Inspirari si expirari

…continuare Inspirări, expirări (XIV)

  • Nu le-nţeleg pe unele femei. Au avut tot ce-au vrut. Când au vrut. La un moment dat, li s-a dus vestea ca fiind de viaţă, inte-ligente, puternice, ce pot obţine ce vor. Apoi, puţin câte puţin, au ieşit din lumea mondenă. Au apărut altele. Cu o ultimă zvâcnire, ar mai vrea să fie ce-au fost. Dar timpul chiar a lăsat urme peste tot. Unele, în schimb, preferă singurătatea!
  • Cum ar fi ca toţi medieşenii să fim uniţi, să fim alături la bine şi la greu! Ideea asta s-ar putea să o aibă şi unii ce au fost la putere, aroganţi, lacomi, răi, care acum şi-ar dori liniştea şi aprecierea. De cele mai multe ori, nu vor primi decât ceea ce au dat. Anumite legături între oameni n-ar trebui să se facă pe bază de avere, ci pe sen-timente, trăiri comune. Legături educaţionale curate.
  • Am auzit că mulţi profesori au căzut la testele psihologice. Mă mir! Pentru că personal am văzut oameni cu un caracter mizerabil, într-o limită extremă a normalităţii, şi la teste au ieşit foarte bine. Un test psihologic ieftin, adică obişnuit, îţi arată o plajă a normalităţii pe care o exprimi în acel moment, chiar dacă aparenţele sunt înşelătoare. Da, asta îţi indică aparenţa. Un test mai complex este cu totul altceva, dar este mai scump.
  • De multe ori, sunt colective pe care ai norocul să le întâlneşti. Te simţi bine, dar se-ntâmplă să ai şi ghinion. De altfel, de cele mai multe ori.
  • A apărut o ştire, cum că prin Oltenia, la o fabrică de textile, s-au angajat turci, nepalezi, italieni etc. Deci nu suntem singurii care am emigrat sau am plecat în lume pentru bani mai buni.
  • La un moment dat am fost în Spania. Pe undeva recunosc că am fost şi răsplătit de viaţă pentru toată munca şi chinul unei copilării şi tinereţi pline de frica zilei de mâine. Şi în Spania m-am dus unde am vrut, în paralel cu recomandările ghidurilor despre cele mai frumoase obiective încărcate de istorie. Am văzut blocuri în formă de U, nefinisate, dar pline de muncitori spanioli, români, ecuatorieni, peruani, marocani, bulgari, albanezi etc. ce munceau în construcţii. Ce m-a surpins a fost că cei mai mari duşmani pentru români nu erau poliţiştii spanioli, spaniolii, administraţia lor, ci chiar românii. Ei îţi furau paşaportul, ţigările, sculele de muncă, serviciul sau mâncarea din frigider. Ar fi multe de scris şi povestit, dar cert este că alte popoare se ajutau, cu excepţia tunisienilor.
  • O explicaţie realistă a ceea ce se-ntâmplă este că nu se-ntâmplă bine. Azi, unele pot apărea improbabile momentan, însă pe viitor toate vor apărea ca posibile, nimic nefiind de neconceput.
  • Ciudat mi se pare că, în jurul vârstei de şase ani, un copil începe să-şi piardă din naivitate şi poate şi din claritatea ideilor exprimate. Depinde foarte mult cu cine-şi petrece timpul liber. Dorinţa copilului este de a copia un model şi, dacă acel model este submediocru, ce poate face copilul?
  • Toţi ne-am dori să fim mai buni, dar nu se poate. Când ai de-a face cu o cultură şi o educaţie suburbană, eşti obligat să implementezi frica. Unii nu sunt obişnuiţi cu vorba bună şi gata. Pe şefi şi noi îi formăm! Pe anumiţi oameni nu îi mai poţi educa, dar nici nu le mai poţi face nimic. Şi totuşi, în caz de ceva, tu răspunzi! Şi ce faci? Anumite rezultate trebuie să se vadă.
  • S-ar fi zis că pe 21 decembrie 2012 (Ziua apocalipsei) soarele ar fi răsărit exact la intersecţia cu Calea Lactee şi planul eclipticii, apărând pe cer ca o cruce – Crucea Cosmică – ce-ar fi simbolizat naştere, unitate, reconciliere, transformarea conştiinţei umane şi o nouă relaţie cu natura în integralitatea ei. S-a întâmplat ceva? Parcă lucrurile s-au înrăutăţit.
  • Apar tot felul de sloganuri, gen: “Nu rasismului!”. E bine. Dar în sport nu se pune cazul. Acolo, indiferent de rasă, de naţionalitate, cel mai bun de pe teren are importanţă. De ce nu apar chestii de acest gen împotriva unor comportări necivilizate, antisociale, să le zicem aşa. Pe mine nu mă deranjează culoarea, nici naţionalitatea, cât un anumit fel de a fi, de manifestare, specific celor lipsiţi de educaţie şi bun-simţ. (Laurenţiu Oprea)

…continuare Inspirări, expirări (XII)

  • Hanibal, cartaginezul ce i-a bătut pe romani, avea o minte pentru război. Prins pe un teren arid, cu şerpi veninoşi şi cu o mână de oameni, de către romani, şi-a folosit dezavantajul în avantaj. I-a pus pe oameni să adune şerpi veninoşi. Aceştia ştiau cum, că doar printre ei trăiseră, după care i-a aruncat cu catapultele în oştile romane, ordonate. S-a creat haos. Aşa că, mai bine nu te pune cu anumite minţi bolnave. Lasă-le sau evită-le!
  • În general pe oameni nu-i interesează schimbarea, îi interesează mai mult să comenteze. Şi apoi, dacă i-ar interesa, nu cea în binele general, ci doar cea în binele lor. Ajungând sus, majoritatea se transformă în ceea ce au criticat.
  • Am impresia că nu poţi comunica, oricât ai vrea, cu unii. Se vine din două locuri diferite, din două culturi diferite, din două educaţii diferite şi din totul şi cu totul alte lumi.
  • Mă uit lung la Transgaz. Mâine, poimâine nu va mai fi poate ca şi centrală. Va rămâne clădirea. E un lucru bun. Rămâne ceva. Totuşi e ceva trist. Ca o maşină uriaşă, frumoasă, ce stă pe butuci.
  • O metodă infailibilă împotriva atacurilor de orice fel este să nu răspunzi. Să-i condamni la ostracizare prin tăcere.
  • Îmi plac femeile delicate, spirituale şi amuzante, într-o zi însorită, cu cerul în cea mai frumosă culoare albastră de după-amiază, în care ai impresia că se urcă toate cuvintele de bine şi fericire.
  • Parcă la ora actuală nici nu există politicieni. E o vânzoleală în alegerea preşedintelui, dar este ca o apă subterană. Nimic în mass-media locală. Doar ici colo câte un afiş. Până la urmă va ieşi cine trebuie… (să iasă)…
  • Lupta pentru preşedinţie se va da între domnul Ponta şi domnul Iohannis. Eu cred că va ieşi domnul Ponta, într-o primă etapă, iar, în etapa următoare, se va întâm-pla ceva legat de Transilvania şi Republica Moldova. Normal că e o gândire personală.
  • Mi se pare ciudat cu FMI-ul. Ne-a promis medicamentul, după care ne-a turnat otravă pe gât. Acum ne confruntăm cu probleme economice severe şi, la un moment dat, vom fi în im-posibilitate de plată a taxelor şi impozitelor.
  • Legile şi sistemul financiar au fost gândite în aşa fel încât banii să fie îndreptaţi spre ei. Acum va mai apărea şi ideea păguboasă cum că “justiţia distruge economia!”, dar dacă economia merge spre o direcţie şi cu practici greşite, ce poţi să-i faci? (Laurenţiu Oprea)

…continuare Inspirări, expirări (VIII)

  • Am fost la deschiderea ediţiei a IV-a a festivalului de film, MECEFF, din Piaţa C. Coposu. Locul era împrejmuit cu un gard cu gratii ce-mi dădeau fiori. Au luat cuvântul oficialităţile, dar după ce a vorbit domnul Mircea Albulescu, nu mai era nimic de auzit. Doar domnul Radu Gabrea, de pe ecran, înjura pe cineva de mama focului! Apoi am plecat.
  • Domnule primar, cred că au fost cheltuieli foarte mari cu MECEFF, dar aşa sunteţi dumneavoastră, artist (noaptea vesel, ziua trist – pentru rimă), suflet sensibil şi luptător. Poate cu banii aceştia s-ar fi putut face ceva pentru oraş, dar asta-i, noi vă ale-gem (eu în niciun caz) şi alţii profită. Să vă aleagă artiştii organizatori!
  • Mă opreşte lumea şi mă întreabă, ce am cu dumneavoastră, domnule primar? Chiar, ce am? Mă faceţi să mă gândesc şi să mă culpabilizez! Şi normal că ajung la o concluzie. Nu eu am ceva cu dumneavoastră, ci dumneavoastră aveţi ceva cu mine, cu noi. E felul dumneavoastră de a ne insulta raţiunea, inteligenţa, bunul-simţ şi câte şi mai câte. Doar că noi suntem (normal că nu toţi) cei răbdători, cei supuşi, cei iertători, perfecţi pentru o bătaie de joc mai mare!
  • Există o formă de taxe şi impozite pe clădiri. În comune pe primar nu-i ajută să su-pravieţuiască, dar în Mediaş, cu Romgazul şi Transgazul, n-ar fi nicio problemă. Şi totuşi atâta gălăgie, dezordine, mizerie, poate doar în Africa centrală sau în unele zone din Asia poţi să mai întâlneşti. Uitaţi-vă şi voi, şoseaua este perfectă până la intrarea în Mediaş, apoi începe perspectiva haosului!
  • Mă tot întreb dacă mai există oameni ca domnul primar Neamţu! Dacă mai există, curând noi ca omenire, nu ne vom putea redresa. Nu am nimic cu Domnia Sa, dar priviţi, tăceţi, minunaţi-vă. În loc să se aducă Evul Mediu în oraş, am adus noi oraşul în Evul Mediu. Asta şi datorită celor de la Mediu, din jurul primarului.
  • Dacă între oameni nu ar fi orgolii, ce bine ar fi. Nu am treabă cu ele, dar noi trăim realitatea, nu poveştile politice de dragoste. Poate, domnul primar nu ştie, dar ar trebui găsită o soluţie, pentru că aşa ne va distruge pe toţi! El poate pleca mâine, cu vreo caravană cinematografică, pe când noi rămânem aici! (Laurenţiu Oprea)

…continuare Inspirări, expirări (VI)

  • Lunea după-masă! La ora 19,00, dar fix, începe concertul de orgă la Biserica “Sfânta Margareta”. Apoi la o limonadă la Cafe-Bar. Da, s-a deschis Cafe-Barul. Pe timpuri, cum ieşeam din schimbul 3, pac la o cafea sau la un ceai. Ceaiul era coniac în ceşti de porţelan, că până la ora 10,00 nu aveai voie alcool, dar se putea.
  • Domnul primar Teodor Neamţu, iubitor al istoriei neamului şi al celei locale, ne prezintă cum, prin străzile întortocheate şi gropile tainice de pe hărţile contemporane, s-a demonstrat trecerea năvălitorilor şi a popoarelor migratoare. Istoria, după cum bine ştiţi, se repetă!
  • Pe câmpuri, prin păduri, s-au format un fel de bandiţi, oameni recidivişti, care au furat un cal la început, apoi tot mai mult. Îşi prăjesc porcul pe care-l fură, viţelul pe care-l fură tot în câmp. Poliţia este derutată. Nu mai face faţă problemelor cu care se confruntă. Sunt perioade de derută. Dacă ai rămas blocat în c]mp, eşti gata. Totuşi am o întrebare: “Ce cauţi acolo?”
  • Există o categorie de oameni primită cu aroganţă de biserica ortodoxă. Atunci îşi caută Dumnezeul la diverse secte. Ar trebui ca reprezentanţii ortodoxismului să fie mai umili, mai miloşi, mai în legile Domnului! Mai în împrăştierea speranţei!
  • Ce nu înţeleg la unele partide, abnegaţia cu care s-au împăcat interesele diferite şi criteriile opuse.
  • Vreau normalitate! Dacă acei care administrează la ora actuală Mediaşul cred că fac jocul unui partid sau al altuia, se înşeală. Nu mă interesează jocurile şi nici părerile celor ce-şi bat joc de Mediaş. Eu nu vreau dec]t un Mediaş fără gropi, un loc bine semnalizat, curat, liniştit, securizat, cu un edil de bună calitate. Luminat şi nu numai prin păduri, în zona fermei domnului Călburean, ci peste tot, cu cei care se dăruiesc atât în învăţământ, cât şi-n sănătate.
  • M-am săturat de minciuni, intrigi şi sărăcie permanentă. Mâine, poimâine vom plăti datoriile la bănci făcute de către Primărie, pentru un oraş răscolit, frământat, neter-minat sau terminat rău. M-am săturat să fiu luat de prost pentru că nu am putere de decizie şi m-am înşelat asupra edilului şef. S-au înşelat alţii. Trăim împreună dar suferim separat. Oare, chiar nu putem găsi oameni de bună calitate?  (Laurenţiu Oprea)

 

…continuare Inspirări, expirări (V)

  • Am văzut oameni care încercau să negocieze şi-n magazinele cu preţuri fixe. E obositor, enervant. Mi s-a întâmplat la magazinul tehnic “Veritas”. Nu-mi venea să cred! Sigur sunt cimentat în anumite mentalităţi şi idei.
  • De multe ori ce ştii nu poţi spune iar ce poţi spune nu-i bine. Adică nu dă bine! Majoritatea ce nu ştie nimic spune. Spune ce-i trece prin cap.
  • Cică un scriitor, Liviu Andrei, din Caracal de felul lui, dar locuind în Bucureşti, nu mai vrea ca Transilvania să aparţină de România. Problema este că a scris o carte despre masonerie şi, făcându-i prezentarea, a scris şi opinia lui despre Transilvania, în felul acesta făcându-şi reclamă indirectă. E părerea mea, dar modul cum prezintă Transilvania este sub limita vocabularului şi a înţelegerii. Nu fac o istorie a zonelor ţării dar fiecare îşi are atât părţile bune cât şi cele mai puţin bune!
  • Într-o viaţă de om sunt destui care, din răutate, invidie, prostie, să vrea să te mur-dărească şi să-ţi facă rău. E bine să îi ţii cât mai departe că problemele lor nu vrei să fie problemele tale. Prea multă bunăvoinţă şi bunătate nu-şi au rostul, mai ales că te agresează, te obosesc şi vor să te înşele. Eviţi cât poţi, apoi explodezi. De multe ori te bucuri, dacă te gândeşti bine că nu ai fost fată sau totuşi n-ai suferit destul, pe lângă alţii mult mai curaţi şi mai puternici ca tine!
  • Eu cred că foarte multe intenţii de-ale noastre bune sfârşesc în rău. În primul rând datorită oamenilor.
  • Mi se pare ciudat că unii, după ce ajung pe o anumită poziţie, uită cine i-a pus şi încep să aibă personalitate. Când eşti prea sigur pe tine, se-ntâmplă. Iar cu alţii nu-i bine să te pui pentru că asta ştiu cel mai bine, asta au făcut toată viaţa, au învăţat cum şi când să-i “aranjeze” pe incomozi. A, nu mă refer la trepăduşii politici pe care-i cunoaşteţi! E firea lor prea mică pentru legături prea mari.
  • Erau perioade când credeam cu naivitate în forţa binelui, dar oamenii buni de felul lor sunt singuri şi cred că cinstea, corectitudinea şi respectarea legilor scrise şi ne-scrise ale bunului-simţ sunt importante şi toţi vor face la fel şi vor vedea. Dar asta-i considerată slăbiciune şi felul tău de a fi prostie. Sar să te loveasă să-şi demonstreze curajul şi loialitatea faţă de şefi, de conducere, de tot unitar, de colectiv, prin faptul că nu eşti ca ei! Se-ntâmplă să cazi şi să rămâi jos! Dacă te-ai sculat tot nu poţi fi ca şi cei care te-au lovit. Aceia nu mai sunt, sunt alţii şi aceşti alţii nu ţi-au făcut nimic!
  • Se zice că nimic nu se-ntâmplă fără voia Domnului, dar prea multă putere s-a dat celui rău pe care nu numai că o foloseşte cât poate, dar şi transformă tot ce poate. Nici măcar speranţă numai e.
  • Sunt momente care, dacă au trecut, au trecut definitiv, altădată nu mai vin şi nu are decât să-ţi pară rău. Aici lipseşte de multe ori un sfat bun, iar intuiţia în cele mai mul-te cazuri pare să fie de partea emoţiei, nu a logicii. (Laurenţiu Oprea)

 

…continuare Inspirări, expirări (III)

  • Noaptea printre blocuri e plin de câini. Nu pot să le fac poze că-i blitz-ul scurt, adică nu bate până la ei şi lumina este slabă.
  • Am văzut odată un film, „Ziua Cârtiţei”, despre o zi care se repeta la infinit. Cu experienţa zilelor anterioare, personajul principal ajusta câte ceva. Ei, cam aşa-i şi cu viaţa noastră. Provocăm ceea ce ni se întâmplă, nesesizând. Puţin câte puţin.
  • Nu există să iei ceva şi să nu plăteşti! Câteodată chiar mai mult decât ai luat!
  • Ce frumos miros teii în Piaţa Regele Ferdinand I şi mă gândesc cum a vrut pri-marul să-i distrugă, să-i facă praf. La albine, matca este păzită de garda mătcii dar, când matca începe să facă mişcări dezordonate şi să fie altfel ca de obicei, este eli-minată. Atenţie la 2016! Mare atenţie! Altă şansă nu mai avem!
  • Am impresia că unora li se cuvine totul. Aşa au fost obişnuiţi. Aşa au fost încurajaţi.
  • Pe vremuri, acum 40 de ani, sasul făcea casă. Sasul muncea de dimineaţa până seara. Sasul ducea cimentul, amesteca în nisip, punea lucrătorii la diverse munci. Se supăra cu electricienii, instalatorii şi cu toate detaliile. Muncea şi la serviciu (nu se putea altfel). Viaţa, economiile şi gândul erau pentru casă. După un timp casa era gata şi săsoaica devenea văduvă. Asta-i povestea celor care-şi fac casă din muncă cinstită!
  • Odată intrat într-un partid, accepţi să nu mai fi liber, să-ţi însuşeşti alte păreri. Această solidaritate îţi cere acest sacrificiu. Problema este cum se împacă felul tău de a fi cu diverse compromisuri în numele colectivului. Orice s-ar întâmpla pe par-curs, trebuie să rămâi fidel liderului şi ideilor lui.
  • La un anumit nivel compromisurile sunt născute din lăcomie, comoditate, arivism. Ţi-a dat un serviciu bun, ţi-a angajat soţia, copilul, şi-ţi dai seama că „fără” un sprijin ambiţiile tale erau deşarte iar „supravieţuirea” incertă. Poţi să fii “al lui acela” la fel de bine cum poţi să fii al oricăruia care ar fi procedat la fel. Deci n-ai păreri personale, ai părerile celui care te-a ajutat şi asta mereu!
  • Ipocrizia ascunsă a unora având la bază lăcomia te face să te-ngreţoşezi pe o bună perioadă. Iar cu unii ai prefera să nu te mai întâlneşti niciodată-n viaţă!
  • Până la urmă, hai să ne judece Dumnezeu pe fiecare că noi între noi nu terminăm şi nu este vorba de dreptate la un moment dat ci de decibeli şi tupeu.
  • După o anumită vârstă apar dopuri de ceară în urechi. E bine să te duci la un orelist, curăţarea nefiind dureroasă, ci puţin neplăcută.
  • Toate acţiunile, activităţile din ultimul timp din Mediaş sunt eşecuri derivate din prestigiul principiilor lăcomiei. E un paradox, nu? Dar şi lăcomia are regulile ei, din sfera ei. Nu contează cât de mari sunt taxele şi impozitele, ci nevoile celor ce ne conduc pe plan local. Iar nevoile lor sunt infinite. Noroc că mai sunt şi deasupra lor alţii care-i mai stopează şi de care ştiu frică! Aţi văzut că şi Bucureştiul e bun la ceva? Totuşi, mă întreb cât va dura coşmarul acesta şi dacă Primăria Mediaş are datorii la vreo bancă. Chestia cu datorii la bancă s-a învăţat din anii anteriori.
  • Într-o solemnitate desăvârşită, în 12 iulie 2014, domnul cavaler Neamţu Teodor a deschis festivalul. N-a fost chiar rău, chiar mai reuşit decât în alţi ani, cu câteva mici excepţii ce n-au putut fi evitate. Rămân la părerea mea, cum că importanţi rămân micii meseriaşi ce fac minuni din mâinile lor. Suntem obişnuiţi cu tot felul de kitschuri sau mici comercianţi ce cumpără dintr-o parte şi vând în alta.
  • Totuşi, încă de pe vremea romanilor se ştie că poporul vrea pâine şi circ. Pâine nu prea are. E normal nu, că banii sunt pe principiul vaselor comunicante, adică la cei aleşi, de la cei mulţi. Bun! Dar atunci, circ. Ei bine, aşa-zisul circ nu ajunge la inima maselor şi masele, aşa proaste cum sunt (că de n-ar fi, domnule primar….), ar vrea să se bucure şi să râdă sincer şi mai ales să le placă ceea ce văd. Sincer, le-a plăcut?
  • Am observat, domnule primar, că lumea bună, adică cea cu serviciu la Dum-neavoastră, cu emoţie în glas, vă evită în discuţii. Mi se pare normal, dar cei care nu fac parte din regulile Dumneavoastră de joc se întreabă: Cât încasaţi din taxe şi impozite? Cât aţi împrumutat de la bănci? Cât aţi primit din sponsorizări? Cât cheltuiţi cu oamenii din Primărie? Cât se mai cheltuie cu societăţile date în grija Consiliului Local? Şi, uite aşa, că de aceea am plătit o grămadă de taxe şi Dum-neavoastră nu aţi vrut să vindeţi rentabil Gospodăria Comunală şi aţi gestionat-o până s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Poate ne răspundeţi şi nouă prin intermediul mass-media loială politicii Dumneavoastră.
  • Cel mai mare sentiment de insecuritate l-am avut atunci când armata m-a debarcat în rezervă. Simţeam că-mi pierd minţile. Ce-o să mă fac? M-am gândit că-s mort pentru ea şi pentru mine. Şi după aceea m-am simţit mult mai bine. Am luat-o de la capăt, de la periferia societăţii.
  • Ca să fii neutru înseamnă să fii un mare prost. Mulţi, pe ascuns, joacă pentru cei care i-au pus în funcţie, dar afirmă neutralitatea. Într-un oraş mic ca Mediaşul se ştie cine-i cu cine şi cui aparţine. În sferele mai înalte este mai greu. Acolo este complicat căci fiecare este pentru el.
  • Eu sunt neutru, mă rog, nu sunt cu nimeni, cu toate că simpatizez şi antisim-patizez. Cel mai greu mi se pare că nu mai văd nicio ieşire. Până la urmă răul devine tot mai puternic şi nu-ţi rămâne decât să faci la fel şi nu vrei.
  • Diavolul, oricât l-ai hrăni, nu se mai satură şi merge după regulile lui, care pe tine nu numai că te surprind, dar nici nu poţi face la fel.
  • Ferice de cei care au mai multe alternative sau mai multe căi de scăpare. Trebuie un echilibru între cer şi pământ. Un echilibru între corp şi mediul înconjurător, între minte şi corp. Din punct de vedere teoretic toţi le ştim bine.
  • Hoţii aşteaptă momentul. Clipa ta de neatenţie, poate de încredere, este bine prinsă de ei. Nu poţi fi întotdeauna în veşnică pândă. Trebuie să ai momentele tale de pauză. Atunci se întâmplă. Trebuie să te înconjori cu oameni de încredere. Sunt de încredere pentru o perioadă scurtă. După care, confundă încrederea, bunul-simţ, educaţia cu prostia. Asta-i un fel de a fi, e adevărat cam general. Normal că mai sunt şi excepţii.
  • Unele trebuie să înghită atâta gunoi la viaţa lor încât transformă totul în gunoi. Se mai dau şi femei cu păreri, şi mai ales cu gusturi!
  • Se zice că dacă dăruieşti dobândeşti. Dar nu se ştie când!
  • În orice caz se zice că binele are forţă. Păi bine, dar şi răul are forţă. Nu-ţi rămâne decât să supravieţuieşti.
  • Eu, ca ziarist, am anumite suspiciuni faţă de o persoană prima dată. Apoi acestea mi se accentuează sau nu, dar în niciun caz nu mă entuziasmez uşor. Ei bine, vă daţi seama cum este un poliţist? Acela n-are încredere în nimeni!
  • Nu-i poţi judeca pe alţii, dacă nu treci prin ce-au trecut şi ei! Unii, totuşi, parcă au rămas buni, adică văd anumite lucruri cu inima şi cu sufletul, având o sensibi-litate aparte. Un fel de intuiţie pozitivă.
  • E mai simplu, mai comod să etichetezi ceva decât să judeci în linişte. Mă tot gândesc la domnul Pustai care căuta să tempereze anumite tensiuni, mai ales la încheierea partidei, cerând să se tragă concluziile la rece. A fost şi este un om minunat şi un profesionist desăvârşit! Personal mă bucur că l-am cunoscut!
  • Dacă ar fi să aleg un loc unde mi-ar plăcea, cred că m-aş duce într-o pădure, la marginea unui lac. Îmi plac liniştea şi apa. În realitate unde este apă nu prea găseşti linişte. Normal că-i o părere personală.
  • Fiecare suntem atât de diferiţi, totuşi, uniţi sub o idee, putem fi utili, iar în anumite momente istoria ne poate lumina. E până la urmă o chestie de noroc.
  • Cred că sunt „prost construit”. Nu accept nici dictatura, dar nici democraţia. Cum democraţia? Am să vă explic. Cu şcoala şi programele de azi vedeţi bine ce-a ieşit şi ce iese. Democratic este apariţia naţionalismelor, fanatismelor şi înregi-mentărilor ideologice la un partid sau altul şi nu neapărat. Apare un fel de inerţie a minciunii, un mod de a accepta artificialul, o nemulţumire generală dar fără soluţie exactă. Oricine poate fi luat în vizor şi e O.K., dacă-i de la putere. Şi astea pe un fond economic, politic şi administrativ slab, prost condus. Apare un fel de prelun-gire a tranziţiei la infinit a ţărilor semidictatoriale. Lipsa clasei de mijloc şi neres-pectarea legilor existente de către cei care sunt la paza şi protecţia lor.
  • În acest context apar mici dictatori locali ce-şi pot urmări interesul până la dispariţia şi distrugerea teritoriului şi a populaţiei. Uniformizarea clasei sociale, cât de cât de mijloc, la cea săracă se face rapid prin lipsa locului de muncă şi apa-riţia disperării. Apare un fel de ură împotriva celor care au, dar în primul rând asupra bucureştenilor. Da, ei sunt de vină! Totul se duce acolo! Te întrebi dacă cei care exploatează aceste idei se pot opri acolo unde ar trebui. Pentru că extirparea tumorii de multe ori nu se poate dacă nu se extirpă şi din părţile sănătoase. Asta dacă se mai doreşte supravieţuirea.
  • Credeţi că oamenii domnului primar Neamţu sunt mai mulţi ca noi? Noi? Cei nemulţumiţi de cum arată oraşul? Nu cred, cu toţi pensionarii lui, dar sunt mai puternici. Depind de el, direct sau indirect, şi sunt organizaţi, pe când noi, ceilalţi, suntem singuri, nemulţumiţi neavând decât surse de existenţă fragile şi sporadice. Ei merg la vot, noi nu, ei participă oriunde sunt chemaţi, noi nu. Deci puterea stă în disciplină, nu în număr, aşa că vom fi nevoiţi în curând să învăţăm să zburăm, ceea ce n-ar fi rău, dar nu-mi dau seama dacă-i evoluţie sau involuţie!

…continuare Inspirări, expirări (II)

  • Cică (din citate celebre) domnul Neamţu ar fi declarat că Mediaşul este o cetate medievală care are nevoie de spectacol, de evocarea tradiţiilor şi respect-tarea trecutului. După cum arată, le îndeplineşte pe toate trei. Vreţi să vi le traduc?
  • Se spune că cine se aseamănă se adună! Aici e vorba de sentimente nu de prezenţe întâmplătoare.
  • Mulţi, foarte mulţi, poate nu-şi dau seama dar îşi distrug viaţa şi n-ar fi nimic dar le-o distrug şi pe a celor din jur. În general este bine să-i eviţi dacă poţi. Nu este vorba de conştiinţe, de informaţii, ci de partea spirituală şi de anumite realizări.
  • Cei buni, ce sunt în respectarea spiritului legii divine (ex. cele 10 porunci), îşi construiesc şi-o casă în ceruri.
  • Ştiu, îţi doreşti ceva, te rogi puternic dar fă ceva şi-n direcţia asta şi ar fi OK. Dar nu, ca un român autentic aştepţi să facă altcineva dacă se poate totul, după care apari!
  • Cum ar apărea corupţia? Mai rar la nivel mai mic. Dar apare, dacă i se iveşte ocazia. Deci “momentul” face coruptul. Acum ar trebui să funcţioneze măcar instinctul de conservare. Dacă fac aşa ceva, pot păţi asta. Deci pot, dar pot să nu păţesc nimic. Mai există şi presiuni exterioare de genul “fă asta, dacă vrei să dovedeşti loialitate şi să fii de încredere”. Şi normal, avem şi noi grijă de tine. Sau naşul meu e acolo şi-l am la mână şi eu prin soţia lui, prin fiul lui, prin ceva. Sau nimeni nu a păţit nimic. Praf în ochii lumii. Se duce puţin la odihnă, relaxare, linişte, cu tot ce trebuie şi când iese are tot ce vrea. Sau cum vor să fiu omul de acţiune şi din umbră pe zona aceea, dacă nu mi se dă şi mie ceva! Aşa pe gratis? Pentru ce şi cine am luptat să ajung aici? Şi uite aşa apar o grămadă de variante cu o grămadă de soluţii favorabile! (Laurenţiu Oprea)

…continuare Inspirări, expirări (I)

  • Am auzit că într-o cameră de 5/4 sunt ţinuţi 25-30 de puşcăriaşi. Gar-dienii sunt tot mai puţini. Nici asta nu-i viaţă.
  •  Îmi cer scuze că poate s-a interpretat greşit cum că aş avea ceva împo-triva cadrelor militare în rezervă şi pensionate. Chiar nu am nimic cu ele, adică în sistem am văzut şi oameni buni. Ce am, am cu actualul primar, rezervist, pensionar, care ne-a înşelat speranţele, distrugând totul în jur, într-un ritm mai rapid decât puterea noastră de înţelegere şi mai ales pe banii noştri. Calitate slabă!
  • Încep să fiu criticat, direct pe e-mail, indirect prin alte locuri. Mi se pare normal, dar în primul rând, scrieţi şi dumneavoastră 22 de cărţi, scoateţi 3 DVD-uri cu Mediaşul, ţineţi un ziar timp de 19 ani şi… atât. Iar felul acesta de a critica mi se pare just pentru că eu fac deosebirea între un profesionist în ale gazelor care şi-a început cariera pe şantiere, în noroaie, educându-şi copiii prin profesionalism, şi SRI-şti, lipitori de afişe, şi politici, şi sprâncenate, şi buzate. Dar să nu fiu interpretat iar greşit. Şi la SRI este normal să fie pe direcţiile de energie, dar să se ocupe de problemele serioase, nu de familie şi interese perso-nale. Adică lucrurile să se mişte şi să funcţioneze bine, în parametri normali.
  •  Tanti Olimpia, un fel de mătuşă de gradul doi, a crescut un copil care nu era al ei, ci al soţului. Soţul, unchiul Traian, a murit şi i-a lăsat prin testament toată casa fiului. Fiul a dat-o afară din casă. A luat-o o nepoată din Sibiu. Stă-tea pe lângă strada Vasile Alecsandri. I-am făcut odată o vizită. Era senină, curată, dar speriată într-un fel. Nu am insistat deoarece am crezut că va crede despre mine că urmăresc ceva (îmi urmăream copilăria) din averea ei. De altfel, apoi am aflat că şi ea era o intrusă. Nepoata a dus-o la un azil la Susenii Bârgăului. A făcut cancer esofagian şi a murit, nu demult. Lipsa comunicării ne face să luăm măsuri pripite. Parcă îmi pare rău că nu am luat-o să am grijă de ea, cu toate implicaţiile ce decurgeau. Dacă cei buni sunt astfel pedepsiţi, oare celor răi ce li se oferă? Cred că majoritatea avem unele amintiri din pe-rioada copilăriei, cu anumite pesonaje pozitive.
  • În sfârşit se lucrează la faţada clădirii din Piaţa R. Fer-dinand I nr. 23. De când o ştiu eu era tot aşa!
  • Unii îmi spun că am făcut din ziar ceva personal. Nu şi da. În felul meu mă expun mai mult ca temă de reflecţie a propriilor gânduri şi a prezentării a ceea ce mi-a ieşit în cale de-a lungul timpului. Nici nu ştiu dacă am procedat sau procedez bine, dar sunt convins că m-au format. Anumite frustrări, nepu-tinţe, experienţe, ambiţii, speranţe sunt şi ale dumneavoastră, dar poate la o altă intensitate. Ideea ar fi să mă regăsesc în dumneavoastră şi dumneavoastră în mine şi pe alte planuri decât cel material. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s