Inspirări, expirări… gânduri

aa

  • Nu ştiu ce este în toată lumea, dar în Europa totul pare o uniformizare din multe puncte de vedere, de parcă ar fi un “şef” peste tot. Diferenţele par de ordin cultural, educaţional şi cât de cât religios. Dar nu sunt mari ca şi-n alte regiuni ale lumii, din Asia şi Africa. E ca un fel de blazare generală care nu prevesteşte nimic bun. Un fel de tensiune de dinaintea unei catastrofe. Ar trebui detensionate, nu accentuate.
  • Noi, românii, prin felul nostru de a fi, mimăm rezistenţa, mimăm revolta, dar acceptăm această formă de supravieţuire. Trădarea a fost şi înainte şi mai ales acum bine văzută şi unanim acceptată de liderii noştri. Ni s-a schimbat până şi ADN-ul. Oricum, istoria ne arată cum au terminat eroii noştri ce s-au dus până la capăt. Deci întotdeauna este ceva de pierdut, că este mai uşor decât să lupţi să câştigi. Doar de demnitate nu poate fi vorba, aşa că nu ne mai putem trezi din somnul “naţiunii” noastre.
  • Lucrul grav, neliniştitor, la ora actuală, mi se pare obişnuinţa cu totul. Şi să nu ai nici unde să te duci!
  • Consider ziarul “Informaţia Săptămânii” ca pe un exerciţiu de vindecare atât culturală cât şi spirituală. Te ajută să vezi lucrurile şi din alte unghiuri, nu doar pe orizontală. Parcă se răscoleşte ceva, vezi o dâră de sânge, aşa cum ai fost şi cum ai vrea să fii. Sau a ce ai pierdut şi ai fi putut deveni.
  • Nu îmi plac oamenii politici. Şi nici nu văd ce să îmi placă. Îmi dau un sentiment de neîncredere. Totuşi, din zece PSD-işti, cu unul am reuşit să mă-nţeleg cât de cât, dar din o sută de PNL-işti (mai ales cei care au descălecat din PDL-ul de ieri) dacă am ajuns să mă-nţeleg cu unul. Acum chiar că nu îmi pasă! Sunt prea bătrân şi prea multe nu mai sunt de surprins în faţă.
  • Nu-mi place caracterul actualului primar, nu mi-a plăcut nici cel de ieri, nici de alaltăieri şi nici cel de răsalaltăieri. Nu intru în amănunte. Prea îmi dau seama că nu are cum să fie bine! Totuşi, trebuie să recunosc că s-au făcut în mare drumurile, că s-a pus ordine la târgul de vechituri şi că s-a terminat cu debandada de pe străzi, cu parcările aiurea, sincer îmi place şi-mi doresc din suflet să fie tot aşa. …
  • Contracte cu statul nu am. Conturi nu am şi, sincer nu vedeam cum să fiu con-strâns, aşa că nu mai voiam să-mi plătesc impozitele pe 2017. Dar am văzut poliţiştii locali cum detensionează şi gestionează tensiunile şi conflictele, atât pe cele auto cât şi pe cele din Piaţa centrală. N-au tratament privilegiat, se strigă la ei, sunt înjuraţi, dar îşi fac treaba! Nu sunt în asentimentul multora, dar, sincer, parcă se simte o altă ordine şi o altă mână. Şi pe mine mă deranjează, că mă obişnuisem aşa aiurea, dar mă supun.
  • Anumite lucruri când le afli, ca anumiţi oameni pe care într-un târziu îi cunoşti, e prea târziu!
  • Îmi povestesc unii despre sărăcia din sud şi cât de uşor pot fi oamenii manipulaţi prin sărăcie şi cum, pentru nişte zahăr, ulei, făină, sunt în stare de orice. Sunt convins, în schimb, că sărăcia naşte monştri, aşa că noi, oamenii neîregimentaţi politic, suntem buni doar pentru vot şi dacă vom face vreo politică este a celor pe care-i simpatizăm într-un fel sau altul şi nu a unui partid sau altul.  Iar ca să îşi bată joc de tine cineva, ca tu să-i recunoşti valoarea, este ca o loialitate ce se pare că sfidează orice realitate.
  • Vreţi să vă aflaţi IMEI-ul telefonului mobil? Sunaţi *#06#. Vă apare un cod de 15 cifre. Ce faceţi cu el? Nu ştiu, doar că, atunci când vi se fură telefonul, sunaţi la operatorul de telefonie mobilă, indicaţi acest cod şi solicitaţi ca telefonul să vă fie blocat pentru totdeauna.
  • Puţin câte puţin oraşul moare. Cei deştepţi şi bătrâni îi aruncă pe tineri în faţă. Nu doar la nivel local, ci şi naţional şi chiar internaţional. Nu se întâmplă nimic decât o uniformizare generală rea. Totuşi cred că, dacă lucrurile s-ar întâmpla mai repede, ar apărea calamităţile sau războiul. Mă bucur că, axat pe contextul social şi pe istoria tuturor, am reuşit să dau imagini scrise cât mai aproape de realitate. E ciudată conducerea politică şi sunt convins că de-a lungul anilor unele întrebări s-au repetat în mod inevitabil. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Lumea de mâine

virtual

Învăţământul este la pământ. Nici cu sănătatea n-o ducem mai bine. Parcă totul a fost programat să nu funcţioneze ca lumea. Toată lumea aleargă după bani. Totul are importanţă prin prisma banilor. Tinerii vor să-i imite pe cei cu bani, să fie ca ei. Viaţa este tot mai scumpă, salariile mici, pensiile şi mai mici şi mai trebuie să-ţi cumperi şi medicamente. Multe şi scumpe. Ce merge? Normal că farmaciile, crâşmele de cartier, sălile de jocuri de noroc şi chestiile alea interzise şi prohibite. A, şi mai merge repararea drumurilor. În fiecare anotimp se sparg şi se refac. Parcă nu este o coordonare între gaz, apă, curent electric şi drumuri. Nimeni nu spune, pe cale ierarhică, nimănui nimic şi, ca urmare, nici nu se centralizează nimic. Şi când un şefuleţ pleacă, celălalt o ia de la capăt empiric, pe bâjbâite. Nu ştie mai nimic, dar învaţă din mers, pe banii noştri, pe timpul nostru, pe nervii noştri. În Mediaş, doar ce-a mai rămas din centrala gazului mai pulsează viaţă. Dar nu pentru mult timp. Puţin câte puţin ne vom uniformiza. Nu vom mai invidia pe nimeni, nu vom mai fi priviţi de sus. Vom fi la fel. Trişti, săraci şi uitaţi de Dumnezeu, într-o primă fază. Propaganda va funcţiona ca atunci când îţi merge ca naiba şi ai impresia că-i bine sau că va fi bine. Trebuie să fie şi bine. Şi nu mai este, că nu-i de unde! Toamna îşi intră în drepturi. Plouă, va fi noroi, oamenii grăbiţi, îmbrăcaţi gros, sub umbrele, nu vor mai vedea pe nimeni şi nu vor mai saluta pe nimeni. Copiii vor fi mai puţin zgomotoşi şi vor merge zgribuliţi la şcoală. Oricum şcoala, la nivel normal, acesta la care suntem, nu le oferă niciun viitor, dacă nu au pe cineva sus sau noroc. Dar merită pentru copii să faci orice sacrificiu. Ce să facă ei? Rar socializează şi nu se mai joacă nici de-a v-aţi ascunselea, nici leapşa, nici şotron, nici de-a hoţii şi vardiştii, nici baba-oarba, niciun joc al copilăriei mele. Doar pe telefon, tabletă sau calculator. Ştiu tot felul de jocuri, descarcă altele noi, au devenit specialişti într-o buclă a timpului, din care nu vor mai putea ieşi uşor. Între timp se mai uită şi la desene animate. Cunoaşte personajele, acţiunea, începe chiar să folosească expresii din filmele preferate. Ca părinte n-ai timp, eşti prins cu problemele tale. Deodată copilul a crescut. A terminat şcoala generală şi e vorba să meargă la liceu. Toţi vor mate-fizică, dar puţini sunt aleşi. Ceva, ceva termină, dar oare este pregătit pentru viaţa reală? Importantă ar fi fost comunicarea cu viaţa reală. Dar ei au comunicat cu calculatorul şi desenele animate. Un fel de lume vituală. Iar despre citit, pot spune că nu le place, dar cui îi mai place? Aşa să-ţi strici ochii cu ceva ce n-are nici poze color? Groaznic. Şi apoi, s- au văzut atâtea cazuri de oameni care şi-au sacrificat tinereţea cu învăţatul şi munca şi, când să fie şi ei undeva, au terminat într-o altă lume virtuală. Păi, atunci, lasă copilul în pace, că ştie el ce face! (Laurenţiu Oprea)

 

Inspirări, expirări… prin gânduri

to-be

  • De ce, oare, nu am avut noroc de şefi direcţi deosebiţi, nu nişte lepre şi mizerabili. Cred că-i o problemă generală şi apoi, poate, astea sunt piedicile din viaţă, ca să devenim mai buni.
  • Cum poate telemeaua de vacă de la Profi să fie aşa de ieftină şi să fie din lapte de vacă?
  • Unii oameni se nasc aşa ca să distrugă totul în jur, aşa că, în ase-menea situaţii, despărţirea de ei pare soluţia cea mai bună. Nu trebuie decât puţină istorie a felului cum au procedat. De şmecheri sunt şmecheri, dar proşti, cum se spune.
  • Datorită fostului primar, atât Europa cât şi Guvernul ne bănuiesc pe toţi că suntem terorişti şi extinde aceste bănuieli infame şi asupra celor ce au luptat cu vechiul, perimatul, uzatul primar, încă din vechi timpuri.
  • Oricum, nu văd pentru România un viitor democratic şi bun în mass-media. Majoritatea manipulează informaţiile, fiind pe statul de plată (în Mediaş) al gazului, (în Bucureşti) al vreunui partid sau al vreunui privat ce ţine aproape de primărie.
  • Ca să poţi rezolva ceva, mai trebuie să rezolvi vreo câteva probleme şi nici una nu-i simplă, iar binele, practic, e imposibil de rezolvat. E complicat şi urât.
  • Cunosc un locotenent-colonel care şi-a format oamenii după chipul şi asemănarea lui. Nişte trepăduşi, mincinoşi, ipocriţi, informatori, trădători, făcând orice ca să se evidenţieze. Erau pe aceeaşi frecvenţă! Şi nu vreţi să ştiţi şi cât rău au făcut la revoluţie. Atât locotenent-colonelul cât şi învăţăceii lui au pensii mari şi sunt protejaţi de ziua de mâine, încă de mult timp. Păi, cam asta-i diferenţa între un terorist internaţional şi un ro-mân care-şi are ţintele clare şi fixe. Ceilalţi nu i-au făcut nimic. Informaţie cu impact emoţional.
  • O lege, în amănunt, nu o ştie niciun avocat. Trebuie să-i întrebi pe mai mulţi şi, de multe ori, te pregăteşti tu. În acest timp poţi face altceva sau nimic ce te-ar putea stresa.
  • Oamenii din Primăria Mediaş, de multe ori, recurg la neadevăruri şi fapte dispreţuitoare faţă de oameni, în momentele în care stau la coadă pentru diverse operaţiuni. Propagând ură şi neîncredere. Purtarea de la un ghişeu la altul se realizează în mod intenţionat, fiind marcă înregistrată vultural, bicefal, Plopeanu şi Neamţu…
  • Noi nu mai avem aproape nimic. Nici măcar sport. În ţară ne premiem noi între noi, dar în afară suntem “ciuca bătăilor”. Nu că nu sunt patriot, dar n-aş vrea să fiu “exagerat”.
  • Prea multă bătaie de joc. L-au îmbrăcat pe domnul Iohannis în uniformă de neamţ şi l-au pus pe facebook. Oricum ar fi, totuşi e preşedintele României. Acum, chiar dacă nu ne place, dar nici chiar orice să ne permitem!
  • Românii nu ştiu decât de frică. Proporţia de a face din conştiinţă e prea mică. Şi apoi, uitaţi-vă câţi bugetari avem, acei minunaţi tăietori de frunze la câini.
  • Sincer, acum n-o duc grozav, dar au fost perioade când am dus-o mai bine. Comparativ cu vechiul regim, acesta-i mai bun pentru mine, dar am muncit mult. Cărţile, ziarul de 21 de ani şi altele.
  • Nu ştiu mâine cine va mai putea plăti pensia. Bugetarii?
  • Cred că Dumnezeu a pus oamenii potriviţi la locul potrivit, doar cu noi românii a făcut o excepţie. Totuşi, eu am cunoscut şi mulţi oameni cumsecade, modeşti şi cu mult bun-simţ.
  • Pe anumiţi oameni e bine să-i cunoşti după fapte, dincolo de aparenţele lor de oameni cumsecade şi ascultători. Altfel cum s-ar explica tot ceea ce se vede. Mă refer la trădări, minciuni şi altele.
  • Am vorbit cu un programator şi el mi-a zis că îl vede pe Dumnezeu ca pe un program universal, iar noi suntem un fel de electroni cu culori deschise sau închise, depinde de energia pe care o primim. Nu mă miră că gândesc aşa, mai ales generaţia facebook. Chestia nu include elementele de morală, de compasiune, de adevăr. Deci se poate orice!
  • Ce putem face împotriva simulacrului de lege şi justiţie? Acestea sunt condiţiile de viaţă pe care le merităm. Dar ce putem face? În alte ţări, domnul Neamţu şi domnul Plopeanu ar fi fost linşaţi de mult.
  • În vechiul regim erau la fel. O grămadă de bisericuţe, găşti, familii, dar, când ieşea ceva la suprafaţă, firul roşu era sfânt, interesele naţionale primau, dar acum, cu o mie una de servicii ce-şi urmăresc interesele personale şi banii şi puterea şi influenţa, nu ştii ce să mai crezi. Toţi trag în direcţii diferite şi nu într-una. Şi asta pe banii noştri direct sau indirect.
  • Explozia de la Iaşi ştiţi ce cauză a avut, din punctul meu de vedere? În goana de a face bani, E-On n-a schimbat păienjenişul de ţevi ce plecau spre locuinţe. Sunt sită şi este normal să se facă pungi de gaze. Nu m-aş mira nici la Transgaz să fie la fel pe anumite porţiuni, dar presiunea pământului e mai mare decât a gazului, aşa că el îşi urmează calea. Aşa se-ntâmplă când pun “specialişti” la treabă.
  • Prin sate “ţiganii” fac legea. Fură, bat şi fac scandal. Victimele sunt bătrânii singuri (cine altcineva) şi femeile.
  • Jucătorii Gazului Metan au venit pentru domnul Cristi Pustai şi s-ar părea că o să avem şi performanţă. Ne trebuie mai multe victorii afară decât pierderi acasă şi acolo suntem. Adică în cupe. E greu, dar cineva a zis că-i uşor. (Laurenţiu Oprea)

Inspirări, expirări… prin gânduri

copaci

  • Se fură lemnul ca-n codru. Mi-a povestit cineva că a fost la Rădăuţi şi că în fiecare zi pleacă de acolo câte o garnitură de tren marfar. Soluţia?! Interzis lemnul la export, decât ca mobilă. Dar nu se poate!
  • Cum a putut Dumnezeu pune toţi nenorociţii, laşii, hoţii, trădătorii alături de oamenii buni? Şi oamenii buni, la rândul lor, nu sunt perfecţi, dar suma calităţilor e mai mare.
  • Tot oraşul parcă este în lucru. Acolo se sapă, dincolo se sparge, acolo se pune ceva, dincolo se plombează şi uite tot aşa. Unde să parchezi? Ştiţi că există o lege ce nu-ţi permite să parchezi decât la 25 m de o trecere de pietoni? Unde-i distanţa asta? Poate pe St. L. Roth. Ideea este alta, că-n Mediaş încalci legea uşor, pentru că n-ai baza pentru legea respectivă. Începi, în schimb, să-ţi formezi o mentalitate şi crezi că-i aşa peste tot şi… greşeşti. Oricum, mentalitatea ţi se formează din suma neregulilor făcute de alţii, care fac legile şi le transmit mai departe. Dacă eşti amendat, te consideri nevinovat. Apare frustrarea, neîncrederea şi dorinţa de a-ţi face singur dreptate. Dacă eşti civilizat, educat, nu o faci, dacă nu şi nu ai nici ce pierde, îi cureţi şi pe poliţişti, şi pe avocat, şi pe judecători. Cam asta este în mintea celui care se crede nevinovat.
  • Mă opresc oamenii pe stradă şi-mi povestesc despe problemele lor. N-am timp în primul rând, şi-n al doilea rând pe unii îi cunosc laşi, mincinoşi, hoţi, trădători, ce nu merită nici să te uiţi la ei. Dar ăştia sunt majoritatea. Să-l linşeze pe fostul primar! Nici aşa n-au curajul. Aşteaptă ca alţii să le facă treaba. Vechea mentalitate!
  • Singura soluţie pentru omenire trebuie să fie o soluţie globală, dar cum poate să fie, când avem educaţii şi mentalităţi diferite?
  • Noi, oprimaţii şi eşuaţii fostului primar de Mediaş, unde mai găsim o şansă? Totuşi brutalitatea atacurilor asupra popu-laţiei a rămas constantă. Încă se repară pe foarte multe porţiuni, ceea ce îngreunează circulaţia. Sigur avem nevoie de un pod CFR, dar cine să-l facă?
  • Recensământul de acum patru ani a fost un bluf. Concluziile nu pot fi decât ceea ce vedem noi zi de zi. Romii sunt cât noi, dacă nu chiar ne depăşesc. Cred că se ţine secret, iar ei nu se declară romi de frică sau de orice altceva ce va urma.
  • Noi am fost martorii unui imens flux de migraţie a populaţiilor în diferite ţări ale lumii, mai ales în Germania. Nu-i mai bine de Elveţia şi Ungaria, care nu i-au acceptat? Mi-e milă de francezi, care, în cumsecădenia lor şi în respectarea democraţiei şi-a drepturilor omului, au trebuit să sufere.
  • Mai am o variantă! Mai întâi se produce haosul care determină migraţia, după care se prezintă soluţia, cu planificarea şi organizarea mai bună, cu acorduri internaţionale şi o societate planificată pentru o lume fără frontiere. Adică armată mai multă care să gestioneze situaţia. Buummm…
  • S-a format o “gaşcă“ din primărie contra actulalului primar, ce avea legături strânse cu aşa-zişii interlopi romi şi nu vor să renunţe la stilul de viaţă. Nu uitaţi că atât primarul cât şi vicele sunt tineri şi au bateriile încărcate şi puteţi strica bariere, cititoare de carduri şi orice altceva ce credeţi că le va displace edililor. Îi cunosc! Nu renunţă. Vor merge cât se poate de departe pentru a face un Mediaş frumos şi curat. Şi apoi, aceştia sunt medieşeni, nu vinituri! Se gândesc la copiii lor, la neamurile lor şi la tot ce le-a aparţinut generaţiilor trecute.
  • Să sperăm că va fi aşa! Măcar pentru început să le dăm credit! (Laurenţiu Oprea)

Schema

money

Pe lângă nenumăratele taxe şi impozite, mai sunt şi regiile şi alte întreprinderi aflate în subordinea directă a statului, unde schema-i încărcată şi chiar suplimentată, iar oamenii aceea fac orice altceva decât ce scrie în fişa postului sau în organigramă. Totuşi, ei nu sunt de capul lor şi fac parte dintr-un plan bine stabilit şi pus la punct cu migală, în funcţie de felul de a fi al fiecăruia.  De obicei în acest “univers” fiecare îl urmăreşte pe fiecare şi feedbackul ajunge sus. Importantă este afacerea în sine şi ca cei incomozi să fie îndepărtaţi. Cunosc afaceri, ai căror mentori ori au murit, ori au fost îndepărtaţi, dar schema funcţionează. Banii se duc, asta este cert, şi nu cred că pentru vreo idee sau vreun principiu, ci pentru îmbogăţirea celor din vârful schemei. Pionii, cei adiacenţi, cei mici sunt angajaţi cu acte-n regulă, cu salarii mari, atât familia cât şi rudele credincioase, fără o pregătire bună în vreun domeniu sau altul, dar au loialitate, cinste şi corectitudine faţă de şeful direct. Oricum, la capacitatea lor de înţelegere, în afară de “loialitatea”, să zicem obedientă, nu ar fi avut nicio şansă în viaţă. Puţin masoni, puţin SRI-şti, adică informatori, puţin din toate, ţin rândurile aproape. Salarii, vile, maşini şi toată lumea îi priveşte cu admiraţie, că sunt deştepţi. Şi de ce nu, pentru că nu toţi pot să fie în locul lor. Cine poate să-i dea jos, când  acolo sus toată lumea-i mulţumită? Mafia americană, şi cea italiană sunt mici copii. Aici e vorba şi de organele statului, iar statul, aşa cum este el, este intangibil. Că doar n-o să dărâmăm fundamentul unei naţiuni pentru câteva zeci de milioane de euro pe an. Dar astea în diverse domenii, cu diverse scheme, parazitează, distrug, otrăvesc, pustiesc, sărăcesc ţara. Credeţi că SRI-ul nu ştie? Poate chiar  participă şi este mulţumit de sursa de informaţii  false sau adevărate pe care o au. Ai încercat să dai în ei, “ai dat în mine, ai dat în fabrici şi uzine”.  Cam asta-i o schemă, dar mai sunt şi altele. Luptele politice pentru ce sunt? Pentru a pune mâna pe “scheme”, puse de mult la punct. Dar mai sunt şi scheme stabile, adică în afara politicii. Atunci, când ne va fi şi nouă bine? Aşa, niciodată! E simplu, nu? Aşa-i cu sănătatea, cu învăţământul şi cu orice unde-i implicat statul. Ce-i rău este că scheme din astea, au început să se facă şi la alte nivele. (Laurenţiu Oprea)

Inspirări, expirări, gânduri…

sad Dacă ar trebui să-i asculţi pe români în momentele în care îţi explică ceva sau prezintă ceva, plângi de bucurie, dacă e să cunoşti realitatea sau în cele mai multe cazuri deznodământul, plângi de tristeţe. Plânsul e ca tăcerea, un răspuns interior.

  • Se militează pentru o societate deschisă?! Nu prea văd cum. Noi nu primim imigranţi, îi avem pe ai noştri. Şi apoi, sincer, nu văd cum să ne  pierdem identitatea? Engleza vorbită de români are un accent inconfundabil. Şi la ruşi sesizez nuanţele.
  • Dacă ar trebui să fac o listă cu oameni pe care îi accept şi ţin la ei şi una cu cei cu care nu aş vrea să mai am tengenţă niciodată, cred că mai mulţi ar fi pe cea de-a doua. Când aprind lumânări la vreo biserică sau mănăstire, parcă mai multe sunt pentru morţi decât pentru vii.
  • Oamenii politici din Mediaş ori s-au îmbogăţit, ori i-au îmbogăţit pe alţii. Nu s-au schimbat prea multe de-a lungul timpului.
  • De multe ori am impresia că mass-media sau aşa-zişii bloggeri oficiali, angajaţi cu salarii frumoase de firme sau de stat, denaturează realitatea. Adică, pe lângă ştirea şi binefacerile ei, mai fac anumite reclame discrete gen: “vai ce bine este”. Părerea mea este cum s-ar pune un paravan între noi cei obişnuiţi şi realitatea plină de boli, de angoase, de zvârcoliri, de mizerii şi de tot ce este rău pe lume.
  • Patronii se confruntă cu foarte multe probleme. E foarte greu în ziua de azi să faci faţă la tot felul de legi ce sunt împotriva ta şi să ai de-a face cu un sistem birocratic complicat, specialist în a pune beţe-n roate, dacă nu primesc ceva. Te trimit şi după hârtie cum că nu-ţi trebuie autorizaţie. Perioada domnului Neamţu, cu angajările masive la Primărie, a fost groaznică. Nu-ţi mai dădeai seama ce-i normal şi ce nu este normal. Ce este lege şi ce-i abuz?
  • Posturile din organigrama Pieţei, de la 24 la 17, sunt prea multe. Totuşi, Piaţa Agroalimentară produce ceva. Acolo altceva ar trebui schimbat. Între aşa-zisele cunoştinţe făcute în câţiva ani şi loialitate, trebuie văzut şi Târgul Porcilor, care este groaznic. Atâţia bani luaţi şi nu se vede nimic. Ori îi duşmănos, ori nu-l duce capul! Ce se vede este rezultatul.
  • Nu sunt un om politic şi nici n-am să fiu vreodată. Am o mentalitate veche, în a se vedea ceea ce fac, dar aş întreba, fără supărare, organigrama Primăriei şi structurile adiacente sunt în regulă? Dumnezeu să binecuvânteze Mediaşul!
  • Cred că oamenii politici au un instinct aparte faţă de alţi oameni. Normal, cei care-l au. Nu poţi conduce fără oameni… de încredere.
  • Dacă dai puţin la o parte din siguranţa şi poza ce şi-o iau oamenii, dai de tot felul de complexe de nesiguranţă şi mai ales de frică. Marele pistolar de 41 de ani din Mediaş cred că n-a avut de mult de lucru şi se ocupa de droguri. Oricum am atras atenţia de multă vreme şi mai ales în şcoli!
  • Ispita începe cu “nu se pune” sau “mă pot lăsa când vreau”, sau “să vedem cum este. Unii se pot retrage şi nu merg mai departe, dar majoritatea merg, iar ca să facă rost de bani pentru…. sunt în stare de orice.
  • Banii pe reclamă şi publicitate, fostul primar de Mediaş i-a dat la Cluj şi prin Bucureşti. Şi ziceaţi că Mediaşul nu-i cunoscut.
  • Cu MECEFF-ul, noul primar bine a făcut. Adio şi n-am cuvinte. A mai stricat relaţionarea cu unele contracte nu tocmai “cuşere”.
  • Între orele 8 şi 19, e o mizerie în Piaţa centrală, de zile mari!
  • Ne spune şi nouă cineva cât a fost salariul administratoarei de la Gospodăria Comunală? Nu de alta, ci din curiozitate, cum că, dacă n-ar merge ceva la administraţie şi chiar este în pierdere, cam cu cât ar fi plătit şeful?
  • Domnule primar, ce credeţi despre greva de la Primărie? Se poate? Hai, faceţi o nouă organigramă şi lucraţi cu un sfert. Atunci chiar ar merita, pe când aşa, se calcă-n picioare, iar noi, privaţii, ne afundăm în dări, ca ţăranii liberi, aşa-zişi foşti moşieri din perioada de început a socialismului. Uitaţi-vă la Blaj! Sau lăsaţi-i să lucreze la un privat o perioadă. Îţi convine aşa, lucrezi la stat şi normal ai pretenţii, o pui şi de grevă!
  • Inundaţiile au făcut ravagii în nordul judeţului Sibiu. Sute de hectare de pământ şi sute de gospodării inundate, zeci de animale şi păsări înecate. Iar Mediaşul, l-aţi văzut cu toţii! Oricum, la zestrea pe care a lăsat-o primarul Neamţu e ca o altă catastrofă naturală.
  • Acum că a intrat Gazul în A, încep şi datoriile descoperite de fisc, care trebuie plătite. Nu înţeleg de ce se dă în cap la ceea ce merge? Dar nu vă luaţi după mine, sunt mult mai multe lucruri pe care nu le înţeleg şi care nu-mi plac, faţă de cele care-mi plac şi le înţeleg.
  • Antrenorul Vasile Herman a mai pregătit câteva ministaruri, pe Iulia Zudor şi Peter Herman.
  • Problema Pieţei din Mediaş este domnul Aurel Nechita. Mi se pare normal!
  • Au început şi copiii să facă piese de teatru. Important este că încearcă să facă şi ei ceva.
  • În Mediaş sunt câteva sute de şomeri. Ceilalţi, “Dumnezeu cu mila”.
  • De câţiva ani buni s-a lucrat la Podul de pe Târnava Mare. De ce nu se uită la bază? Parcă ai da cu vopsea pe un zid compromis. Ce facem cu “Podul Telenilor”, sau cu podul CFR?
  • Unii ştiu să-şi facă suferinţa colectivă, iar satisfacţiile şi bucuriile mari, intime. (Laurenţiu Oprea)

Gânduri… inspirări, expirări

art

  • Între blocuri, în  zona mea, dimineaţa în jur de ora 6, vin “oameni” cu cărucioare, ce răscolesc în containerele de gunoi, alegându-şi una, alta. Apoi apare maşina Eco-Salului, cu macaralele, care varsă containerele. Iarna nu se simte, dar vara se lasă un miros greu, persistent, chiar dacă e dimineaţă.
  • Nu-i înţeleg pe unii, cum pot fi distanţi şi răi, aşa gratuit. Se cere o bună cunoaştere a legii şi înfrânarea oricărei acţiuni pozitive. Unii o fac că sunt interesaţi pe diverse direcţii, alţii, aşa pur şi simplu, din răutate.
  • Oare ce-i diferenţiază pe ţigani de alţii? Culoarea pielii? Nu. Şi apoi, ăsta-i rasism. Sau educaţia? Mulţi needucaţi sunt în toate mediile. Temperamentul? Ba bine că nu! Faptul că nu se spală şi miros? Să fim serioşi! Şi alţii sunt la fel. Buzele vinete? Şi oltenii le au. Forma ochilor? Nu. Şi totuşi, ce? Forma picioarelor? Este ceva, dar nu este relevant. Este mai mult la femei. Am impresia că mentalitatea. O anumită atitudine delăsătoare şi fără responsabilitate faţă de tot şi de toate. Plus tendinţa de a minţi şi de a fura. Păi, în ultima vreme, se simte la noua generaţie un val din ce în ce mai mare cu acest fel de a fi. În orice caz, nu vrei să ai de-a face cu ei, dar de fapt, cu nimeni cu o asemenea mentalitate. Le este foame?! Şi la aţii….
  • Într-o zi, pe la amiază, mai exact într-o duminică, eram cu un prieten la Offside, la o cafea, după ce pusesem nişte bilete la loto. Dinspre farmacie am văzut venind, şchiopătând, o siluetă cunoscută. Nu ştiam de unde să o iau. În anumite locuri nu mă aştept la anumiţi oameni. Pe acesta nu-l mai văzusem de vreo patru ani aşa, ci tot într-o maşină cu geamuri fumurii umbla. Era fostul primar Neamţu. E groaznic să fii şi apoi să nu mai fii nimic. Şi, mai rău este că nu ai nici bani la pensie. El măcar asta va avea, dacă, între timp, nu va face vreo prostie metafizică.
  • Nu înţeleg de ce nu a făcut plimbările astea înainte. S-a înconjurat de tot felul de trepăduşi care au educaţie în direcţia convingerii asupra unor lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea. S-a izolat şi a fost izolat. Şi apoi angajaţii sunt obişnuiţi ca una să zică şi alta să facă. Singur s-a condamnat. Şi pe unii care trebuia să-i apropie i-a îndepărta. În afară de amar, cum mai este gustul înfrângerii?
  • Am făcut odată o remarcă în legătură cu “Grădina de vară“ de la Traube, la o seară folk. Au sărit pe blog, pe facebook, toţi căţeii domnului Călburean. Am avut dreptate în interiorul meu şi m-am scârbit. Aşa se întâmplă cu oricine. Tupeul şi minciuna merg mână în mână. Păi, cum să ne fie bine? Aleşii noştri sunt reprezentaţi de slăbiciunile noastre ascunse şi înţelese.
  • Nu fac decât să integrez evenimentele trăite în marea şi adevărata istorie a Mediaşului. Sigur că subiectivitatea mea şi-a spus cuvântul, dar am căutat să fiu mai aproape de trăirile oamenilor simpli, normali, iar anumite evenimente sunt povestite din punct de vedere al percepţiei, aflându-mă în mijlocul lor. Aşa că de ce să fiţi supăraţi pe mine? Oricum nu mă interesează nicio funcţie, nimic, fiind conştient că binele meu stă în binele celor mulţi.
  • Imaginea mea cu Mediaşul din  ultimul timp este că se lucrează la drumuri foarte mult, fără nici o eficienţă, creând o stare de tensiune şi nervozitate. Şi ca să-ţi fie pe deplin starea cunoscută, se mai aud şi maşina salvării sau a pompierilor. Păi, să nu o iei cu capul? Aşa degeaba, din senin.
  • Anumite evenimente le percep în felul meu, dar, sunt convins că nu sunt unice, doar la nivelul micro al meu, ci sunt şi la nivel naţional şi de ce nu, universal. Sunt trăiri interioare, frica de bătrâneţe, cu alaiul ei de boli şi spaime şi diverse emoţii, sentimente văzute şi trăite vizavi de presiunile sistemului sau ale oamenilor ce-l reprezintă.
  • Oricum ceea ce scriu eu este istoria adevărată şi nu cea pe care o ciţiţi, o vedeţi sau o auziţi prin alte părţi. Trăiesc poate diferit, mult mai greu decât alţii, dar încerc să fac cunoscute generaţiilor urmă-toare anumite întâmplări şi de ce nu şi celor din prezent, care trăiesc în lumi paralele cu noi.
  • Cred că e nevoie de o nouă ordine. (Au trecut doar 26 de ani de la ultima). Atât naţională cât şi mondială. Bătaia de joc este tot mai mare. Unii nu produc nimic, trăiesc doar din taxele şi impozitele percepute populaţiei. Tot mai multe, tot mai grele. Sănătatea este la pământ, învăţământul la fel, să nu mai vorbim de administrarea politică a localităţilor. Totul funcţionează perfect, ca monitorizare şi gestionare a taxelor. Sus se-ntâmplă ceva. La bătrâneţe nu mai are  ni-meni nevoie de tine. Unii şi-au tras nişte pensii exagerate, iar alţii sunt muritori de foame. Nu se poate nici aşa! Sau credeţi că, procedând aşa , vouă nu vi se-ntoarce? Eu sunt convins că da, dar sub o altă formă.
  • Acum ştiu că toată lumea este nemulţumită şi vrea tot mai mult. Dar să li se dea după ceea ce ştiu să facă şi ce fac. Nu să te scapi de nişte oameni, profesionişti în felul lor, că nu-i mai integrezi niciodată. Şi ei vor fi nemulţumiţi. Veşnic, într-un fel, în anumite timpuri, de anumite meserii, nu-i mai nevoie, sunt de acord, dar găseşte-le atunci altceva. (Laurenţiu Oprea)