Inspirări, expirări… gânduri

aa

  • Nu ştiu ce este în toată lumea, dar în Europa totul pare o uniformizare din multe puncte de vedere, de parcă ar fi un “şef” peste tot. Diferenţele par de ordin cultural, educaţional şi cât de cât religios. Dar nu sunt mari ca şi-n alte regiuni ale lumii, din Asia şi Africa. E ca un fel de blazare generală care nu prevesteşte nimic bun. Un fel de tensiune de dinaintea unei catastrofe. Ar trebui detensionate, nu accentuate.
  • Noi, românii, prin felul nostru de a fi, mimăm rezistenţa, mimăm revolta, dar acceptăm această formă de supravieţuire. Trădarea a fost şi înainte şi mai ales acum bine văzută şi unanim acceptată de liderii noştri. Ni s-a schimbat până şi ADN-ul. Oricum, istoria ne arată cum au terminat eroii noştri ce s-au dus până la capăt. Deci întotdeauna este ceva de pierdut, că este mai uşor decât să lupţi să câştigi. Doar de demnitate nu poate fi vorba, aşa că nu ne mai putem trezi din somnul “naţiunii” noastre.
  • Lucrul grav, neliniştitor, la ora actuală, mi se pare obişnuinţa cu totul. Şi să nu ai nici unde să te duci!
  • Consider ziarul “Informaţia Săptămânii” ca pe un exerciţiu de vindecare atât culturală cât şi spirituală. Te ajută să vezi lucrurile şi din alte unghiuri, nu doar pe orizontală. Parcă se răscoleşte ceva, vezi o dâră de sânge, aşa cum ai fost şi cum ai vrea să fii. Sau a ce ai pierdut şi ai fi putut deveni.
  • Nu îmi plac oamenii politici. Şi nici nu văd ce să îmi placă. Îmi dau un sentiment de neîncredere. Totuşi, din zece PSD-işti, cu unul am reuşit să mă-nţeleg cât de cât, dar din o sută de PNL-işti (mai ales cei care au descălecat din PDL-ul de ieri) dacă am ajuns să mă-nţeleg cu unul. Acum chiar că nu îmi pasă! Sunt prea bătrân şi prea multe nu mai sunt de surprins în faţă.
  • Nu-mi place caracterul actualului primar, nu mi-a plăcut nici cel de ieri, nici de alaltăieri şi nici cel de răsalaltăieri. Nu intru în amănunte. Prea îmi dau seama că nu are cum să fie bine! Totuşi, trebuie să recunosc că s-au făcut în mare drumurile, că s-a pus ordine la târgul de vechituri şi că s-a terminat cu debandada de pe străzi, cu parcările aiurea, sincer îmi place şi-mi doresc din suflet să fie tot aşa. …
  • Contracte cu statul nu am. Conturi nu am şi, sincer nu vedeam cum să fiu con-strâns, aşa că nu mai voiam să-mi plătesc impozitele pe 2017. Dar am văzut poliţiştii locali cum detensionează şi gestionează tensiunile şi conflictele, atât pe cele auto cât şi pe cele din Piaţa centrală. N-au tratament privilegiat, se strigă la ei, sunt înjuraţi, dar îşi fac treaba! Nu sunt în asentimentul multora, dar, sincer, parcă se simte o altă ordine şi o altă mână. Şi pe mine mă deranjează, că mă obişnuisem aşa aiurea, dar mă supun.
  • Anumite lucruri când le afli, ca anumiţi oameni pe care într-un târziu îi cunoşti, e prea târziu!
  • Îmi povestesc unii despre sărăcia din sud şi cât de uşor pot fi oamenii manipulaţi prin sărăcie şi cum, pentru nişte zahăr, ulei, făină, sunt în stare de orice. Sunt convins, în schimb, că sărăcia naşte monştri, aşa că noi, oamenii neîregimentaţi politic, suntem buni doar pentru vot şi dacă vom face vreo politică este a celor pe care-i simpatizăm într-un fel sau altul şi nu a unui partid sau altul.  Iar ca să îşi bată joc de tine cineva, ca tu să-i recunoşti valoarea, este ca o loialitate ce se pare că sfidează orice realitate.
  • Vreţi să vă aflaţi IMEI-ul telefonului mobil? Sunaţi *#06#. Vă apare un cod de 15 cifre. Ce faceţi cu el? Nu ştiu, doar că, atunci când vi se fură telefonul, sunaţi la operatorul de telefonie mobilă, indicaţi acest cod şi solicitaţi ca telefonul să vă fie blocat pentru totdeauna.
  • Puţin câte puţin oraşul moare. Cei deştepţi şi bătrâni îi aruncă pe tineri în faţă. Nu doar la nivel local, ci şi naţional şi chiar internaţional. Nu se întâmplă nimic decât o uniformizare generală rea. Totuşi cred că, dacă lucrurile s-ar întâmpla mai repede, ar apărea calamităţile sau războiul. Mă bucur că, axat pe contextul social şi pe istoria tuturor, am reuşit să dau imagini scrise cât mai aproape de realitate. E ciudată conducerea politică şi sunt convins că de-a lungul anilor unele întrebări s-au repetat în mod inevitabil. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s