Inspirări, expirări… prin gânduri

DSC08487

  • Cică apar tot felul de tehnici şi idei cum să faci bani, cum să-i simţi, cum să trăieşti în ei, scrise de fel de fel de oameni de toate profesiunile, mai ales psihologi şi sociologi. Astea poate ar fi valabile într-o piaţă cu adevărat liberă. Dar ce trăim noi nu are nimic de-a face cu aşa ceva. Îţi trebuie o conexiune bună, o cunoştinţă bună, o funcţie mare şi să-ţi implantezi oamenii tăi, cu mentalitatea ta, în anumite posturi cheie, care să fure pentru tine sau pentru oamenii tăi de sus. Cică în acest fel s-ar strânge bani la partide. Dar la partide ajunge doar o mică parte, cea mai mare se pierde în buzunarele aşa-zişilor “perceptori”. Aşa se fac banii. Cei care scriu cărţi vă-nvaţă cum se fac banii… din vînzarea lor.
  • În perioade de pace conducătorii nu sunt la fel ca şi cei din perioadele de război. Până la urmă nici nu ştiu ce să mai cred. Oare aşa a fost dintotdeauna şi noi am învăţat o istorie romanţată şi emotivă?
  • Mă surprinde faptul că unii îţi fac rău mereu şi au tupeul să-i saluţi sau să le faci vreun bine. Te apucă sila. Ţi-e frică de acest fel de a fi al lor care îmi trezeşte repulsia şi sunt convins că puterea m-ar face şi pe mine rău. Adică eşti om normal, umilit şi jignit zilnic de cunoştinţe, de aşa-zişii prieteni, doar că sunt mai puternici şi stăpânesc momentul, şi, când s-ar schimba roata, să-ţi spună că nu au avut ce face, că astea au fost vremurile. Hai să fim serioşi. Păi, am văzut şi oameni de treabă ai momentului. Ei cum au putut?
  • În complexitatea vieţii azi eşti, mâine nu mai eşti, mai mult nu eşti decât eşti.
  • Oare medicii care dau diagnostice greşite îşi dau seama cât rău fac? Păi, dacă sunt toţi prieteni cu primarul sau cu consilierii, ce poţi crede? În tinereţea mea unii se făceau informatori pentru a avea un ascendent asupra celor din jur şi a fura în voie, pârându-i pe alţii, arătându-şi astfel devotamentul faţă de politica partidului şi statului. Oameni de bază, cre-dincioşi vechii orânduiri. Şi azi… cred că la fel. Politica, de obicei, e un subterfugiu.
  • Mafia italiană îşi omora duşmanii, procurori, judecători, primari, oameni politici. Nu avea treabă cu oamenii obişnuiţi. Ce fel de terorişti sunt aceia care lovesc în oamenii simpli, oa-meni ca noi? Păi cui îi pasă de noi? Noi, cei mulţi, suntem victimele tuturor, nu? Şi tot noi plătim aproape totul.
  • Parcă nu merge nimic în ţara asta în afară de furtul legal. Sau poate mi se pare? Dar ce exemplu mai bun să am decât pe primarul comandor. Acum  patruzeci de ani Mediaşul arăta mai bine.
  • Dacă ar trebui să aveţi proviziile şi apa limitate şi sunteţi izolat, v-aţi baza pe prezenţa unui om ca primarul Neamţu lângă dumneavoastră?
  • Dacă ar fi dreptate, cred că toţi ar trebui puţin închişi şi cercetaţi. Dar nu toţi sunt de partea legii.
  • Cad firme întruna. Puterea de cumpărare a oamenilor pare să scadă tot mai mult.
  • Oricum, am sentimentul că parcă ne furăm noi între noi şi pe toţi ne fură primarul.
  • Nu-mi plac trădarea şi armata.  Şi am avut parte din plin de amândouă.
  • De multe ori sunt prea slab să pot sări în apărarea cuiva, dar o fac în  felul meu.
  • Pe zi ce trece apare o calitate tot mai slabă a angajaţilor din sistemele statului. Nu înţeleg pentru ce se dau examene şi totuşi se-ntâmplă anumite lucruri ciudate. Nu mai departe chiar moartea bebeluşilor de la Spitalul din Piteşti. Mediaşul, cu spitalul lui, pe cine omoară?
  • Se dă vina pe vaccinuri, cu toate că şi aici sunt multe controverse între a le da copiilor şi a nu le da. Nici eu nu ştiu ce-i bun şi ce nu. Cred că de la caz la caz. Cert este că nimănui nu îi mai pasă şi nu-i mai este frică de nimic.
  • Aţi observat cum ne manipulează unii şi alţii pe bătaia de joc a celor de la putere?
  • Eu am pornit de la ideea că toţi oamenii sunt buni, dezinteresaţi, şi-şi văd de treaba lor. Cei care au fost mai egoişti, mai suspicioşi,  mai răi, au reuşit mai bine. În fond contează su-pravieţuirea, nu?
  • Ce încredere am avut în cărţi! În a citi cât mai mult, crezând că acesta-i secretul reuşitei. O nu, sincer nu-i acesta, dar nici nu ştiu care este. Poate norocul!
  • Mă gândesc că poate primarul comandor nu-i aşa vinovat de felul cum arată Mediaşul, ci faptul că eu sunt bătrân şi le văd pe toate ar fi unul dintre motive.
  • Atâta caz cu Brâncuşi. Vă spun eu ceva despre ipocrizia şi minciuna românilor. Prin 2008 am fost la Paris, prin Uniunea Scriitorilor. Aveam în plan să văd şi muzeul Brâncuşi. O săptămână, în fiecare zi, am fost acolo şi pur şi simplu era închis. Aşa că una-i realitatea şi alta formalismul.
  • Să le dau apă la moară delatorilor, intriganţilor, micimii nemţenilor. Da, sunt şi subiectiv în felul meu. Cum aş putea să mă port cu cineva urât, dacă atunci când a putut s-a purat frumos cu mine sau cum crede cineva ce şi-a bătut joc şi-şi bate că-l voi uita? Oricum, sfârşitul e la fel! Poate nu chiar!?
  • Pentru a mări productivitatea la gaz, popun ca peste 60% neprofesioniştii, politicii şi alţii aranjaţi să fie daţi afară. Cred că ar creşte 100%. Logic, nu?
  • Mai am puţin şi e gata cu ziarul “Informaţia Săptămânii”. A fost o poveste frumoasă. Dar dacă nu va fi? Dacă se va-ntâmpla o minune şi voi reuşi să merg mai departe? Atunci ce va mai fi? Când nu ai nimic de pierdut, poţi pierde totul, dar măcar să conştientizezi. Oricum, un singur om n-ar fi reuşit să facă o asemenea mentalitate.
  • Dacă faci 544 pe telefon şi auzi un zgomot de fundal înseamnă că ai telefonul ascultat. Dacă telefonul tău se încălzeşte repede, la fel este ascultat, dacă se termină bateria repede, la fel, aplicaţiile de ascultare sunt în funcţiune, dacă se aprinde ecranul din când în când, la fel. Prostii că nu au voie. Sunt vreo cincisprezece servicii secrete, dacă nu mai multe, care se ascultă între ele şi ne ascultă şi pe noi. De avut voie nu au, dar ce este voie? Tu nu poţi să faci la fel că-i ilegal, dar ei o fac. Până şi-un prăpădit de politician local îşi are serviciul lui. Asta-i democraţia prezentă. Nu ar fi mai simplu dacă ne-ar da de mâncare şi condiţii cât de cât umane?
  • Ce nu-mi place? Oamenii politici gen comandor Neamţu, trădători josnici, superficiali şi neatenţi. Avocaţii lacomi şi leneşi, superficiali. Securiştii ce se aranjează minţind şi urmârindu-şi propriul interes. Turnătorii. Gaziştii ce paralizează sistemul în care şi noi trăim. Cei care-şi iau salariile degeaba, fiind obedienţi, fără să spună nimic când trebuie să spună ceva. Mincinoşii cu tupeu. Aroganţa fără o bază reală, valoroasă. Strâmbii sufleteşti ce te-ar vinde pe nimic. Cei care te fură şi încă mulţi alţii. Orice nedreptate făcută cuiva ţi se întoarce la timpul potrivit. Nimeni nu scapă!
  • Apare o nemulţumire, o disperare, când tu supravieţieşti cu mai nimic şi alţii sfidează atât cu salariile lor, cu firmele lor ascunse, cu familiile lor şi clanurile lor aranjate, cu sistemele lor subterane de furat statul, dând cică bani la partide, dar îşi bagă în buzunar mult mai mult. Şi sunt de nebăgat în seamă, chiar protejaţi, fiind oameni de încredere.
  • Nu poţi să faci nimic pentru că eşti dat în judecată şi pierzi. De cele mai multe ori nu te poţi concentra asupra cazului, cu toate că se vede clar, de pe lună, ce trebuie să se vadă. Tu ai de lucru, ţii o firmă şi eşti bătaia de joc a oricărui afacerist care are dosar penal, o funcţie la stat şi se ocupă şi de firmele private ale prietenilor. Nimeni nu-i face nimic că la toţi le este frică, totul se face ascuns şi ca să fie în regulă, pur şi simplu se terorizează angalaţii.
  • Ce închisoare e aceea cu laptop, telefonie, cu internet, cu mâncare pe pofte şi femei săptămânal? Ce gardieni? Oriunde să se facă ceva bani, nu? Asta-i, unii sunt răi, alţii sunt buni, nu?
  • Are o funcţie la stat. Are salariul mare şi face ce ştie cel mai bine, fură şi trădează. Nu prea contează partidul. El e mereu acolo. Se mulează perfect pe situaţie. Vine un tehnocrat şi vrea să-l dea afară. Nu poate! Este imposibil pentru că are drepturi. Noi, cei umilţi, suntem în afara drepturilor şi ne uităm în gura şmecherilor, gen primarul Mediaşului, care ne tot fură şi se bazează pe laşitatea şi frica noastră. Spuneţi ce-a făcut concret cu atâţia bani? Nimic. Şi atunci de ce nu-l oprim? Că nu putem? De ce nu putem?
  • Parcă am fi sclavii unora într-o poveste fără sfârşit.  (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Casă de vânzare

casa de vanzare 1

Vând casă la ţară, în Valea Viilor, loc superb, expusă la soare. Casa este compusă din 5 camere, cu mansardă mare, bucătărie  modernă, baie, pivniţă cu boltă, fântână, cuptor de pâine, coteţe de animale, pomi fructiferi, mure, zmeură, cu utilităţi, la şosea, cu poartă înaltă, alte avantaje. Este situată la 15 km de Mediaş, într-o zonă liniştită, pitorească, cu oameni populari, în respectul tradiţei, cu  primar gospodar. O oază de linişte personală.

Rel. la tel. 0723/568269

casa casa 1

casa 4 casa 3

casa 7 casa 6

casa 5 casa 8

casa 2 casa 9

 

Inspirări, expirări, gânduri…

politik

  • Legile pe care le dau, cu apărarea propriilor drepturi, ai noştri deştepţi politicieni, nici măcar nu mă mai miră, nu mă mai sperie şi nici nu-mi mai provoacă greaţă pentru că noi, cei mulţi, merităm mai mult. Adică putem duce mai mult. Este un fel de boală naţională, profesională, specifică nouă. Personal nici nu-mi dau seama cum au pornit revoltele? Nu mă gândesc la revoluţii, că astea se pot aranja din altă parte, ci la răscoale!
  • Oraşul mi se pare că este plin de mizerie până sus, ca un pahar cu apă băltită, mlăştinoasă până peste buză. Murdărie, gropi, gunoaie, într-un mixt grosolan. Un fel de aer pe care-l respirăm toţi şi ni se difuzează în tot corpul, în toate organele ce sporesc singurătatea inumană a locului. Un oraş încremenit ca morga Spitalului Municipal.
  • Tendinţa spre viitor este îngijorătoare şi implicaţiile pot fi catastrofale, dacă primarul nu va păţi nimic. Şi n-ajunge, pentru că răul pe care l-a făcut nu poate fi reparat niciodată.
  • Mi se pare că noi, micii privaţi, suntem un fel de robi în mâinile celor ce se aleg singuri. E groaznic ca să ai un serviciu bun, cu un salariu bun şi încă firme pe care le controlezi în timpul serviciului. Şi noi să plătim pierderile şi dezastrele.
  • N-am înţeles şi nici nu înţeleg mecanismele puterii. Normal că-mi place să am bani, dar nu ca să-i strâng, ci să mă folosesc de ei. În momentul în care nu-i mai am, nu-i nimic. Cineva sus mă iubeşte şi are nevoie de mine ca să pot scrie. Ştiu, n-are rost, dar dacă odată va avea?
  • Pe zi ce trece apar tot felul de legi ce subliniază o demarcaţie şi mai mare între noi şi cei ce ne conduc.
  • Nu mai ştiu toţi cum să ne fure şi să-şi bată joc de noi, într-o bătaie de joc generală.
  • Merge perfect ceea ce se vrea să nu meargă.
  • E mai rău ca-n anii trecuţi şi, după cum merge, va fi şi mai rău.
  • Se zvoneşte că domnul actual primar va candida ca parlamentar, ceea ce nu-mi vine să cred. Sau va rămâne ca viceprimar al viitorului primar, ceea ce iar mi se pare o chestie imposibilă. Dar niciodată nu poţi fi sigur pe nimic, cu toate că, dincolo de bani, orgolii şi trădare, mai apare frica de umilinţa închisorii. Dar astea fac parte din preţul succesului efemer.
  • Ştiu eu, sigur le este greu preşedintelui şi premierului printre cei de acolo, unşi cu toate alifiile şi dedaţi la toate netrebniciile.
  • E o mentalitate veche, “să-i zicem comunist”, ar zice tinerii de azi, responsabili, atenţi, cu foarte mult bun-simţ, eu aş vota pentru uniforma şcolară. La familiile mai sărace, normal ar trebui să intervină statul. Sau sunt prea multe sărace! De ce oare?
  • În SUA pare ca după domnul Obama să vină doamna Hillary Clinton. Oricum şi pentru mine şi pentru noi este totuna.
  • Sunt unii care pot influenţa oamenii împotriva altor oameni. Te trezeşti cu un val de ură, din partea unora care-ţi erau indiferenţi, ca să-ţi dai seama că sunt prieteni cu aşa-zişii “neprieteni” ai tăi. Să vrei şi nu ai cum să fii cu toţi în relaţii bune. Unii sunt nemulţumiţi prin felul lor de a fi şi a-i înţelege înseamnă să te distrugi pe tine.
  • Excelenţa Sa Primarul are foarte multe privilegii şi posibilităţi: – poate să-şi mărească salariul şi în acelaşi timp poate mări salariul oricui vrea din primărie sau din subordinea sa,

– poate să angajeze şi să protejeze pe cine vrea şi când vrea, în urma unor simulacre de examene,

– poate să dea licitaţiile cui vrea, aceştia la rândul lor putând să le subcontracteze cui vor,

– poate să termine orice lucrare vrea sau, mai bine zis, nu poate să termine nimic,

– poate să facă director de direcţie pe cine vrea,

– poate să bea oricât şi să vină oricând la serviciu,

– poate să se plimbe “cu dricul” unde vrea şi când vrea, pe banii Primăriei, ca domnul general Oprea,

– poate face ce “vrea muşchii lui”,

– poate, poate să ne creadă proşti cât putem duce, nu?

– poate să fie şi trădat, nu?

– şi mai ales, poate, nu e vorba de primarul Mediaşului!

  • Mediaşul mai are noroc şi cu Krombergul, că, dacă el nu ar fi, sărăcia şi mizeria ar fi mai mari.
  • Am impresia că există reîncarnarea, aşa ca şi cum n-ar fi destul un ciclu să ne transformăm în lumină.
  • Oare când se va termina podul? Sau îl va termina viitorul primar?
  • De multe ori nu te doare mai tare decât când vezi un strâmb, un mizerabil, un nenorocit, care a distrus vieţile celor din jur, care face orice pentru şeful lui şi care te sfidează că are serviciu şi că o duce bine. Şi unul ca tine, dacă o continuă tot aşa, s-ar putea să depindă de el. Şi dacă nu?
  • Mă gândesc la domnul Victor Rebengiuc, oare nu s-ar fi putut să rămână în memoria noastră cu filmele lui şi să nu se facă de ruşine cu reclamele semipatriotice care scot în evidenţă o reţea de telefonie mobilă nenorocită?
  • Orice mizerie pe care o faci mai devreme sau mai târziu ţi se-ntoarce împotrivă.
  • Există o nemulţumire a populaţiei împotriva oamenilor politici de proastă calitate. Da’ unde sunt cei de bună calitate?
  • Până la urmă toţi sunt la fel. Dar unii au SRI-ul de partea lor, mai exact secţia penală, DNA-ul, aşa că parcă problemele lor se rezolvă mai repede.
  • Există şi o anumită mentalitate a spiritului de gaşcă. În sistem unii sunt ce sunt, se regăsesc. În afara sistemului sunt nimic. Unii nu pot să trăiască altfel decât să-i slujească pe alţii care le dau şi lor posibilitatea să pară că e ceva de ei.
  • Păi, cum vrei să fii prietenos cu unii ce-şi manifestă momentele de putere prin aroganţă, respingere, răutate pură?
  • PNL-ul şi-a dat mâna cu PDL-ul să termine PSD-ul. Cine sunt PNL-iştii aceştia? Din vechiul PNL n-a mai rămas nimeni. Îl cunoşteam pe profesorul Boariu. Acum unde-i? Din vechiul PDL îmi aduc aminte de domnii Nan şi Ştefănel. Doar amintiri de umbre.
  • Nu degeaba cred că se zice că un animal flămând nu mai are frică de bâtă.
  • I-am observat şi pe vechii şi pe noii nomenclaturişti. Se mulează repede, vor să fie prietenoşi, sunt simpatici, până pun mâna iar pe putere şi bani. Apoi îşi arată liniştiţi caracterul infect. Nimic nu-i mai poate atinge iar.
  • La noi în ţară totul pare ca într-un organism viu şi nu cred că ar fi numai la noi. Parazitul, paraziţii îşi vor sufoca şi omorî gazda.
  • Parcă trăim timpurile de după război, când noi, cei inventaţi de ei ca burghezi, mo-şieri, trebuie să plătim dările pentru unii din ce în ce mai lacomi şi mai sfidători.
  • Sunt convins că până la urmă totul se plăteşte, ori în lumea asta ori în cealaltă. Nimeni nu scapă. Anumite lucruri le faci nu numai din interes. Şi apoi am şi un fel personal de a-mi face duşmani gratis. Şi de-ar fi oameni obişnuiţi, dar nu, îi caut pe cei puternici. Nu de alta, dar să-şi facă toată reprezentaţia, ca-n momentul când voi scrie să nu fie dubii.
  • Ca să afli IMEI-ul, un fel de număr al telefonului (pe care să-l dai centralei în caz de furt să ţi-l poată recupera) faci *#06# şi-ţi apare un număr de 15 cifre. Acela este.
  • Fiecare ţară, fiecare loc îşi are conducătorii pe care-i merită. Este vorba de un sub-conştient colectiv în care minciuna, trădarea şi lăcomia par să fie potrivite aici.
  • Anumite filme au un anunţ pentru copiii sub 12 ani. Dar bine, ziarele, revistele şi altele sunt pline cu ce este interzis în altă parte! (Laurenţiu Oprea)