Inspirări, expirări… prin gânduri

DSC08487

  • Cică apar tot felul de tehnici şi idei cum să faci bani, cum să-i simţi, cum să trăieşti în ei, scrise de fel de fel de oameni de toate profesiunile, mai ales psihologi şi sociologi. Astea poate ar fi valabile într-o piaţă cu adevărat liberă. Dar ce trăim noi nu are nimic de-a face cu aşa ceva. Îţi trebuie o conexiune bună, o cunoştinţă bună, o funcţie mare şi să-ţi implantezi oamenii tăi, cu mentalitatea ta, în anumite posturi cheie, care să fure pentru tine sau pentru oamenii tăi de sus. Cică în acest fel s-ar strânge bani la partide. Dar la partide ajunge doar o mică parte, cea mai mare se pierde în buzunarele aşa-zişilor “perceptori”. Aşa se fac banii. Cei care scriu cărţi vă-nvaţă cum se fac banii… din vînzarea lor.
  • În perioade de pace conducătorii nu sunt la fel ca şi cei din perioadele de război. Până la urmă nici nu ştiu ce să mai cred. Oare aşa a fost dintotdeauna şi noi am învăţat o istorie romanţată şi emotivă?
  • Mă surprinde faptul că unii îţi fac rău mereu şi au tupeul să-i saluţi sau să le faci vreun bine. Te apucă sila. Ţi-e frică de acest fel de a fi al lor care îmi trezeşte repulsia şi sunt convins că puterea m-ar face şi pe mine rău. Adică eşti om normal, umilit şi jignit zilnic de cunoştinţe, de aşa-zişii prieteni, doar că sunt mai puternici şi stăpânesc momentul, şi, când s-ar schimba roata, să-ţi spună că nu au avut ce face, că astea au fost vremurile. Hai să fim serioşi. Păi, am văzut şi oameni de treabă ai momentului. Ei cum au putut?
  • În complexitatea vieţii azi eşti, mâine nu mai eşti, mai mult nu eşti decât eşti.
  • Oare medicii care dau diagnostice greşite îşi dau seama cât rău fac? Păi, dacă sunt toţi prieteni cu primarul sau cu consilierii, ce poţi crede? În tinereţea mea unii se făceau informatori pentru a avea un ascendent asupra celor din jur şi a fura în voie, pârându-i pe alţii, arătându-şi astfel devotamentul faţă de politica partidului şi statului. Oameni de bază, cre-dincioşi vechii orânduiri. Şi azi… cred că la fel. Politica, de obicei, e un subterfugiu.
  • Mafia italiană îşi omora duşmanii, procurori, judecători, primari, oameni politici. Nu avea treabă cu oamenii obişnuiţi. Ce fel de terorişti sunt aceia care lovesc în oamenii simpli, oa-meni ca noi? Păi cui îi pasă de noi? Noi, cei mulţi, suntem victimele tuturor, nu? Şi tot noi plătim aproape totul.
  • Parcă nu merge nimic în ţara asta în afară de furtul legal. Sau poate mi se pare? Dar ce exemplu mai bun să am decât pe primarul comandor. Acum  patruzeci de ani Mediaşul arăta mai bine.
  • Dacă ar trebui să aveţi proviziile şi apa limitate şi sunteţi izolat, v-aţi baza pe prezenţa unui om ca primarul Neamţu lângă dumneavoastră?
  • Dacă ar fi dreptate, cred că toţi ar trebui puţin închişi şi cercetaţi. Dar nu toţi sunt de partea legii.
  • Cad firme întruna. Puterea de cumpărare a oamenilor pare să scadă tot mai mult.
  • Oricum, am sentimentul că parcă ne furăm noi între noi şi pe toţi ne fură primarul.
  • Nu-mi plac trădarea şi armata.  Şi am avut parte din plin de amândouă.
  • De multe ori sunt prea slab să pot sări în apărarea cuiva, dar o fac în  felul meu.
  • Pe zi ce trece apare o calitate tot mai slabă a angajaţilor din sistemele statului. Nu înţeleg pentru ce se dau examene şi totuşi se-ntâmplă anumite lucruri ciudate. Nu mai departe chiar moartea bebeluşilor de la Spitalul din Piteşti. Mediaşul, cu spitalul lui, pe cine omoară?
  • Se dă vina pe vaccinuri, cu toate că şi aici sunt multe controverse între a le da copiilor şi a nu le da. Nici eu nu ştiu ce-i bun şi ce nu. Cred că de la caz la caz. Cert este că nimănui nu îi mai pasă şi nu-i mai este frică de nimic.
  • Aţi observat cum ne manipulează unii şi alţii pe bătaia de joc a celor de la putere?
  • Eu am pornit de la ideea că toţi oamenii sunt buni, dezinteresaţi, şi-şi văd de treaba lor. Cei care au fost mai egoişti, mai suspicioşi,  mai răi, au reuşit mai bine. În fond contează su-pravieţuirea, nu?
  • Ce încredere am avut în cărţi! În a citi cât mai mult, crezând că acesta-i secretul reuşitei. O nu, sincer nu-i acesta, dar nici nu ştiu care este. Poate norocul!
  • Mă gândesc că poate primarul comandor nu-i aşa vinovat de felul cum arată Mediaşul, ci faptul că eu sunt bătrân şi le văd pe toate ar fi unul dintre motive.
  • Atâta caz cu Brâncuşi. Vă spun eu ceva despre ipocrizia şi minciuna românilor. Prin 2008 am fost la Paris, prin Uniunea Scriitorilor. Aveam în plan să văd şi muzeul Brâncuşi. O săptămână, în fiecare zi, am fost acolo şi pur şi simplu era închis. Aşa că una-i realitatea şi alta formalismul.
  • Să le dau apă la moară delatorilor, intriganţilor, micimii nemţenilor. Da, sunt şi subiectiv în felul meu. Cum aş putea să mă port cu cineva urât, dacă atunci când a putut s-a purat frumos cu mine sau cum crede cineva ce şi-a bătut joc şi-şi bate că-l voi uita? Oricum, sfârşitul e la fel! Poate nu chiar!?
  • Pentru a mări productivitatea la gaz, popun ca peste 60% neprofesioniştii, politicii şi alţii aranjaţi să fie daţi afară. Cred că ar creşte 100%. Logic, nu?
  • Mai am puţin şi e gata cu ziarul “Informaţia Săptămânii”. A fost o poveste frumoasă. Dar dacă nu va fi? Dacă se va-ntâmpla o minune şi voi reuşi să merg mai departe? Atunci ce va mai fi? Când nu ai nimic de pierdut, poţi pierde totul, dar măcar să conştientizezi. Oricum, un singur om n-ar fi reuşit să facă o asemenea mentalitate.
  • Dacă faci 544 pe telefon şi auzi un zgomot de fundal înseamnă că ai telefonul ascultat. Dacă telefonul tău se încălzeşte repede, la fel este ascultat, dacă se termină bateria repede, la fel, aplicaţiile de ascultare sunt în funcţiune, dacă se aprinde ecranul din când în când, la fel. Prostii că nu au voie. Sunt vreo cincisprezece servicii secrete, dacă nu mai multe, care se ascultă între ele şi ne ascultă şi pe noi. De avut voie nu au, dar ce este voie? Tu nu poţi să faci la fel că-i ilegal, dar ei o fac. Până şi-un prăpădit de politician local îşi are serviciul lui. Asta-i democraţia prezentă. Nu ar fi mai simplu dacă ne-ar da de mâncare şi condiţii cât de cât umane?
  • Ce nu-mi place? Oamenii politici gen comandor Neamţu, trădători josnici, superficiali şi neatenţi. Avocaţii lacomi şi leneşi, superficiali. Securiştii ce se aranjează minţind şi urmârindu-şi propriul interes. Turnătorii. Gaziştii ce paralizează sistemul în care şi noi trăim. Cei care-şi iau salariile degeaba, fiind obedienţi, fără să spună nimic când trebuie să spună ceva. Mincinoşii cu tupeu. Aroganţa fără o bază reală, valoroasă. Strâmbii sufleteşti ce te-ar vinde pe nimic. Cei care te fură şi încă mulţi alţii. Orice nedreptate făcută cuiva ţi se întoarce la timpul potrivit. Nimeni nu scapă!
  • Apare o nemulţumire, o disperare, când tu supravieţieşti cu mai nimic şi alţii sfidează atât cu salariile lor, cu firmele lor ascunse, cu familiile lor şi clanurile lor aranjate, cu sistemele lor subterane de furat statul, dând cică bani la partide, dar îşi bagă în buzunar mult mai mult. Şi sunt de nebăgat în seamă, chiar protejaţi, fiind oameni de încredere.
  • Nu poţi să faci nimic pentru că eşti dat în judecată şi pierzi. De cele mai multe ori nu te poţi concentra asupra cazului, cu toate că se vede clar, de pe lună, ce trebuie să se vadă. Tu ai de lucru, ţii o firmă şi eşti bătaia de joc a oricărui afacerist care are dosar penal, o funcţie la stat şi se ocupă şi de firmele private ale prietenilor. Nimeni nu-i face nimic că la toţi le este frică, totul se face ascuns şi ca să fie în regulă, pur şi simplu se terorizează angalaţii.
  • Ce închisoare e aceea cu laptop, telefonie, cu internet, cu mâncare pe pofte şi femei săptămânal? Ce gardieni? Oriunde să se facă ceva bani, nu? Asta-i, unii sunt răi, alţii sunt buni, nu?
  • Are o funcţie la stat. Are salariul mare şi face ce ştie cel mai bine, fură şi trădează. Nu prea contează partidul. El e mereu acolo. Se mulează perfect pe situaţie. Vine un tehnocrat şi vrea să-l dea afară. Nu poate! Este imposibil pentru că are drepturi. Noi, cei umilţi, suntem în afara drepturilor şi ne uităm în gura şmecherilor, gen primarul Mediaşului, care ne tot fură şi se bazează pe laşitatea şi frica noastră. Spuneţi ce-a făcut concret cu atâţia bani? Nimic. Şi atunci de ce nu-l oprim? Că nu putem? De ce nu putem?
  • Parcă am fi sclavii unora într-o poveste fără sfârşit.  (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s