Prezentare de carte la Cluj-Napoca

afis-cluj

Cu deosebită plăcere vă anunţ că în data de 25 noiembrie, orele 16:30 voi fi la Cluj-Napoca, în Sala Dietei de pe strada Memorandumului nr.21, cu prilejul unui eveniment cultural de prezentare a cărţilor mele. Am bucuria să fie alături de mine Tudor Sălăgean, moderator şi Sabin Gherman, invitat. Vă aştept la o seară deosebită! (Laurenţiu Oprea)

Advertisements

Lumea de mâine

virtual

Învăţământul este la pământ. Nici cu sănătatea n-o ducem mai bine. Parcă totul a fost programat să nu funcţioneze ca lumea. Toată lumea aleargă după bani. Totul are importanţă prin prisma banilor. Tinerii vor să-i imite pe cei cu bani, să fie ca ei. Viaţa este tot mai scumpă, salariile mici, pensiile şi mai mici şi mai trebuie să-ţi cumperi şi medicamente. Multe şi scumpe. Ce merge? Normal că farmaciile, crâşmele de cartier, sălile de jocuri de noroc şi chestiile alea interzise şi prohibite. A, şi mai merge repararea drumurilor. În fiecare anotimp se sparg şi se refac. Parcă nu este o coordonare între gaz, apă, curent electric şi drumuri. Nimeni nu spune, pe cale ierarhică, nimănui nimic şi, ca urmare, nici nu se centralizează nimic. Şi când un şefuleţ pleacă, celălalt o ia de la capăt empiric, pe bâjbâite. Nu ştie mai nimic, dar învaţă din mers, pe banii noştri, pe timpul nostru, pe nervii noştri. În Mediaş, doar ce-a mai rămas din centrala gazului mai pulsează viaţă. Dar nu pentru mult timp. Puţin câte puţin ne vom uniformiza. Nu vom mai invidia pe nimeni, nu vom mai fi priviţi de sus. Vom fi la fel. Trişti, săraci şi uitaţi de Dumnezeu, într-o primă fază. Propaganda va funcţiona ca atunci când îţi merge ca naiba şi ai impresia că-i bine sau că va fi bine. Trebuie să fie şi bine. Şi nu mai este, că nu-i de unde! Toamna îşi intră în drepturi. Plouă, va fi noroi, oamenii grăbiţi, îmbrăcaţi gros, sub umbrele, nu vor mai vedea pe nimeni şi nu vor mai saluta pe nimeni. Copiii vor fi mai puţin zgomotoşi şi vor merge zgribuliţi la şcoală. Oricum şcoala, la nivel normal, acesta la care suntem, nu le oferă niciun viitor, dacă nu au pe cineva sus sau noroc. Dar merită pentru copii să faci orice sacrificiu. Ce să facă ei? Rar socializează şi nu se mai joacă nici de-a v-aţi ascunselea, nici leapşa, nici şotron, nici de-a hoţii şi vardiştii, nici baba-oarba, niciun joc al copilăriei mele. Doar pe telefon, tabletă sau calculator. Ştiu tot felul de jocuri, descarcă altele noi, au devenit specialişti într-o buclă a timpului, din care nu vor mai putea ieşi uşor. Între timp se mai uită şi la desene animate. Cunoaşte personajele, acţiunea, începe chiar să folosească expresii din filmele preferate. Ca părinte n-ai timp, eşti prins cu problemele tale. Deodată copilul a crescut. A terminat şcoala generală şi e vorba să meargă la liceu. Toţi vor mate-fizică, dar puţini sunt aleşi. Ceva, ceva termină, dar oare este pregătit pentru viaţa reală? Importantă ar fi fost comunicarea cu viaţa reală. Dar ei au comunicat cu calculatorul şi desenele animate. Un fel de lume vituală. Iar despre citit, pot spune că nu le place, dar cui îi mai place? Aşa să-ţi strici ochii cu ceva ce n-are nici poze color? Groaznic. Şi apoi, s- au văzut atâtea cazuri de oameni care şi-au sacrificat tinereţea cu învăţatul şi munca şi, când să fie şi ei undeva, au terminat într-o altă lume virtuală. Păi, atunci, lasă copilul în pace, că ştie el ce face! (Laurenţiu Oprea)