Schema

money

Pe lângă nenumăratele taxe şi impozite, mai sunt şi regiile şi alte întreprinderi aflate în subordinea directă a statului, unde schema-i încărcată şi chiar suplimentată, iar oamenii aceea fac orice altceva decât ce scrie în fişa postului sau în organigramă. Totuşi, ei nu sunt de capul lor şi fac parte dintr-un plan bine stabilit şi pus la punct cu migală, în funcţie de felul de a fi al fiecăruia.  De obicei în acest “univers” fiecare îl urmăreşte pe fiecare şi feedbackul ajunge sus. Importantă este afacerea în sine şi ca cei incomozi să fie îndepărtaţi. Cunosc afaceri, ai căror mentori ori au murit, ori au fost îndepărtaţi, dar schema funcţionează. Banii se duc, asta este cert, şi nu cred că pentru vreo idee sau vreun principiu, ci pentru îmbogăţirea celor din vârful schemei. Pionii, cei adiacenţi, cei mici sunt angajaţi cu acte-n regulă, cu salarii mari, atât familia cât şi rudele credincioase, fără o pregătire bună în vreun domeniu sau altul, dar au loialitate, cinste şi corectitudine faţă de şeful direct. Oricum, la capacitatea lor de înţelegere, în afară de “loialitatea”, să zicem obedientă, nu ar fi avut nicio şansă în viaţă. Puţin masoni, puţin SRI-şti, adică informatori, puţin din toate, ţin rândurile aproape. Salarii, vile, maşini şi toată lumea îi priveşte cu admiraţie, că sunt deştepţi. Şi de ce nu, pentru că nu toţi pot să fie în locul lor. Cine poate să-i dea jos, când  acolo sus toată lumea-i mulţumită? Mafia americană, şi cea italiană sunt mici copii. Aici e vorba şi de organele statului, iar statul, aşa cum este el, este intangibil. Că doar n-o să dărâmăm fundamentul unei naţiuni pentru câteva zeci de milioane de euro pe an. Dar astea în diverse domenii, cu diverse scheme, parazitează, distrug, otrăvesc, pustiesc, sărăcesc ţara. Credeţi că SRI-ul nu ştie? Poate chiar  participă şi este mulţumit de sursa de informaţii  false sau adevărate pe care o au. Ai încercat să dai în ei, “ai dat în mine, ai dat în fabrici şi uzine”.  Cam asta-i o schemă, dar mai sunt şi altele. Luptele politice pentru ce sunt? Pentru a pune mâna pe “scheme”, puse de mult la punct. Dar mai sunt şi scheme stabile, adică în afara politicii. Atunci, când ne va fi şi nouă bine? Aşa, niciodată! E simplu, nu? Aşa-i cu sănătatea, cu învăţământul şi cu orice unde-i implicat statul. Ce-i rău este că scheme din astea, au început să se facă şi la alte nivele. (Laurenţiu Oprea)

Advertisements

Inspirări, expirări, gânduri…

sad Dacă ar trebui să-i asculţi pe români în momentele în care îţi explică ceva sau prezintă ceva, plângi de bucurie, dacă e să cunoşti realitatea sau în cele mai multe cazuri deznodământul, plângi de tristeţe. Plânsul e ca tăcerea, un răspuns interior.

  • Se militează pentru o societate deschisă?! Nu prea văd cum. Noi nu primim imigranţi, îi avem pe ai noştri. Şi apoi, sincer, nu văd cum să ne  pierdem identitatea? Engleza vorbită de români are un accent inconfundabil. Şi la ruşi sesizez nuanţele.
  • Dacă ar trebui să fac o listă cu oameni pe care îi accept şi ţin la ei şi una cu cei cu care nu aş vrea să mai am tengenţă niciodată, cred că mai mulţi ar fi pe cea de-a doua. Când aprind lumânări la vreo biserică sau mănăstire, parcă mai multe sunt pentru morţi decât pentru vii.
  • Oamenii politici din Mediaş ori s-au îmbogăţit, ori i-au îmbogăţit pe alţii. Nu s-au schimbat prea multe de-a lungul timpului.
  • De multe ori am impresia că mass-media sau aşa-zişii bloggeri oficiali, angajaţi cu salarii frumoase de firme sau de stat, denaturează realitatea. Adică, pe lângă ştirea şi binefacerile ei, mai fac anumite reclame discrete gen: “vai ce bine este”. Părerea mea este cum s-ar pune un paravan între noi cei obişnuiţi şi realitatea plină de boli, de angoase, de zvârcoliri, de mizerii şi de tot ce este rău pe lume.
  • Patronii se confruntă cu foarte multe probleme. E foarte greu în ziua de azi să faci faţă la tot felul de legi ce sunt împotriva ta şi să ai de-a face cu un sistem birocratic complicat, specialist în a pune beţe-n roate, dacă nu primesc ceva. Te trimit şi după hârtie cum că nu-ţi trebuie autorizaţie. Perioada domnului Neamţu, cu angajările masive la Primărie, a fost groaznică. Nu-ţi mai dădeai seama ce-i normal şi ce nu este normal. Ce este lege şi ce-i abuz?
  • Posturile din organigrama Pieţei, de la 24 la 17, sunt prea multe. Totuşi, Piaţa Agroalimentară produce ceva. Acolo altceva ar trebui schimbat. Între aşa-zisele cunoştinţe făcute în câţiva ani şi loialitate, trebuie văzut şi Târgul Porcilor, care este groaznic. Atâţia bani luaţi şi nu se vede nimic. Ori îi duşmănos, ori nu-l duce capul! Ce se vede este rezultatul.
  • Nu sunt un om politic şi nici n-am să fiu vreodată. Am o mentalitate veche, în a se vedea ceea ce fac, dar aş întreba, fără supărare, organigrama Primăriei şi structurile adiacente sunt în regulă? Dumnezeu să binecuvânteze Mediaşul!
  • Cred că oamenii politici au un instinct aparte faţă de alţi oameni. Normal, cei care-l au. Nu poţi conduce fără oameni… de încredere.
  • Dacă dai puţin la o parte din siguranţa şi poza ce şi-o iau oamenii, dai de tot felul de complexe de nesiguranţă şi mai ales de frică. Marele pistolar de 41 de ani din Mediaş cred că n-a avut de mult de lucru şi se ocupa de droguri. Oricum am atras atenţia de multă vreme şi mai ales în şcoli!
  • Ispita începe cu “nu se pune” sau “mă pot lăsa când vreau”, sau “să vedem cum este. Unii se pot retrage şi nu merg mai departe, dar majoritatea merg, iar ca să facă rost de bani pentru…. sunt în stare de orice.
  • Banii pe reclamă şi publicitate, fostul primar de Mediaş i-a dat la Cluj şi prin Bucureşti. Şi ziceaţi că Mediaşul nu-i cunoscut.
  • Cu MECEFF-ul, noul primar bine a făcut. Adio şi n-am cuvinte. A mai stricat relaţionarea cu unele contracte nu tocmai “cuşere”.
  • Între orele 8 şi 19, e o mizerie în Piaţa centrală, de zile mari!
  • Ne spune şi nouă cineva cât a fost salariul administratoarei de la Gospodăria Comunală? Nu de alta, ci din curiozitate, cum că, dacă n-ar merge ceva la administraţie şi chiar este în pierdere, cam cu cât ar fi plătit şeful?
  • Domnule primar, ce credeţi despre greva de la Primărie? Se poate? Hai, faceţi o nouă organigramă şi lucraţi cu un sfert. Atunci chiar ar merita, pe când aşa, se calcă-n picioare, iar noi, privaţii, ne afundăm în dări, ca ţăranii liberi, aşa-zişi foşti moşieri din perioada de început a socialismului. Uitaţi-vă la Blaj! Sau lăsaţi-i să lucreze la un privat o perioadă. Îţi convine aşa, lucrezi la stat şi normal ai pretenţii, o pui şi de grevă!
  • Inundaţiile au făcut ravagii în nordul judeţului Sibiu. Sute de hectare de pământ şi sute de gospodării inundate, zeci de animale şi păsări înecate. Iar Mediaşul, l-aţi văzut cu toţii! Oricum, la zestrea pe care a lăsat-o primarul Neamţu e ca o altă catastrofă naturală.
  • Acum că a intrat Gazul în A, încep şi datoriile descoperite de fisc, care trebuie plătite. Nu înţeleg de ce se dă în cap la ceea ce merge? Dar nu vă luaţi după mine, sunt mult mai multe lucruri pe care nu le înţeleg şi care nu-mi plac, faţă de cele care-mi plac şi le înţeleg.
  • Antrenorul Vasile Herman a mai pregătit câteva ministaruri, pe Iulia Zudor şi Peter Herman.
  • Problema Pieţei din Mediaş este domnul Aurel Nechita. Mi se pare normal!
  • Au început şi copiii să facă piese de teatru. Important este că încearcă să facă şi ei ceva.
  • În Mediaş sunt câteva sute de şomeri. Ceilalţi, “Dumnezeu cu mila”.
  • De câţiva ani buni s-a lucrat la Podul de pe Târnava Mare. De ce nu se uită la bază? Parcă ai da cu vopsea pe un zid compromis. Ce facem cu “Podul Telenilor”, sau cu podul CFR?
  • Unii ştiu să-şi facă suferinţa colectivă, iar satisfacţiile şi bucuriile mari, intime. (Laurenţiu Oprea)

Gânduri… inspirări, expirări

art

  • Între blocuri, în  zona mea, dimineaţa în jur de ora 6, vin “oameni” cu cărucioare, ce răscolesc în containerele de gunoi, alegându-şi una, alta. Apoi apare maşina Eco-Salului, cu macaralele, care varsă containerele. Iarna nu se simte, dar vara se lasă un miros greu, persistent, chiar dacă e dimineaţă.
  • Nu-i înţeleg pe unii, cum pot fi distanţi şi răi, aşa gratuit. Se cere o bună cunoaştere a legii şi înfrânarea oricărei acţiuni pozitive. Unii o fac că sunt interesaţi pe diverse direcţii, alţii, aşa pur şi simplu, din răutate.
  • Oare ce-i diferenţiază pe ţigani de alţii? Culoarea pielii? Nu. Şi apoi, ăsta-i rasism. Sau educaţia? Mulţi needucaţi sunt în toate mediile. Temperamentul? Ba bine că nu! Faptul că nu se spală şi miros? Să fim serioşi! Şi alţii sunt la fel. Buzele vinete? Şi oltenii le au. Forma ochilor? Nu. Şi totuşi, ce? Forma picioarelor? Este ceva, dar nu este relevant. Este mai mult la femei. Am impresia că mentalitatea. O anumită atitudine delăsătoare şi fără responsabilitate faţă de tot şi de toate. Plus tendinţa de a minţi şi de a fura. Păi, în ultima vreme, se simte la noua generaţie un val din ce în ce mai mare cu acest fel de a fi. În orice caz, nu vrei să ai de-a face cu ei, dar de fapt, cu nimeni cu o asemenea mentalitate. Le este foame?! Şi la aţii….
  • Într-o zi, pe la amiază, mai exact într-o duminică, eram cu un prieten la Offside, la o cafea, după ce pusesem nişte bilete la loto. Dinspre farmacie am văzut venind, şchiopătând, o siluetă cunoscută. Nu ştiam de unde să o iau. În anumite locuri nu mă aştept la anumiţi oameni. Pe acesta nu-l mai văzusem de vreo patru ani aşa, ci tot într-o maşină cu geamuri fumurii umbla. Era fostul primar Neamţu. E groaznic să fii şi apoi să nu mai fii nimic. Şi, mai rău este că nu ai nici bani la pensie. El măcar asta va avea, dacă, între timp, nu va face vreo prostie metafizică.
  • Nu înţeleg de ce nu a făcut plimbările astea înainte. S-a înconjurat de tot felul de trepăduşi care au educaţie în direcţia convingerii asupra unor lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea. S-a izolat şi a fost izolat. Şi apoi angajaţii sunt obişnuiţi ca una să zică şi alta să facă. Singur s-a condamnat. Şi pe unii care trebuia să-i apropie i-a îndepărta. În afară de amar, cum mai este gustul înfrângerii?
  • Am făcut odată o remarcă în legătură cu “Grădina de vară“ de la Traube, la o seară folk. Au sărit pe blog, pe facebook, toţi căţeii domnului Călburean. Am avut dreptate în interiorul meu şi m-am scârbit. Aşa se întâmplă cu oricine. Tupeul şi minciuna merg mână în mână. Păi, cum să ne fie bine? Aleşii noştri sunt reprezentaţi de slăbiciunile noastre ascunse şi înţelese.
  • Nu fac decât să integrez evenimentele trăite în marea şi adevărata istorie a Mediaşului. Sigur că subiectivitatea mea şi-a spus cuvântul, dar am căutat să fiu mai aproape de trăirile oamenilor simpli, normali, iar anumite evenimente sunt povestite din punct de vedere al percepţiei, aflându-mă în mijlocul lor. Aşa că de ce să fiţi supăraţi pe mine? Oricum nu mă interesează nicio funcţie, nimic, fiind conştient că binele meu stă în binele celor mulţi.
  • Imaginea mea cu Mediaşul din  ultimul timp este că se lucrează la drumuri foarte mult, fără nici o eficienţă, creând o stare de tensiune şi nervozitate. Şi ca să-ţi fie pe deplin starea cunoscută, se mai aud şi maşina salvării sau a pompierilor. Păi, să nu o iei cu capul? Aşa degeaba, din senin.
  • Anumite evenimente le percep în felul meu, dar, sunt convins că nu sunt unice, doar la nivelul micro al meu, ci sunt şi la nivel naţional şi de ce nu, universal. Sunt trăiri interioare, frica de bătrâneţe, cu alaiul ei de boli şi spaime şi diverse emoţii, sentimente văzute şi trăite vizavi de presiunile sistemului sau ale oamenilor ce-l reprezintă.
  • Oricum ceea ce scriu eu este istoria adevărată şi nu cea pe care o ciţiţi, o vedeţi sau o auziţi prin alte părţi. Trăiesc poate diferit, mult mai greu decât alţii, dar încerc să fac cunoscute generaţiilor urmă-toare anumite întâmplări şi de ce nu şi celor din prezent, care trăiesc în lumi paralele cu noi.
  • Cred că e nevoie de o nouă ordine. (Au trecut doar 26 de ani de la ultima). Atât naţională cât şi mondială. Bătaia de joc este tot mai mare. Unii nu produc nimic, trăiesc doar din taxele şi impozitele percepute populaţiei. Tot mai multe, tot mai grele. Sănătatea este la pământ, învăţământul la fel, să nu mai vorbim de administrarea politică a localităţilor. Totul funcţionează perfect, ca monitorizare şi gestionare a taxelor. Sus se-ntâmplă ceva. La bătrâneţe nu mai are  ni-meni nevoie de tine. Unii şi-au tras nişte pensii exagerate, iar alţii sunt muritori de foame. Nu se poate nici aşa! Sau credeţi că, procedând aşa , vouă nu vi se-ntoarce? Eu sunt convins că da, dar sub o altă formă.
  • Acum ştiu că toată lumea este nemulţumită şi vrea tot mai mult. Dar să li se dea după ceea ce ştiu să facă şi ce fac. Nu să te scapi de nişte oameni, profesionişti în felul lor, că nu-i mai integrezi niciodată. Şi ei vor fi nemulţumiţi. Veşnic, într-un fel, în anumite timpuri, de anumite meserii, nu-i mai nevoie, sunt de acord, dar găseşte-le atunci altceva. (Laurenţiu Oprea)

Inspirări, expirări… gânduri

slaves

  • Câteodată am impresia că suntem ca nişte sclavi pe plantaţie. Cei care avem sentimentul de liberi, plătim taxe şi impozite de nu mai putem. Nu înţeleg cum cei de la stat s-o ducă mai bine ca privaţii. Fericiţi sunt cei care lucrează şi la stat şi sunt şi privaţi. Îşi trec firmele pe numele altora şi au timp să şi le gestioneze.
  • Mai demult, ca să îmi plătesc datoria faţă de stat, mi s-a pus sechestru pe apartament şi am dormit în gară. Era un circuit închis pentru că nu mă angaja nimeni. Mi-am găsit un loc de muncă la Emailul Roşu, ca muncitor necalificat. Până am terminat facultatea. Mi-am plătit datoria faţă de stat. Aşa că nici pe vremea comuniştilor n-am dus-o grozav. Asta mi-a fost soarta, aşa că, atunci când am fost chemat la aniversarea unităţii militare, n-am vrut să aud de ea. Doar amintirea mă face să devin depresiv.
  • În jurul meu, oamenii de peste 65 de ani mor pe capete. Înainte se duc la diverse spitale din ţară, se operează, după care, la o săptămână, maxim două, s-a terminat. Cred că Spitalul Municipal Mediaş deţine recordul. Nici nu mă miră! Am impresia că  totul parcă ar fi împotriva noastră. Oricum şi doctori sunt puţini care au o conştiinţă curată. Păi, să nu te duci în străinătate? Normal, ca să te operezi. Şi dacă ai bani….
  • Firmele mai plătesc o taxă pe somnul politicienilor. Taxa pe apa pluvială. Adică, dacă plouă afară, tu plăteşti. Propun să plătim şi pentru capacitatea pulmonară. La recensământ, care oricum este relativ (nu ştii câţi sunt acasă, chiar dacă ei sunt la adresă), să se vină cu un aparat prin care să vedem câţi mc de aer poate să inspire şi să expire un om obişnuit. Atunci se va afla cu câte procente se mai poate ridica puţin salariul reprezentanţilor noştri. Să nu se spună că nu-i iubesc!
  • Există şi varianta B. Oamenii să fie băgaţi cu capul într-un butoi cu apă. Cel care rezistă cinci  minute poate să  plătească aerul, cel care moare, asta este, ghinion! Oricum,  n-ar fi dus-o mult.
  • La ieşirea din Mediaş spre Moşna se lucrează de zor. Vreo cincizeci de muncitori, vreo şapte utilaje, cu maşini cu tot. Muncitorii, ca un grup răspândit, neorganizat. Cei mai mulţi cu mâinile la piept, mulţi vorbind la telefon, câţiva se făceau că mătură, iar alţii se dădeau cu utilajul, că, sincer, nu vedeam că fac ceva cu el. Asta-i România constructoare! Avem experienţă în domeniu, nu?
  • Ieri, chiar dacă te năşteai sărac, parcă mai aveai şanse de afirmare. Azi? Nu! Mori sărac şi nici măcar nu ştii cum pot trăi unii mai bine.
  • Anumite lucruri nu stau în puterea ta. Câteodată eşti prea slab să-ţi ajuţi soţia, copiii sau bunicii. Ştiu, cred, dar cu ceea ce ai trebuie să faci bine, ceea ce poţi. Câteodată binele trece prin rău şi ţi-e silă de tine. Dar asta e!
  • Ce-i aşa greu de făcut naţionala? Cu echipa cu care te-ai calificat, cu aceea mergi mai departe. Nu ca-n viaţă, ca atunci când ai reuşit şi îţi vin toţi şmecherii. De-ar fi ştiut şi fostul primar asta!
  • La un moment dat, în meciul cu Albania, Bogdan Stancu este scos pe targă. A început circul. În ţară merge, dar acolo pe teren trebuie să demonstrezi fotbal, nu circ. Şi apoi îl mai aud şi pe crainic: “tot cu două goluri trebuie să câştigăm”. A fost un moment penibil. Hai să o luăm şi optimist. Noi şi ruşii am plecat primii acasă. Şi ştiţi cine sunt ruşii?
  • După ce s-au chinuit să facă praf fotbalul românesc, deodată, peste noapte, vor victorii şi încă la nivel mare. Păi nu că nu sunt patriot, dar ne-am calificat în genunchi şi ce-am vrea să facem?
  • Îmi mai aduc aminte cum pe vremuri Dinamo câştiga şi bătea totul în ţară, dar în străinătate, la primul meci cu 17 Nentori, echipa omoloagă albaneză, a luat bătaie pe cinste. Atunci am văzut forţarea notei în ţară şi realitatea de dincolo. Acum îmi aduc aminte de tot ce e legat de Albania.
  • M-am uitat şi la Torje, când a tras lovitura liberă prin minutul 85. A luat poziţia lui Ronaldo. La fiţe şi figuri ar fi trebuit să trecem mai departe.
  • Cred că terasele cu televizoare au câştigat atâta timp cât România era în cărţi. Acum la cafea te duci în locurile unde-ţi dă şi biscuitul. Cred că-i la Offside şi la Irish Pub. Nu-i important, doar ca principiu.
  • Aşa-i şi-n ţară, ne batem joc de valori şi de oamenii cu potenţial, avansând toate lichelele şi toţi obedienţii. Şi vrei performanţe. Hai să fim serioşi.
  • Din dorinţa mea de a vedea în lideri oameni cu calităţi deosebite, m-am dezgustat de-a lungul vieţii. Încă n-am întâlnit liderul, cu mici excepţii pe timp scurt, pentru care să merg până la capăt şi să fac orice mi-ar cere. Mă gândesc şi la domnul Neamţu. La început a fost altfel, apoi s-a schimbat, până n-a mai fost deloc. N-a mai avut nimic din cel de început. Cred că şi oamenii împământeniţi în funcţii de stat îşi au rolul lor. Să nu-i condamnăm doar pe lideri, fără să ne vedem şi pe noi. Dar cine are curajul să  spună: ştiţi, eu mint, eu fur, eu înşel, eu trădez, eu nu sunt ceea ce credeţi! (Laurenţiu Oprea)