi de la CAR? Nu, nu poţi păcăli sistemul ca să rămâi cu banii şi casa. Plăteşti tot mai mult. Şi nici nu se ştie.
• Nu înţeleg de ce nu se amendează reclamele mincinoase? Ar trebui să se facă bani frumoşi din asta, dar cum s-ar numi promisiunile electorale şi ceea ce se vede?
• Mi-am schimbat cauciucurile pe Aurel Vlaicu şi peste drum era postat pe gard un anunţ şi-un răspuns. Mie mi-a plăcut!
• Mi-a povestit cineva cum că şi-ar fi uitat nişte bani, în jur de 350 de dolari, într-o cameră de hotel din Iordania. La întoarcerea în acel oraş, a fost anunţat de cei de la hotel, pentru că nu-şi dăduse seama. Împărţise banii prin mai multe locuri. Salariile lor nu sunt mari şi totuşi… Vorbim de sărăcie, dar una curată, pe când la noi, nu ştiu, este un alt fel de sărăcie, mai adâncă, perfidă, amestecată cu tot felul de nuanţe de mizerie diversă. Părerea mea este că vorbim de o altă mentalitate.
• Când ai o poziţie cu legea şi totul de partea ta, este simplu să emiţi păreri şi pretenţii care să te mai avantajeze sau să îţi întărească şi mai tare poziţia.
• Ce-au făcut aceia de la Podul de peste Târnava Mare toată vara, nu ştiu. Ştiu doar că prin grija primarului se va circula pe toată suprafaţa podului. De obicei acolo îmi beau cafeaua dimineaţa, adică peste drum, la magazinul acela “La Strada”, şi cât a fost vara de lungă eu nu i-am văzut făcând ceva. Iar nişte bani spălaţi pe impozitele proştilor!
• Domnule primar, dacă DNA-ul ar intra puţin mai mult în problema Gospodăria Comunală, ar părea o joacă nevinovată de copil. Eu nu am acces la anumite informaţii, dar mai aud una, alta şi puse cap la cap “puşcă“. Consilierii de ce nu au fost informaţi de situaţia de la Gospodăria Comunală? I-aţi pus să voteze “orb”? Iar despre ce-i în jur şi ce se vede să nu mai vorbim.
• Despre domnul Plopeanu nimic? Aşa măcar ca idee. Chiar dacă sunteţi de la partide diferite, el este artizanul şi strategul multor bune intenţii cu aparenţe de legalitate. Amintim: lăsarea Mediaşului în datorii cu împrumuturi bancare, falimenta-rea Sparului (actuala Billa), diverse studii de fezabilitate utopice, făcute cu Asociaţia Arhitecţilor, distrugerea centrului vechi din Piaţa Regele Ferdinand I, prin tot felul de intrânduri, geamuri termopan, reclame stridente, sisteme de alarmă ce funcţionează aiurea etc., contractul cu Luxtenul, neeliberarea autorizaţiei de funcţionare până nu plăteai taxa de cultură şi câte şi mai câte. Aţi avut un mentor bun şi aţi trădat atât partidul cât şi medieşenii prin prietenia cu el. (Laurenţiu Oprea)