Dincolo de aparenţe

avram-pantelimon

Viaţa mea ca ziarist a fost legată, cu şi fără voia mea, de industria gazieră, cunoscând elitele. Printre mulţi care au fost şi pe care i-am cunoscut cred că de departe cel mai raţional şi cu bun-simţ a fost domnul director ing. Avram Pantelimon. Şi când scriu asta pot spune, cu mâna pe inimă, că a fost un foarte bun profesionist,  adică trecut prin toate treptele ca inginer gazist. Zona Mureş până la Cuj, atât în distribuţie cât şi exploatare, o ştia foarte bine. După şedinţe rămânea cu domnul ing. Toth, fost director, care cunoştea foarte bine zona Mediaş, de puneau la punct anumite probleme ivite. Oameni deosebiţi deprinşi dintr-o altă lume, o lume a oamenilor buni, responsabili, cu un vocabular ales şi cu un respect deosebit faţă de cei din jur, indiferent de poziţia avută. Acum îmi aduc aminte cu drag şi de domnul director ing. Gabriel Coconea şi de domnul director ing. Costel Totan, de domnul director ing. Mircea Lupu, domnul ing. Ioan Rusu, care, prin felul lor de a fi, au ridicat cu mult ştacheta profesionalismului şi omeniei de pe poziţia avută. Poate au fost şi alţii şi nu i-am cunoscut eu bine, dar ca aceştia n-au fost mulţi. Cu drag îmi aduc aminte şi de domnul ing. Jakab Alexa, care, chiar dacă nu a fost gazist, a ştiut, prin felul lui de a fi şi prin comportament, să lase o amintire plăcută, ca o dâră de parfum de calitate, pe acolo pe unde a trecut. În ziua de azi parcă ţi-e frică să apreciezi pe cineva, mai ales dacă este de la partidul de opoziţie, că s-ar putea ori să ţi se găsească ceva, ori să-ţi inventeze. A apărut şi-un sindrom al trădării, a spune despre celălalt ceva, aşa ca să scapi. Ne întoarcem la vânătoarea de vrăjitoare din Evul Mediu. Oricum legea este interpretabilă şi a face abuz de ea prea des înseamnă că ori nu mai pare credibilă, ori i se va întoarce şi celui care a abuzat de ea şi a folosit-o peste măsură şi aiurea. Despre anumiţi oameni mie poate să-mi spună cine şi ce vrea, pentru că-i cunosc dincolo de aparenţe, îi percep după bunul-simţ. Eu n-am făcut niciodată politica vreunui partid (şi pentru unii asta a fost intolerabil!) dar am făcut politica unora sau altora, ce mi s-au părut aparte, deosebiţi, indiferent din care partid au făcut parte. A fost o perioadă din viaţa mea când am fost la ţărănişti, în opoziţie, de parcă aş fi vrut să se schimbe răul comunist peste noapte, dar n-a fost aşa, şi-n 1996, când au venit la putere, eu mi-am dat demisia. Nu am acceptat nici compromisul, nici trădarea, nici înfiltrarea unora sau altora în rândul membrilor. M-a apucat lehamitea şi cred că dintotdeauna am rămas blocat pe oameni de calitate. Îmi pare rău, dar ca naţie, dacă nu vom şti să ne apărăm valorile, vom dispărea. Nu mă interesează părerea unora din Mediaş sau din ţară, care au ajuns “unde au ajuns” nu prin competenţă, prin muncă, ci prin partide, relaţii, obligaţii faţă de anumite servicii, şi n-au făcut în niciun caz bine ţării şi nici oraşului, parazitând prin incompetenţă, lăcomie şi aroganţă, specifice oamenilor goi şi neprofesionişti. Din cauza lor instituţia gazului este, în linii mari, urâtă de medieşeni şi nu numai. Ideea este că pe timpul domnului ing. Avram Pantelimon s-au construit ambele sedii ale Romgazului şi Transgazului şi le avem aici, mândrindu-ne cu ele oriunde, considerându-le un fel de simboluri autohtone. Încă în Mediaş mai sunt câţiva profesionişti şi de caracter, dar mâine vor dispărea şi nu exploziile vor fi  problema cea mai mare, cât haosul şi dezordinea care se vor instaura, că, dacă ţi-ai bătut joc de un profesionist, ăla nu-ţi mai vine, pentru că oricum are gustul amar şi nu mai vrea să se amărască şi mai tare. Scriind despre domnul ing. Avram Pantelimon, gândul mă poartă şi-n alte părţi şi la alţi oameni de valoare pe care i-a avut Mediaşul şi pe care i-am cunoscut în felul meu. La ora actuală foarte mulţi sunt neprofesionişti şi nu au nici caracter. Sunt doar nişte forme umane cu bani. De multe ori, când judeci un om, trebuie să-i vezi nu doar poziţia şi cât câştigă, ci şi tot ansamblul care l-a dus acolo. Ca să supravieţuim, ne-am învăţat să tăcem, să fim obedienţi şi de acord cu toate deciziile date de sus. Nu se mai văd diferenţele şi nici competenţele. Ne uităm în jur la suferinţele provocate de semenii noştri unor oameni şi ne bucurăm că nu suntem noi în locul lor. Nimeni nu vrea să facă nimic, să nu accepte bătaia de joc şi umilinţa celuilalt, apare invidia ca formă a egoismului şi imboldul de a merge înainte. Şi apoi compromiţând pe cineva cu legea, până se reabilitează, trece timpul şi se rămâne cu  germenii neîncrederii “dar, dacă?…”. Sunt multe lucruri pe care n-am crezut că am să le văd şi să le conştientizez, dar ceea ce ştiu este că până la urmă totul rămâne între noi şi Dumnezeu. Nici un imperiu, nici o societate, nimic n-a durat mult. Au căzut naziştii, au căzut comuniştii, credeţi că nu vor cădea nişte escroci de doi bani ce se tot rotesc, sacrificând din când în când pe cineva, sau jucându-se de-a intratul şi ieşitul în puşcărie în faţa unui popor uşor de prostit, prin mentalitatea inoculată de a accepta totul, chiar dacă asta duce la umilire, sărăcie, bătaie de joc etc. Da, te joci cu golanii, cu şmecherii, cu mafioţii, dar opreşte-te la ei, nu te lua de oamenii grei, de profesionişti în domeniu, de cei responsabili, pentru că apare neîncrederea tot mai mare a poporului în justiţie şi-n legea normalităţii. Este ca şi cum le găseşti unora ceva interpretabil şi i-ai scos din sistem o perioadă, cum a fost şi cazul “tovarăşului” Neamţu sau Plopeanu. Până la urmă n-a fost nimic, doar că au trecut pe linie moartă. E adevărat că, dacă era după mine, prima dată i-aş fi împuşcat şi apoi i-aş fi judecat. Oricum, nu mai ştiu ce face “domnul” Neamţu, dar domnul Plopeanu a luat-o pe urma domnului Preşedinte Iohannis, dă meditaţii, căci tot sistemul de învăţământ este bolnav, se dau note mici, ca să poată da “meditaţii”. Aici e un alt punct delicat. Apoi “Operaţiunea Autobuzul”, care a devenit “Ali-Baba şi cei patruzeci de hoţi”, încă neterminată şi neclară, pe principiul “sunteţi cu noi, dacă nu, împotrivă“ şi multe altele. Anumite lucruri le faci din convingere şi nu obligat, dar inocularea fricii se poate transforma, dacă nu-i făcută cum trebuie, într-o formă de curaj fanatic. Şi totul a plecat, extrapolând, de la personalitatea domnului director ing. Avram Pantelimon, ajungând la concluzia că noi, cei de azi, inventăm mijloace ca să ne facem viaţa grea şi dureroasă, iar anul 2017 ne inspiră multă speranţă… Totul ar fi trebuit să decurgă lin, frumos, ca o apă limpede de munte, dar nu se poate. Ne lovim de tot felul de cioturi şi baraje artificiale. Dar, oricum, personalitatea şi felul de a fi ale domnului Pantelimon vor rămâne în amintirea multora din industria gazieră şi pentru mine a fost un simbol, chiar dacă unii se vor supăra, dar în niciun caz nu există termen de comparaţie. (Laurenţiu Oprea)

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s