Inspirări, expirări, gânduri…

echilibrum

  • Credinţa că va fi bine o duci până la un punct. Apoi îţi dai seama că nu mai poţi să continui. Îţi pierzi speranţa, îţi pierzi credinţa în ceea ce ai făcut şi ştiai şi întorci spatele definitiv. Adică, să nu mai auzi niciodată. Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Sunt lucruri cu care nu mai vreau să am de a face, orice ar fi. Nici în viaţa asta, nici în altele.
  • A fost o perioadă când s-a ieşit la pensie, cu o pensie bună, la o vârstă relativ tânără. S-a ieşit pe capete. Acum îţi numeri anii şi gândurile. Şi, dacă ai o firmă privată, aştepţi cu frică încă vreo lege împotriva ta, cum a fost aceea cu trecerea spaţiului privat în spaţiu comercial. Totul pentru a se face bani fără a fi ajutat cu nimic. Nici nu ştiu cum supravieţuim de la o lună la alta. Apoi gata. A fost o experienţă şi aceasta. Nu?
  • Am impresia că oricine în ţara asta poate fi închis sau condamnat. Nu ştiu ce are Guvernul cu fotbalul. Păi ce, fură banii statului sau banii pe care-i fac ei, managerii, preşedinţii şi cei din lumea fotbalului. De ce nu văd de îmbogăţiţii de pe urma statului? Chiar, ăştia nu se văd?
  • Mi-e milă de francezi. Nu le-a ajuns cu musulmanii! Acum au venit şi englezii şi ruşii. Şi unii şi alţii sunt agresivi şi aroganţi. Îi cunosc din excursiile mele,  când preferam să părăsesc locul unde erau ei. Era mai sănătos. Nici nemţii obişnuiţi nu sunt sfinţi.
  • Orice lucru merge până la un punct. După aceea, gata. Dar, gata de tot!
  • Când discuţi despre câte cineva în general necunoscut, spui: e fratele lui z, sau e soţul doamnei y, sau este tatăl fotbalistului x. E mai rău când printr-un animal indici stăpânul.
  • Oare în ce parte din corp stă felul de a fi al omului? Toate au un rol, dar caraterul unde-i stă?
  • Nu înţeleg de ce în Mediaş nu avem o statuie reprezentativă? Aşa ceva românesc! Un loc de reculegere şi pelerinaj ca un stindard al identităţii naţionale. La o parte din nunţi se fac poze la Muzeul Gazului. Îşi parchează maşinile la Billa, dau drumul tare la muzică populară şi mimează dansurile, îmbrăcaţi ca de nuntă. E groaznic să vezi fete pe tocuri, cu mini şi o coafură înfoiată, cum îşi ţuguie buzele şi se străduie să facă paşii pe muzică. Măcar aşa să fie şi Billa puţin animată.
  • Fetiţele “cuminţi” şi bronzate aşteaptă lângă pod aproape de  vechiul local “Trei Chiftele”, iar pe pod stă o arătare cu barbă ce bea bere sau ce o fi, după care adoarme pe unde s-o nimeri în zonă. Nu ştiu de ce am senzaţia că-i violent. Asta-i şansa lui la… alcool. Şi nici nu ştiu pentru ce ar fi bun?
  • Am impresia (normal că-i o prostie) că evreii prima dată au format literele şi după aceea cuvintele. Staţi uşor să vă explic. Cuvântul pentru adevăr este “emet” şi este format din literele alef, mem şi tav. Adică prima literă a alfabetului, cea din mijloc şi ultima literă, ceea ce semnifică faptul că adevărul este atotcuprinzător şi echilibrat. Mai sunt poveşti cu rabinul din Praga care a făcut golemul şi multe altele.
  • Se zice că îngerii vorbesc ebraica, dar sunt convins că-i veţi înţelege telepatic, dacă va fi să fie. La fel şi cu adversarii!
  • Mă gândesc ce şansă la viaţă poate să aibă o fiinţă fără educaţie, fără bani, cu emotivitate puternică şi nedisciplinată, având pe deasupra şi un temperament coleric? Nu zic că acei cu bani, calmi, care fac bani pe spinarea noastră şi sunt plini de ei, ar avea vreo şansă în altă parte a lumii civilizate! Mă refer la locurile în care trebuie să mai demonstrezi câte ceva. Sincer, dintre cei doi, n-aş şti pe cine să aleg, dacă ar trebui să fac  o călătorie lungă alături de cineva. Parcă totuşi l-aş prefera pe cel de-al doilea, chiar dacă ştiu că minte, fură şi înşală. Asta, când nu poţi alege! E groaznic, nu?
  • Aţi ştiut că nu se îngroapă catolicii duminica?
  • Oare prezentul va fi uitat sau va fi prezentat altfel?
  • Am văzut doi muzicieni, o norvegiancă şi un elveţian, ce au cântat la vreo şapte instrumente muzicale. Unele nu le văzusem, deci nu ştiam de ele. A fost o revelaţie şi o bucurie. Mi-am dat seama că oamenii din nord, inclusiv nemţii, sunt simpli, puternici, mari, având încredere în muncă, talent, perseverenţă, fiind serioşi, oneşti, terminând ceea ce au început şi oferind încredere, când e cazul, spre deosebire de circul din sud. Mă uitam şi la bisericile lor, altfel construite, în linii drepte, ascuţite, în sud liniile lor sunt rotunde, ca o mângâiere a mâinii.
  • Iar au început săpăturile şi lucrările, cred că aiurea. Mai mult parcă te încurcă în circulaţie. Oricum, nu cred că se pot rezolva prea multe.
  • Am impresia că un zeu stă cu mâna pe butoane, care pot afecta anumite zone ale pământului. Azi apasă pe război acolo, dincolo, pe cutremure, să nu uite nici tornadele cu inundaţii, bolile, foametea, politicienii corupţi şi puternici cărora nu le poţi face nimic. Apoi mai dă pace, invenţii pozitive, soare, cald şi bine, după care dă o perioadă de noroc. Amestecă ura, iubirea, frica, sănătatea, durerea, bucuria. Sigur asta face zeul cu butoanele lui. O, şi încă ce face! Totul, inclusiv naşterea, iubirea şi moartea. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements