Inspirări, expirări, gânduri…

politik

  • Legile pe care le dau, cu apărarea propriilor drepturi, ai noştri deştepţi politicieni, nici măcar nu mă mai miră, nu mă mai sperie şi nici nu-mi mai provoacă greaţă pentru că noi, cei mulţi, merităm mai mult. Adică putem duce mai mult. Este un fel de boală naţională, profesională, specifică nouă. Personal nici nu-mi dau seama cum au pornit revoltele? Nu mă gândesc la revoluţii, că astea se pot aranja din altă parte, ci la răscoale!
  • Oraşul mi se pare că este plin de mizerie până sus, ca un pahar cu apă băltită, mlăştinoasă până peste buză. Murdărie, gropi, gunoaie, într-un mixt grosolan. Un fel de aer pe care-l respirăm toţi şi ni se difuzează în tot corpul, în toate organele ce sporesc singurătatea inumană a locului. Un oraş încremenit ca morga Spitalului Municipal.
  • Tendinţa spre viitor este îngijorătoare şi implicaţiile pot fi catastrofale, dacă primarul nu va păţi nimic. Şi n-ajunge, pentru că răul pe care l-a făcut nu poate fi reparat niciodată.
  • Mi se pare că noi, micii privaţi, suntem un fel de robi în mâinile celor ce se aleg singuri. E groaznic ca să ai un serviciu bun, cu un salariu bun şi încă firme pe care le controlezi în timpul serviciului. Şi noi să plătim pierderile şi dezastrele.
  • N-am înţeles şi nici nu înţeleg mecanismele puterii. Normal că-mi place să am bani, dar nu ca să-i strâng, ci să mă folosesc de ei. În momentul în care nu-i mai am, nu-i nimic. Cineva sus mă iubeşte şi are nevoie de mine ca să pot scrie. Ştiu, n-are rost, dar dacă odată va avea?
  • Pe zi ce trece apar tot felul de legi ce subliniază o demarcaţie şi mai mare între noi şi cei ce ne conduc.
  • Nu mai ştiu toţi cum să ne fure şi să-şi bată joc de noi, într-o bătaie de joc generală.
  • Merge perfect ceea ce se vrea să nu meargă.
  • E mai rău ca-n anii trecuţi şi, după cum merge, va fi şi mai rău.
  • Se zvoneşte că domnul actual primar va candida ca parlamentar, ceea ce nu-mi vine să cred. Sau va rămâne ca viceprimar al viitorului primar, ceea ce iar mi se pare o chestie imposibilă. Dar niciodată nu poţi fi sigur pe nimic, cu toate că, dincolo de bani, orgolii şi trădare, mai apare frica de umilinţa închisorii. Dar astea fac parte din preţul succesului efemer.
  • Ştiu eu, sigur le este greu preşedintelui şi premierului printre cei de acolo, unşi cu toate alifiile şi dedaţi la toate netrebniciile.
  • E o mentalitate veche, “să-i zicem comunist”, ar zice tinerii de azi, responsabili, atenţi, cu foarte mult bun-simţ, eu aş vota pentru uniforma şcolară. La familiile mai sărace, normal ar trebui să intervină statul. Sau sunt prea multe sărace! De ce oare?
  • În SUA pare ca după domnul Obama să vină doamna Hillary Clinton. Oricum şi pentru mine şi pentru noi este totuna.
  • Sunt unii care pot influenţa oamenii împotriva altor oameni. Te trezeşti cu un val de ură, din partea unora care-ţi erau indiferenţi, ca să-ţi dai seama că sunt prieteni cu aşa-zişii “neprieteni” ai tăi. Să vrei şi nu ai cum să fii cu toţi în relaţii bune. Unii sunt nemulţumiţi prin felul lor de a fi şi a-i înţelege înseamnă să te distrugi pe tine.
  • Excelenţa Sa Primarul are foarte multe privilegii şi posibilităţi: – poate să-şi mărească salariul şi în acelaşi timp poate mări salariul oricui vrea din primărie sau din subordinea sa,

– poate să angajeze şi să protejeze pe cine vrea şi când vrea, în urma unor simulacre de examene,

– poate să dea licitaţiile cui vrea, aceştia la rândul lor putând să le subcontracteze cui vor,

– poate să termine orice lucrare vrea sau, mai bine zis, nu poate să termine nimic,

– poate să facă director de direcţie pe cine vrea,

– poate să bea oricât şi să vină oricând la serviciu,

– poate să se plimbe “cu dricul” unde vrea şi când vrea, pe banii Primăriei, ca domnul general Oprea,

– poate face ce “vrea muşchii lui”,

– poate, poate să ne creadă proşti cât putem duce, nu?

– poate să fie şi trădat, nu?

– şi mai ales, poate, nu e vorba de primarul Mediaşului!

  • Mediaşul mai are noroc şi cu Krombergul, că, dacă el nu ar fi, sărăcia şi mizeria ar fi mai mari.
  • Am impresia că există reîncarnarea, aşa ca şi cum n-ar fi destul un ciclu să ne transformăm în lumină.
  • Oare când se va termina podul? Sau îl va termina viitorul primar?
  • De multe ori nu te doare mai tare decât când vezi un strâmb, un mizerabil, un nenorocit, care a distrus vieţile celor din jur, care face orice pentru şeful lui şi care te sfidează că are serviciu şi că o duce bine. Şi unul ca tine, dacă o continuă tot aşa, s-ar putea să depindă de el. Şi dacă nu?
  • Mă gândesc la domnul Victor Rebengiuc, oare nu s-ar fi putut să rămână în memoria noastră cu filmele lui şi să nu se facă de ruşine cu reclamele semipatriotice care scot în evidenţă o reţea de telefonie mobilă nenorocită?
  • Orice mizerie pe care o faci mai devreme sau mai târziu ţi se-ntoarce împotrivă.
  • Există o nemulţumire a populaţiei împotriva oamenilor politici de proastă calitate. Da’ unde sunt cei de bună calitate?
  • Până la urmă toţi sunt la fel. Dar unii au SRI-ul de partea lor, mai exact secţia penală, DNA-ul, aşa că parcă problemele lor se rezolvă mai repede.
  • Există şi o anumită mentalitate a spiritului de gaşcă. În sistem unii sunt ce sunt, se regăsesc. În afara sistemului sunt nimic. Unii nu pot să trăiască altfel decât să-i slujească pe alţii care le dau şi lor posibilitatea să pară că e ceva de ei.
  • Păi, cum vrei să fii prietenos cu unii ce-şi manifestă momentele de putere prin aroganţă, respingere, răutate pură?
  • PNL-ul şi-a dat mâna cu PDL-ul să termine PSD-ul. Cine sunt PNL-iştii aceştia? Din vechiul PNL n-a mai rămas nimeni. Îl cunoşteam pe profesorul Boariu. Acum unde-i? Din vechiul PDL îmi aduc aminte de domnii Nan şi Ştefănel. Doar amintiri de umbre.
  • Nu degeaba cred că se zice că un animal flămând nu mai are frică de bâtă.
  • I-am observat şi pe vechii şi pe noii nomenclaturişti. Se mulează repede, vor să fie prietenoşi, sunt simpatici, până pun mâna iar pe putere şi bani. Apoi îşi arată liniştiţi caracterul infect. Nimic nu-i mai poate atinge iar.
  • La noi în ţară totul pare ca într-un organism viu şi nu cred că ar fi numai la noi. Parazitul, paraziţii îşi vor sufoca şi omorî gazda.
  • Parcă trăim timpurile de după război, când noi, cei inventaţi de ei ca burghezi, mo-şieri, trebuie să plătim dările pentru unii din ce în ce mai lacomi şi mai sfidători.
  • Sunt convins că până la urmă totul se plăteşte, ori în lumea asta ori în cealaltă. Nimeni nu scapă. Anumite lucruri le faci nu numai din interes. Şi apoi am şi un fel personal de a-mi face duşmani gratis. Şi de-ar fi oameni obişnuiţi, dar nu, îi caut pe cei puternici. Nu de alta, dar să-şi facă toată reprezentaţia, ca-n momentul când voi scrie să nu fie dubii.
  • Ca să afli IMEI-ul, un fel de număr al telefonului (pe care să-l dai centralei în caz de furt să ţi-l poată recupera) faci *#06# şi-ţi apare un număr de 15 cifre. Acela este.
  • Fiecare ţară, fiecare loc îşi are conducătorii pe care-i merită. Este vorba de un sub-conştient colectiv în care minciuna, trădarea şi lăcomia par să fie potrivite aici.
  • Anumite filme au un anunţ pentru copiii sub 12 ani. Dar bine, ziarele, revistele şi altele sunt pline cu ce este interzis în altă parte! (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s