Inspirări, expirări… gânduri!

665688-war-and-peace-picture

  • Situaţia în lume este foarte tensionată. Luptele nu mai sunt clasice ci se fac prin intermediul banilor sau al grupurilor teroriste. Unele sunt finanţate de ruşi, altele de americani, iar ţări ţintă sunt destule. Monitorizarea lor se face prin finanţările ilegale. Cum poţi trăi în pace?
  • Când în alte oraşe se construieşte şi se face câte ceva, la noi se-ngroapă totul aiurea. Începe să-mi placă centrul Oradei, să nu mai vorbim de Blaj, Alba Iulia, Turda, Cluj, Timişoara, Satu Mare! Primarule, chiar nu ţi-e ruşine?
  • Când între apa curgătoare şi aer sunt sub 150C, apa fierbe. Adică aer rece, apă caldă.
  • Plin de turişti atât în ţară, cât şi-n străinătate. Magazinele şi şoselele pline. Păi, de unde? Sau, poate, erau doar oamenii cu bani?
  • Frigul şi căldura sunt prea bruşte. Aşa şi trebuie, nu?
  • Anumite escrocherii sunt legale, altele nu. Depinde de cine-i la putere, nu?
  • Cui i-ar conveni să plătească şi să ţină un ziar care spune adevărul şi-l cunoaşte cât de cât?
  • Am premoniţii. Sunt vise care mă avertizează că urmează să mi se întâmple ceva. Normal că e ceva rău. Visez o anumită persoană şi aştept. Şi culmea este că se-ntâmplă.
  • Cu unii degeaba încerci să fii prietenos. Se simt umiliţi de locul de muncă şi caută să te jignească. Poate este şi invidie şi nemulţumire.
  • Am asistat la o scenă, când un copil îi smulgea unei bătrâne portofelul din mâ-nă şi, chiar a muşcat-o. Săraca striga să o lase că nu are decât acte. Până m-am dezmeticit, copilul a fugit. Era mic, îndesat şi puternic. Am auzit că portofelul cu acte l-a aruncat la o scară vecină.
  • Suntem o ţară a procesomanilor. Te apucă sila. Unii chiar abuzează. Mi-ar plăcea o ţară liniştită şi sigură.
  • Noi, oamenii, suntem nişte jucării din mintea unui zeu bolnav şi rău şi, de cele mai multe ori, chiar bunele intenţii ni se transformă în răutăţi. Nu pot să ies din mintea lui decât dacă plec în altă parte. Bine măcar că-mi dau seama că nimic nu depinde de mine. Nici de alţii! Ceea ce trebuie să se-ntâmple pur şi simplu se întâmplă.
  • E plin de maşini, efectiv, dacă nu cunoşti zonele dintre blocuri şi unde ai putea parca, eşti prins într-o continuă mişcare. Mersul pe jos sau cu autobuzul sunt mai indicate.
  • O prietenă mi-a propus să luăm o fată din Centrul de plasament de la Orlat pe timpul vacanţei. La asemenea gesturi de obicei sar. Este un bine făcut fără să aştepţi nimica. Am mers şi am ales-o imediat, când directoarea ne-a spus că de ea nu are nevoie nimeni şi nu o ia nimeni. Atunci ne-am hotărât să o luăm. Are un defect la un ochi şi are o faţă lungă, tristă, şi are doar şapte ani. M-a făcut să-mi aduc aminte că a fost o perioadă din viaţa mea când nici de mine nu a avut nevoie nimeni. Ciudat cum anumite lucruri se-ntorc în timp.
  • Am uitat să vă spun că o cheamă Maria, dar îi spunem Măriuţa. Îi plac cartofii prăjiţi, brânza topită, bomboanele, napolitanele şi prăjiturelele de ciocolată. Sunt foarte multe mâncăruri obişnuite care nu îi plac. Este liniştită şi cuminte şi îi place să coloreze. Un suflet curat şi luminos, încă neatins de murdăria societăţii sau, mai bine zis, n-a marcat-o cu nimic. Încă.
  • De multe ori sunt oameni care pot să ne facă rău. Şi o fac, chiar dacă nu au nimic de pierdut sau de câştigat. După care, chiar ar vrea să-i respecţi. Poate uită, poate este doar tupeu. Oricum, în majoritatea cazurilor, chiar dacă pare incredibil, roata se-ntoarce. Ce-i mai rău este că tu nu poţi proceda la fel. Preferi ca felul lor de a fi şi viaţa să-şi urmeze cursul normal fără tine.
  • Se zice că petrolul şi benzina sunt regenerabile. Bineînţeles sub forma lor brută. Nu înţeleg de ce sunt aşa scumpe?
  • De cele mai multe ori banul te determină să faci şi lucruri pe care nu-ţi place să le faci, dar e bine dacă nu te-ai transforma în ceva rău. Poate şi ăsta e un preţ! Totuşi, am văzut şi oameni cumsecade, care au sau au avut bani, dar majoritatea sunt nişte….
  • De la o anumită vârstă vezi cum amprenta din interior li se pune pe faţă la unii oameni. Mai ales la femei răutatea cu fizionomia o transformă în urâţenie. Şi-o femeie urâtă nu-i comunicativă sau plină de frustrări şi vise închipuite. Şi aşa apare prostia. Şi, dacă se-ntâmplă să şi depinzi cumva direct sau indirect, asta este. În asemenea caz ce poţi respecta? Frica? Sila? Răutatea? Funcţia?
  • Oricât te-ai zbate, nu poţi fi mai mut decât eşti!
  • Chestia cu meditaţiile la anumite materii este clară. Îţi dau note mici, deci vii la meditaţii! Sau, la clasă nu predau cine ştie ce, iar tu trebuie să dai bacul din ele. Sau, cea mai normală, te pregăteşti pentru facultate, deci este normal să fii meditat. Să nu vă mai spun de anumite şantaje ale profesorilor asupra unor eleve! Şi, de ruşine, nu se zice nimic. Cine să te apere, când părinţii tăi sunt oameni obişnuiţi?
  • Firmele care preiau lucrările Primăriei, de cele mai multe ori, subcontractează. Şi apoi o parte sunt făcute cu fonduri europene. Uitaţi-vă la zidul cetăţii. În afară este frumos, în grădinile oamenilor de pe Honterus cărămizile sunt mâncate. La o buşitură se poate dărâma zidul frumos zugrăvit!
  • S-a făcut şi Turnul Bisericii Evanghelice “Sf. Margareta”. Aşa peste igrasie, fără nicio izolare prealabilă. Oricum, nimănui nu-i pasă. Iar primarului cu atât mai puţin. Să-i meargă banul, ori european, ori public!
  • Anumiţi lideri avem în timp de pace, când se fură legal şi se minte de nu-ţi vine să crezi şi alţi lideri sunt în timpuri grele. Oricum, în Mediaş este greu, şi datorită primarului care risipeşte banii publici după bunul plac. Oare cum a fost ca privat? A, nu, el s-a orientat repede la PDL. Şi, uite apoi imposibilul, dintr-un anonim viceprimar, apoi primar, iar acum ceva groaznic. Mâine? Tot groaznic, dar mai… nimic.
  • Acum câţiva ani casele şi apartamentele erau o investiţie. Acum nu poţi să ştii ce reprezintă viitorul. Aurul? Valuta? Ce?
  • Parcă tot mai sigur e la stat. Pentru privaţi vin timpuri grele. Cu excepţia celor care lucrează cu Primăria. Acolo-i încă bine, cu toate “comisioanele” lor. Sau obligaţii, cum li s-o mai fi spunând.
  • Caut să formez din tineri oameni obişnuiţi cu munca şi cu responsabilitatea, cu programul, cu tot ce se cere. Vezi să nu! Cum pot, şi cu ce eforturi o poate face Krombergul? Eu nu înţeleg! Dar sunt mai multe lucuri pe care nu le înţeleg, decât cele pe care le înţeleg.
  • Statul te obligă să plăteşti tot felul de taxe şi impozite, iar primarul să-mprăştie cum vrea şi să nu păţească nimic. Să vrei să fii corect şi nu ai cum! În armată mi-am propus ca o perioadă să respect programul şi regulamentele. N-am putut! Oricum erau absurde şi aveai superiori, cel puţin eu am prins, cu şase luni de şcoală sau vechi politruci de armată. Asta era!
  • Când stau şi văd, şi mă gândesc de ce oameni depindem, mă apucă groaza! Mă ia cu frig şi cu frică! Ăsta-i viitorul! Şi parcă totul mi se pare cenuşiu. Eu nu mai văd vreo speranţă, voi o vedeţi?
  • E groaznic să fii pregătit pentru ceva şi, datorită nemerniciei şi ipocriziei oamenilor, să ajungi în altă parte. Şi tot ei, cu tupeu, îşi justifică faptele. Ia-le salariile, poziţia, funcţia şi vor vedea că încep să gândească altfel. Când nu faci parte din gaşcă, este foarte greu.
  • Plătesc o grămadă de bani impozit, şi spuneţi ce face Primăria pentru mine? Vă place cum arată intrarea spre centru dinspre După-Zid? S-au stricat scările clasice şi s-au făcut “derdeluşuri”. Banii se cheltuiesc în bătaie de joc. Cert e că primarului nu-i pasă de nimic şi mai ales de oraş! Oare cine trebuie să vadă, nu vede? El este aşa de capul lui?
  • Înainte ajută-mă, dă-mi ceva şi apoi ia. Dar nu, tu, ca administraţie, tot iei şi nu dai nimic. Iar cei de acolo s-au învechit cu soluţii fără rost. Trebuie daţi afară, să vadă cum se obţine banul. Şi apoi mai vedeţi aroganţa? Şi încrederea cum că noi suntem proşti. Şi pe undeva au drepate. Mergem primii să plătim!
  • Şi cu grupările statului islamic şi atentatele lor, nu înţeleg de ce lovesc tot în mulţime, în nevinovaţi? Oricum, pe noi, românii, nimeni nu dă nimic. Suntem o cantitate neglijabilă şi-n primul rând pentru românii care s-au ajuns, gen primarul Neamţu.
  • Există tendinţa la persoanele care nu aud să înceapă să strige când vorbesc!
  • Dacă s-ar spune unde fac rău medicamentele, când fac vreun bine, atunci nimeni nu le-ar mai lua. Părerea mea este să mergeţi pe medicina naturistă. Şi de multe ori din piaţă, nu de la farmacie. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s