Gânduri… inspirări, expirări

art

  • Între blocuri, în  zona mea, dimineaţa în jur de ora 6, vin “oameni” cu cărucioare, ce răscolesc în containerele de gunoi, alegându-şi una, alta. Apoi apare maşina Eco-Salului, cu macaralele, care varsă containerele. Iarna nu se simte, dar vara se lasă un miros greu, persistent, chiar dacă e dimineaţă.
  • Nu-i înţeleg pe unii, cum pot fi distanţi şi răi, aşa gratuit. Se cere o bună cunoaştere a legii şi înfrânarea oricărei acţiuni pozitive. Unii o fac că sunt interesaţi pe diverse direcţii, alţii, aşa pur şi simplu, din răutate.
  • Oare ce-i diferenţiază pe ţigani de alţii? Culoarea pielii? Nu. Şi apoi, ăsta-i rasism. Sau educaţia? Mulţi needucaţi sunt în toate mediile. Temperamentul? Ba bine că nu! Faptul că nu se spală şi miros? Să fim serioşi! Şi alţii sunt la fel. Buzele vinete? Şi oltenii le au. Forma ochilor? Nu. Şi totuşi, ce? Forma picioarelor? Este ceva, dar nu este relevant. Este mai mult la femei. Am impresia că mentalitatea. O anumită atitudine delăsătoare şi fără responsabilitate faţă de tot şi de toate. Plus tendinţa de a minţi şi de a fura. Păi, în ultima vreme, se simte la noua generaţie un val din ce în ce mai mare cu acest fel de a fi. În orice caz, nu vrei să ai de-a face cu ei, dar de fapt, cu nimeni cu o asemenea mentalitate. Le este foame?! Şi la aţii….
  • Într-o zi, pe la amiază, mai exact într-o duminică, eram cu un prieten la Offside, la o cafea, după ce pusesem nişte bilete la loto. Dinspre farmacie am văzut venind, şchiopătând, o siluetă cunoscută. Nu ştiam de unde să o iau. În anumite locuri nu mă aştept la anumiţi oameni. Pe acesta nu-l mai văzusem de vreo patru ani aşa, ci tot într-o maşină cu geamuri fumurii umbla. Era fostul primar Neamţu. E groaznic să fii şi apoi să nu mai fii nimic. Şi, mai rău este că nu ai nici bani la pensie. El măcar asta va avea, dacă, între timp, nu va face vreo prostie metafizică.
  • Nu înţeleg de ce nu a făcut plimbările astea înainte. S-a înconjurat de tot felul de trepăduşi care au educaţie în direcţia convingerii asupra unor lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea. S-a izolat şi a fost izolat. Şi apoi angajaţii sunt obişnuiţi ca una să zică şi alta să facă. Singur s-a condamnat. Şi pe unii care trebuia să-i apropie i-a îndepărta. În afară de amar, cum mai este gustul înfrângerii?
  • Am făcut odată o remarcă în legătură cu “Grădina de vară“ de la Traube, la o seară folk. Au sărit pe blog, pe facebook, toţi căţeii domnului Călburean. Am avut dreptate în interiorul meu şi m-am scârbit. Aşa se întâmplă cu oricine. Tupeul şi minciuna merg mână în mână. Păi, cum să ne fie bine? Aleşii noştri sunt reprezentaţi de slăbiciunile noastre ascunse şi înţelese.
  • Nu fac decât să integrez evenimentele trăite în marea şi adevărata istorie a Mediaşului. Sigur că subiectivitatea mea şi-a spus cuvântul, dar am căutat să fiu mai aproape de trăirile oamenilor simpli, normali, iar anumite evenimente sunt povestite din punct de vedere al percepţiei, aflându-mă în mijlocul lor. Aşa că de ce să fiţi supăraţi pe mine? Oricum nu mă interesează nicio funcţie, nimic, fiind conştient că binele meu stă în binele celor mulţi.
  • Imaginea mea cu Mediaşul din  ultimul timp este că se lucrează la drumuri foarte mult, fără nici o eficienţă, creând o stare de tensiune şi nervozitate. Şi ca să-ţi fie pe deplin starea cunoscută, se mai aud şi maşina salvării sau a pompierilor. Păi, să nu o iei cu capul? Aşa degeaba, din senin.
  • Anumite evenimente le percep în felul meu, dar, sunt convins că nu sunt unice, doar la nivelul micro al meu, ci sunt şi la nivel naţional şi de ce nu, universal. Sunt trăiri interioare, frica de bătrâneţe, cu alaiul ei de boli şi spaime şi diverse emoţii, sentimente văzute şi trăite vizavi de presiunile sistemului sau ale oamenilor ce-l reprezintă.
  • Oricum ceea ce scriu eu este istoria adevărată şi nu cea pe care o ciţiţi, o vedeţi sau o auziţi prin alte părţi. Trăiesc poate diferit, mult mai greu decât alţii, dar încerc să fac cunoscute generaţiilor urmă-toare anumite întâmplări şi de ce nu şi celor din prezent, care trăiesc în lumi paralele cu noi.
  • Cred că e nevoie de o nouă ordine. (Au trecut doar 26 de ani de la ultima). Atât naţională cât şi mondială. Bătaia de joc este tot mai mare. Unii nu produc nimic, trăiesc doar din taxele şi impozitele percepute populaţiei. Tot mai multe, tot mai grele. Sănătatea este la pământ, învăţământul la fel, să nu mai vorbim de administrarea politică a localităţilor. Totul funcţionează perfect, ca monitorizare şi gestionare a taxelor. Sus se-ntâmplă ceva. La bătrâneţe nu mai are  ni-meni nevoie de tine. Unii şi-au tras nişte pensii exagerate, iar alţii sunt muritori de foame. Nu se poate nici aşa! Sau credeţi că, procedând aşa , vouă nu vi se-ntoarce? Eu sunt convins că da, dar sub o altă formă.
  • Acum ştiu că toată lumea este nemulţumită şi vrea tot mai mult. Dar să li se dea după ceea ce ştiu să facă şi ce fac. Nu să te scapi de nişte oameni, profesionişti în felul lor, că nu-i mai integrezi niciodată. Şi ei vor fi nemulţumiţi. Veşnic, într-un fel, în anumite timpuri, de anumite meserii, nu-i mai nevoie, sunt de acord, dar găseşte-le atunci altceva. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s