Sălile de jocuri şi mascaţii

pacanele_70625400 Orice asemănare este absolut întâmplătoare. Acest articol se vrea un pamflet! Undeva în lumea asta era o ţară în care se minţea de se rupea, ca să se poată fura cât mai mult. Şefii se schimbau o dată la patru ani şi îşi puneau în funcţii oameni loiali, care trebuiau să fure sau să le păzească furtul. Din ăştia se găseau destui, dar pe unii nu-i puteau înlocui, aşa că ori îi atrăgeau de partea lor, ori îi taxau, adică pe lângă impozitele cuvenite le luau şi bani la negru, pentru diverse activităţi pe care le trâmbiţau ca şi cinstite, curate. Una era şi taxarea sălilor de jocuri  de noroc.  Astea oricum nu dădeau mare lucru, fiindu-le modificate softurile sau plăcile de bază. Patronii câştigau enorm, salariaţii primeau comisioane, iar proştii jucau speranţa. Pe lângă bănci, care vindeau timp, sălile de jocuri şi loteriile vindeau speranţă, iar cei ce le frecventau nu puteau să creadă că n-au noroc. Oricum, norocul lor, ce venea rar, era derizoriu pe lângă ce pierdeau. Unii şi-au pierdut casele, familiile şi toată munca acolo,  la jocuri. Dar aveau sentimentul bolnav ce le dădea senzaţia că vor câştiga, nu? Patronii sălilor de noroc, în majoritatea cazurilor, erau nişte analfabeţi, dar milionari în euro. Toţi îi priveau cu admiraţie. Nu priveau omul, caracterul, priveau banii lui.  Îi adulau, doreau să facă poze cu ei. Ei mergeau liniştiţi, fraudau, dar căutau să îi mulţumească pe toţi. Nu păţeau nimic pentru că furturile le  împărţeau cu cei care păzeau ca aparatele să funcţioneze corect. Dar aceştia era puşi de oamenii politici şi aveau salarii bune. Şi pe lângă, mai primeau câte ceva de la şefii sălilor de jocuri şi căutau ca şi politicienii locali să primească. Când aceştia aveau anumite momente de refuz sau când începeau campaniile electorale, li se trimiteau mascaţii, dar nu înainte de a se comunica în mass-media cum fură patronii de la sălile de jocuri. După care, se intra în normal. În Grecia, în secolul  nostru, au fost interzise şi sincer nici în Rusia n-am văzut. Să sperăm că jucătorii vor avea puterea să nu se mai ducă. Oricum, cei care se duc acolo sunt  monitorizaţi atent de poliţie, pentru că acei  normali  nu se duc. La fel cum se duc bolnavii. Este ca la loto, câştigi… dacă nu joci. Ar fi multe de scris despre locurile în care s-au distrus vieţi, destine, dar nu s-a întâmplat nimic. Cui i-ar păsa? Primarului? Partidelor? Cui? Oricum sunt sponsorizaţi şi nu eşti prost să refuzi banii de oriunde şi oricum ar veni! În rest, poveşti frumoase despre dreptate şi adevăr. (Laurenţiu Oprea)

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s