Inspirări, expirări, gânduri…

IMG_0460a

  • E plin  de maşini peste tot. Şi benzina şi motorina sunt scumpe. Mai grav cu tinerii care parchează oriunde, vorbesc la telefon sau conduc neatent. Eram pe banda a doua şi am semnalizat s-o ia pe strada Gravorilor. M-am oprit din instinct. O domnişoară voia să mă depăşească pe stânga. Pentru o clipă am îngheţat! Să nu credeţi că voi veţi scăpa!
  • Sunt atâţia nenorociţi că nu mai ştii cu cine să vorbeşti şi cu cine nu. Oricum e mai simplu să nu faci nimic concret, să execuţi dispoziţiile fără să comentezi, să ai un salariu bun şi să ai păreri, fără nici o faptă. Aşa ca să dea bine. Şi normal să se adune împotriva oricărui ar deranja cumva pe şeful lor pe moment. Că oricum vor trece la celălalt uşor, aşa cum  trec apele în alte ape.
  • Cei sensibili, cu conştiinţă, vor pierde în faţa brutelor, tupeiştilor şi oportuniştilor. Astea-s timpurile.
  • Am impresia că suntem supuşi unui bombardament informatic de date şi relaţii contradictorii, cred că pentru a ne distruge opiniile personale de bun-simţ!
  • Oare cine manipulează adevărul în Mediaş în ultimul timp? Va fi bine? Va fi rău?
  • Dacă ieşi cumva în evidenţă cu ceva nu poţi evita tracasările, curiozitatea, răutăţile şi invidiile celor din jur. Aşa că preferi anonimatul, adică să nu atragi în nici un fel atenţia asupra ta.
  • Şi bolile noi le tratăm prin simptome, nevăzând cauzele fundamentale, de altfel tot ce facem, facem ca reacţie a ceea ce primim sau vedem, sau credem că ştim. Oricum pierdem esenţialul, de altfel l-am pierdut de mult.
  • Cum merge treaba în Piaţa Regele Ferdinand I? Primarul cu ajutorul prietenilor lui dă cartele de intrare pe favoruri sau diverse servicii personale, după care trece la control masiv, să se vadă că el, administratorul oraşului, vrea ordine şi mai ales vrea să pună lucrurile la punct.  Un om drept, cu coloană vertebrală, în care opoziţia este de vină (şi nu numai).
  • Mă uitam la Piaţa R. Ferdinand I. Drumul este înclinat atât pe stânga cât şi pe dreapta. Mă gândesc că, în caz de ploi torenţiale, pivniţele şi imobilele vor fi pline.
  • De când mă ştiu eu n-am dus-o bine cu nici un primar. Ce va fi mai departe nu ştiu. Ceea ce mi se pare ciudat e faptul că cei care l-au ridicat în slăvi pe domnul Neamţu sunt gata (şi nu numai) să-l ridice şi pe domnul Roman. Aşa-i în politică!
  • La fosta librărie Cartea Rusă s-au lipit nişte afişe. Păi, spuneţi dumneavoastră cum pot să gândească aşa şi să ne ridice mingea la fileu. Doar puţină imaginaţie şi cunoştinţele despre prezent şi suntem acolo.
  • Cum oare au ajuns hoţii să spargă bancomatul de la EOn? Nu pază, nu sisteme de supraveghere, nu nimic? Vine Electrica! Apoi Primăria! Apoi cine? Oricum, tot de la noi se vor lua banii!
  • Medieşenii îl atacă pe domnul Roman pe motiv că s-ar fi plimbat pe la mai multe partide. Cred că nu acesta-i defectul lui. Ca şi cum unul e de vină că are calviţie sau strabism. Adevăratul lui defect îl vom vedea, dacă va trebui. Şi nici acela nu va depinde de el prea mult.
  • Sunt lucruri care pentru mine au murit. Acum câţiva ani, poate, m-ar fi interesat. Poate într-o altă lume.
  • Venind de la Sibiu spre Mediaş, la şosea, înainte de Şeica Mare, este un restaurant. M-am oprit cu un prietem să luăm o ciorbă. Am vrut să mâncăm şi ciorbă şi felul doi cu mămăligă. Nu ne-a dat decât mămăligă cu brânză şi smântână. Şi nu a vrut să-mi dea nici jumătate de porţie de cârnaţi. Păi să mă mai duc? În orice caz, pentru mine locul acela nu mai există.
  • Cică anul acesta n-au fost destui turişti pentru că Paştele s-a suprapus cu Ziua Muncii. Despre starea şi nivelul de trai nu se mai spune nimic?
  • Mai vorbesc cu tot felul de oameni şi cum este în comerţ aşa-i şi cu sălile de jocuri. În unele nu te duci că nu câştigi, procentul pe care ar trebui să-l dea, doar o poveste frumoasă.
  • Efectiv de unii n-ai destul curaj să te iei. Mint, fură, sunt egoişti şi cu apărătorii legii de partea lor. Toată lumea ştie, toată lumea tace. Faptul că datoria presei este să spună adevărul este o altă făcătură. Adevărul te ajută să falimentezi. Oricum, nu mai este mult dar nu ştii care-i prioritatea!
  • Despre averile candidaţilor nici un cuvânt. Praf în ochii lumii. Păi, voi credeţi? Banii, bijuteriile, tablourile se ţin bine ascunse în case. Altfel ar risca şi ar da ei totul pentru nişte funcţii ce le dau mai multă bătaie de cap decât avantaje?
  • Nici nu vă daţi seama câtă fericire vă dă un copil de la orfelinat. Pretenţiile nu-i sunt mari, dar bucuria lui nu se compară cu nimic. Să îi vedeţi ochiii!
  • Mi se tot spune să nu mă mai iau de cei de la Gaz. Dar eu nu am treabă cu profesioniştii, am treabă cu umpluturile politice ce încarcă organigrama şi ne sfidează pe toţi inclusiv pe cei de acolo. Şi, după ce nu ştiu, mai sunt şi aroganţi şi mai ales răi.
  • Oricum, fiecare îşi are crucea lui, mai mare sau mai mică. Şi deasupra aranjamentelor, sforăriilor, intrigilor, răutăţilor şi ipocriziei oamenilor stă Dumnezeu cu hotărârile lui. Totul se rearanjează din când în când. Nu ştiu de ce nu mă surprinde. Am văzut oameni mari, cu relaţii, cu tot ce trebuie, care, în urma unor boli, n-au mai fost nimic.
  • Nici nu vă daţi seama, în timp, scrierea unui semn, a unei litere de la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta, ce importanţă mare are. Apar celelalte litere, după care cuvintele ce se scriu de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga. Aşa-i şi cu răul sau binele, de la cele mai mici semne. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements