…la Timişoara, apoi în toată ţara…

duma-37 Scriitorul Laurenţiu Oprea, membru al Uniunii Scriitorilor-Filiala Cluj-Napoca, şi-a prezentat cărţile la Timişoara. Evenimentul s-a desfăşurat la Reciproc Cafe. La manifestare organizată de colegul de breaslă Ştefan Both, ziarist laAdevărul, a participat şi Tudor Creţu, directorul Bibliotecii Judeţene Timiş. În prezenţa iubitorilor de literatură, Laurenţiu Oprea şi-a prezentat o parte din cărţile sale de proză şi poezie apărute în ultimii ani. A fost o seară de septembrie care nu se va uita uşor, căci comunicarea dintre autor şi public a fost ca într-o adevărată familie: caldă, sinceră şi elevată. Iată cum arta îi uneşte pe oameni prin fire nevăzute, dar trăite cu maximă intensitate.  (foto: Constantin Duma)

duma-01 duma-03duma-17

duma-08 duma-20

duma-36 duma-04 foto-2

timisoara reciproc-cafe duma-46 duma-09 duma-52

 

Advertisements

Inspirări, expirări… prin gânduri

to-be

  • De ce, oare, nu am avut noroc de şefi direcţi deosebiţi, nu nişte lepre şi mizerabili. Cred că-i o problemă generală şi apoi, poate, astea sunt piedicile din viaţă, ca să devenim mai buni.
  • Cum poate telemeaua de vacă de la Profi să fie aşa de ieftină şi să fie din lapte de vacă?
  • Unii oameni se nasc aşa ca să distrugă totul în jur, aşa că, în ase-menea situaţii, despărţirea de ei pare soluţia cea mai bună. Nu trebuie decât puţină istorie a felului cum au procedat. De şmecheri sunt şmecheri, dar proşti, cum se spune.
  • Datorită fostului primar, atât Europa cât şi Guvernul ne bănuiesc pe toţi că suntem terorişti şi extinde aceste bănuieli infame şi asupra celor ce au luptat cu vechiul, perimatul, uzatul primar, încă din vechi timpuri.
  • Oricum, nu văd pentru România un viitor democratic şi bun în mass-media. Majoritatea manipulează informaţiile, fiind pe statul de plată (în Mediaş) al gazului, (în Bucureşti) al vreunui partid sau al vreunui privat ce ţine aproape de primărie.
  • Ca să poţi rezolva ceva, mai trebuie să rezolvi vreo câteva probleme şi nici una nu-i simplă, iar binele, practic, e imposibil de rezolvat. E complicat şi urât.
  • Cunosc un locotenent-colonel care şi-a format oamenii după chipul şi asemănarea lui. Nişte trepăduşi, mincinoşi, ipocriţi, informatori, trădători, făcând orice ca să se evidenţieze. Erau pe aceeaşi frecvenţă! Şi nu vreţi să ştiţi şi cât rău au făcut la revoluţie. Atât locotenent-colonelul cât şi învăţăceii lui au pensii mari şi sunt protejaţi de ziua de mâine, încă de mult timp. Păi, cam asta-i diferenţa între un terorist internaţional şi un ro-mân care-şi are ţintele clare şi fixe. Ceilalţi nu i-au făcut nimic. Informaţie cu impact emoţional.
  • O lege, în amănunt, nu o ştie niciun avocat. Trebuie să-i întrebi pe mai mulţi şi, de multe ori, te pregăteşti tu. În acest timp poţi face altceva sau nimic ce te-ar putea stresa.
  • Oamenii din Primăria Mediaş, de multe ori, recurg la neadevăruri şi fapte dispreţuitoare faţă de oameni, în momentele în care stau la coadă pentru diverse operaţiuni. Propagând ură şi neîncredere. Purtarea de la un ghişeu la altul se realizează în mod intenţionat, fiind marcă înregistrată vultural, bicefal, Plopeanu şi Neamţu…
  • Noi nu mai avem aproape nimic. Nici măcar sport. În ţară ne premiem noi între noi, dar în afară suntem “ciuca bătăilor”. Nu că nu sunt patriot, dar n-aş vrea să fiu “exagerat”.
  • Prea multă bătaie de joc. L-au îmbrăcat pe domnul Iohannis în uniformă de neamţ şi l-au pus pe facebook. Oricum ar fi, totuşi e preşedintele României. Acum, chiar dacă nu ne place, dar nici chiar orice să ne permitem!
  • Românii nu ştiu decât de frică. Proporţia de a face din conştiinţă e prea mică. Şi apoi, uitaţi-vă câţi bugetari avem, acei minunaţi tăietori de frunze la câini.
  • Sincer, acum n-o duc grozav, dar au fost perioade când am dus-o mai bine. Comparativ cu vechiul regim, acesta-i mai bun pentru mine, dar am muncit mult. Cărţile, ziarul de 21 de ani şi altele.
  • Nu ştiu mâine cine va mai putea plăti pensia. Bugetarii?
  • Cred că Dumnezeu a pus oamenii potriviţi la locul potrivit, doar cu noi românii a făcut o excepţie. Totuşi, eu am cunoscut şi mulţi oameni cumsecade, modeşti şi cu mult bun-simţ.
  • Pe anumiţi oameni e bine să-i cunoşti după fapte, dincolo de aparenţele lor de oameni cumsecade şi ascultători. Altfel cum s-ar explica tot ceea ce se vede. Mă refer la trădări, minciuni şi altele.
  • Am vorbit cu un programator şi el mi-a zis că îl vede pe Dumnezeu ca pe un program universal, iar noi suntem un fel de electroni cu culori deschise sau închise, depinde de energia pe care o primim. Nu mă miră că gândesc aşa, mai ales generaţia facebook. Chestia nu include elementele de morală, de compasiune, de adevăr. Deci se poate orice!
  • Ce putem face împotriva simulacrului de lege şi justiţie? Acestea sunt condiţiile de viaţă pe care le merităm. Dar ce putem face? În alte ţări, domnul Neamţu şi domnul Plopeanu ar fi fost linşaţi de mult.
  • În vechiul regim erau la fel. O grămadă de bisericuţe, găşti, familii, dar, când ieşea ceva la suprafaţă, firul roşu era sfânt, interesele naţionale primau, dar acum, cu o mie una de servicii ce-şi urmăresc interesele personale şi banii şi puterea şi influenţa, nu ştii ce să mai crezi. Toţi trag în direcţii diferite şi nu într-una. Şi asta pe banii noştri direct sau indirect.
  • Explozia de la Iaşi ştiţi ce cauză a avut, din punctul meu de vedere? În goana de a face bani, E-On n-a schimbat păienjenişul de ţevi ce plecau spre locuinţe. Sunt sită şi este normal să se facă pungi de gaze. Nu m-aş mira nici la Transgaz să fie la fel pe anumite porţiuni, dar presiunea pământului e mai mare decât a gazului, aşa că el îşi urmează calea. Aşa se-ntâmplă când pun “specialişti” la treabă.
  • Prin sate “ţiganii” fac legea. Fură, bat şi fac scandal. Victimele sunt bătrânii singuri (cine altcineva) şi femeile.
  • Jucătorii Gazului Metan au venit pentru domnul Cristi Pustai şi s-ar părea că o să avem şi performanţă. Ne trebuie mai multe victorii afară decât pierderi acasă şi acolo suntem. Adică în cupe. E greu, dar cineva a zis că-i uşor. (Laurenţiu Oprea)

Inspirări, expirări… prin gânduri

copaci

  • Se fură lemnul ca-n codru. Mi-a povestit cineva că a fost la Rădăuţi şi că în fiecare zi pleacă de acolo câte o garnitură de tren marfar. Soluţia?! Interzis lemnul la export, decât ca mobilă. Dar nu se poate!
  • Cum a putut Dumnezeu pune toţi nenorociţii, laşii, hoţii, trădătorii alături de oamenii buni? Şi oamenii buni, la rândul lor, nu sunt perfecţi, dar suma calităţilor e mai mare.
  • Tot oraşul parcă este în lucru. Acolo se sapă, dincolo se sparge, acolo se pune ceva, dincolo se plombează şi uite tot aşa. Unde să parchezi? Ştiţi că există o lege ce nu-ţi permite să parchezi decât la 25 m de o trecere de pietoni? Unde-i distanţa asta? Poate pe St. L. Roth. Ideea este alta, că-n Mediaş încalci legea uşor, pentru că n-ai baza pentru legea respectivă. Începi, în schimb, să-ţi formezi o mentalitate şi crezi că-i aşa peste tot şi… greşeşti. Oricum, mentalitatea ţi se formează din suma neregulilor făcute de alţii, care fac legile şi le transmit mai departe. Dacă eşti amendat, te consideri nevinovat. Apare frustrarea, neîncrederea şi dorinţa de a-ţi face singur dreptate. Dacă eşti civilizat, educat, nu o faci, dacă nu şi nu ai nici ce pierde, îi cureţi şi pe poliţişti, şi pe avocat, şi pe judecători. Cam asta este în mintea celui care se crede nevinovat.
  • Mă opresc oamenii pe stradă şi-mi povestesc despe problemele lor. N-am timp în primul rând, şi-n al doilea rând pe unii îi cunosc laşi, mincinoşi, hoţi, trădători, ce nu merită nici să te uiţi la ei. Dar ăştia sunt majoritatea. Să-l linşeze pe fostul primar! Nici aşa n-au curajul. Aşteaptă ca alţii să le facă treaba. Vechea mentalitate!
  • Singura soluţie pentru omenire trebuie să fie o soluţie globală, dar cum poate să fie, când avem educaţii şi mentalităţi diferite?
  • Noi, oprimaţii şi eşuaţii fostului primar de Mediaş, unde mai găsim o şansă? Totuşi brutalitatea atacurilor asupra popu-laţiei a rămas constantă. Încă se repară pe foarte multe porţiuni, ceea ce îngreunează circulaţia. Sigur avem nevoie de un pod CFR, dar cine să-l facă?
  • Recensământul de acum patru ani a fost un bluf. Concluziile nu pot fi decât ceea ce vedem noi zi de zi. Romii sunt cât noi, dacă nu chiar ne depăşesc. Cred că se ţine secret, iar ei nu se declară romi de frică sau de orice altceva ce va urma.
  • Noi am fost martorii unui imens flux de migraţie a populaţiilor în diferite ţări ale lumii, mai ales în Germania. Nu-i mai bine de Elveţia şi Ungaria, care nu i-au acceptat? Mi-e milă de francezi, care, în cumsecădenia lor şi în respectarea democraţiei şi-a drepturilor omului, au trebuit să sufere.
  • Mai am o variantă! Mai întâi se produce haosul care determină migraţia, după care se prezintă soluţia, cu planificarea şi organizarea mai bună, cu acorduri internaţionale şi o societate planificată pentru o lume fără frontiere. Adică armată mai multă care să gestioneze situaţia. Buummm…
  • S-a format o “gaşcă“ din primărie contra actulalului primar, ce avea legături strânse cu aşa-zişii interlopi romi şi nu vor să renunţe la stilul de viaţă. Nu uitaţi că atât primarul cât şi vicele sunt tineri şi au bateriile încărcate şi puteţi strica bariere, cititoare de carduri şi orice altceva ce credeţi că le va displace edililor. Îi cunosc! Nu renunţă. Vor merge cât se poate de departe pentru a face un Mediaş frumos şi curat. Şi apoi, aceştia sunt medieşeni, nu vinituri! Se gândesc la copiii lor, la neamurile lor şi la tot ce le-a aparţinut generaţiilor trecute.
  • Să sperăm că va fi aşa! Măcar pentru început să le dăm credit! (Laurenţiu Oprea)

Profil de terorist

profil Apare în ediţie critică, într-o familie dezordonată. Tatăl, brutal şi alcoolic, mama, drogată şi iubitoare “de plăceri”. Genul de familie cu o funcţie amorală, antisocială şi apolitică. Este bătut des atât de mamă, cât şi de tată. Vede în jur cum alţii o duc bine. Chiar foarte bine. De obicei nu vede legătura între educaţie şi bani, între muncă şi bani, între profesionalism şi bani. Tatăl şi mama îi inoculează ura, nemulţumirea şi soluţia furtului, înşelătoriei, pentru a-şi întreţine familia cu alcool, droguri şi ţigări. Nespălat, nedus la şcoală, intră în anturaje cu care rezonează, este pe aceeaşi frecvenţă cu ele şi atacă bătrâni, femei, pe cei mai slabi, sparge maşini, locuinţe, chioşcuri, farmacii etc. N-are nicio lege socială, decât a celui care nu se lasă prins. Şcoala de corecţie şi puşcăria sunt repere în formarea lui. Ajunge mare, făcând toate potlogăriile şi, în acelaşi timp, devenind un bun actor. Îşi schimbă configuraţia feţei rapid, putând trece de la duritate la plâns cu părere de rău. În sufletul lui nu are nimic. Se simte exclus de societate, aşa că este tentat de ideologiile radicale. Se căsătoreşte. Îşi bate nevasta şi copiii, după care îi pare rău şi plânge. De data asta sincer. Nevasta şi copiii pleacă de acasă. Rămâne singur. Intră în depresie. Un copil este grav bolnav. Are nevoie de bani. Este racolat de nişte indivizi care îi propun nişte bani şi raiul veşnic. Alah are nevoie de el, atunci când nimeni nu are nevoie. Acceptă banii, spre fericirea familiei, cu sacrificiul lui. Nici societatea, nici nimeni nu a avut nevoie de el, el de ce să aibă nevoie de cineva? De ce să fie bun cu ei, când nimeni nu i-a întins o mână? Intră cu maşina în mulţime. Cu cât mai multe victime, cu atât mai bine. Oricum va muri şi voia să se omoare, dar aşa-i mai bine, că nu e singur. Va lua cu el mai mulţi, aşa ca marii împăraţi ai lumii. Va muri ca un erou şi familia lui va fi fericită. Oare această izolare este specifică doar emigranţilor şi neadaptaţilor sau şi celor ce nu îşi mai găsesc locul şi echilibrul în societatea modernă? Când nu mai ai ce pierde, ce faci? Oare nu trăim în lumi paralele, cu gânduri şi acţiuni paralele? (Laurenţiu Oprea)