Concluzii, speranţe, nostalgii şi iar de la capăt

IMG_7531 Oricât de mult s-ar vorbi şi s-ar scrie, domnul Gheorghe Roman este primar şi va avea majoritatea în Consiliul Local. În acelaşi timp şi domnul Viorel Arcaş este senator. Aşa că schimbul de replici face parte din însăşi felul lor de a fi. Mediaşul a tins să rămână o linie întâi a fronturilor nevăzute şi văzute ce se prefigurează în confruntarea dintre transparenţă, curăţenie, corectitudine şi banii daţi de populaţie pentru mânăriile mizerabile ale corupţilor politici. Oricum, încă, spaţiul politic îşi adevereşte tot mai îngrijorător faima de tărâm inospitalier. Pare a începe un nou război, cel vechi nefiind terminat. Foştii patroni ai contractelor grase îşi aşteaptă noile contracte, altfel vor lovi sub toate formele, prin partidele de opoziţie. Iar dacă primarul va accepta contractele cu ei, fără mici clauze, pentru noi medieşenii va fi la fel. În acest fel putem spune că nu PNL-ul a câştigat, nici PSD-ul n-a pierdut, ci noi, oamenii de rând, cu salarii mici, ce ne plătim cu frică taxele şi impozitele, neavând niciun alt drept. La nivelul nostru nu este nimic, decât o nemulţumire surdă. La nivelul lor relaţiile se fac şi se desfac peste noapte, aşa că acei vechi vor la fel, cei care i-au fost alături primarului vor şi ei ceva, dacă nu chiar mai mult. Hai, împacă-i pe toţi. Şoaptele se vor transforma în ameninţări şi gesturile lor vor lua frecvenţe de amploare. În această situaţie ce-ar fi făcut un necunoscut, un izolat, un timid, cineva care venea de nicăieri şi n-avea nimic şi n-avea pe nimeni? Îşi mima profesionalismul, bunele intenţii şi emoţiile pozitive. Hai să fim serioşi! Toţi cei intraţi în această bătălie au ambiţii hegemonice. Dar noi, cei obişnuiţi, ne afundăm într-o criză existenţială, sub privirile arogante, compătimitor distante, ale celor ce ne trasează sumbrul drum al viitorului. Şi toate acestea aici. Am pierdut Transgazul, poate urma Romgazul, aşa încât ce evoluţii ciudate şi imprevizibile se mai pot întâmpla în sfera economicului în oraş. Merge Krombergul, prin efortul fostului dir. ing. Ciprian Hanea şi al colectivului pe care l-a format, apoi Emailul, cu vreo opt sute de oameni şi… gata. A, nu punem la socoteală centralele şi sucursalele. Aşa, din principiu. Ne rămâne o şansă: să putem accesa fonduri europene. Dacă nu o vom face, o săne înfăşurăm într-o splendidă izolare, departe de tot ce-nseamnă România şi Europa. Un mare om, cu un artificiu al perspectivei deosebit şi cu o inteligenţă socială ieşită din comun, a fost dir. ing. Costel Totan. Sunt convins că ar fi realizat multe şi pentru el ar fi meritat să treci munţi, deşerturi, ca să-ţi atingi scopul. A fost un om mare prin modestia lui, ce ştia să atragă masele. Deci nu-i destul să fii inteligent şi să te izolezi prin aroganţă şi distanţă. Nu-i destul să ai oameni şi să crezi că pot face ceva pentru oraş. E nevoie de o selecţie. Nu ca domnul Neamţu, la care conta forma, nu conţinutul, nefiind atent la chestiile în detaliu, dorind să i se dea întotdeauna dreptate, fără nici o altă părere. Acum şi este greu să-i dai afară din administraţie. Majoritatea sunt funcţionari publici cu grade înalte, cu prime peste prime şi tot felul de sporuri, care-şi cunosc bine drepturile. Ce faci, dacă nu poţi lucra cu ei? Eşti diplomat? Nu poţi. Ţi se cer rezultate şi ei lucrează împotrivă. Schimbi organigrama? De câte ori? La un privat este mai simplu. O, mult mai simplu. Trăim şi-n nişte timpuri ciudate, după legi ce nu dau seama în faţa unui partid şi mai ales nici în faţa poporului (prin votul, de altfel, ce-a făcut să fie noile legi). SRI-ul pare ocrotit şi răsfăţat de stăpânire şi, după cum se vede, nu-şi prea justifică salariile. Cred că este o luptă crâncenă între SRI şi masonerie. Dar ce fac cu hibrizii care sunt şi masoni şi SRI-şti? Încetăm totul, până şi să gândim, să nu mai vorbim de a face ceva cu discreţie şi stânjeneală, de parcă ar fi vorba de o boală, ca din acelea cu care mergi la doctorul dermatolog şi ştii că vei fi înregistrat în sistem la bolile “ruşinoase”. Şi mă gândesc dacă totuşi e un început ca unii să nu mai iasă în stradă, să nu se facă de râs. Sincer, îmi pare rău de independenţi. Ce Consiliu Local va fi acela fără independenţi? (Laurenţiu Oprea)

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s