Inspirări, expirări… prin gânduri

funny-monkeys

  • Sunt lucruri pe care degeaba le spui unor oameni că nu te ascultă, oricât de interesante ţi s-ar părea.
  • Când conducerea celor de la gaz a fost a unui partid, Mediaşul a votat în favoarea acelui partid.
  • Am impresia că pe anumite funcţii nu contează că nu-ţi faci treaba! Lupta se dă pentru a te menţine, nu pentru a face ceva.
  • Ce mă scârbeşte este opoziţia care arată cu degetul spre putere şi spre defectele ei, cu toate că nici ea nu a fost mai brează, când a fost la putere. Cei care au tot arătat şi arată sunt toţi îndepărtaţi. Mi se pare normal. Nu fac parte din nici o parte.
  • Puţin de tot am intrat în tainele limbii ebraice, învăţând vreo şase litere. Pot spune că fiecare literă are povestea ei iar combinaţiie dintre ele sunt fascinante.
  • Pe unii, dacă începi să nu-i înghiţi, parcă nu-i înghiţi nici pe copiii lor, cu toate că ei nu sunt vinovaţi faţă de tine cu nimic.
  • La fel cu anumite persoane fizice, poţi să fii aproape, dar în realitate distanţa să pară infinit mai mare şi de netrecut.
  • Sunt cei care ţi-au făcut rău, prin vorbă sau prin faptă. Se apropie de tine cu tupeu şi chiar îţi dau sfaturi. Îţi vine să dai cu ei de pământ, dar o laşitate a bunului-simţ te paralizează şi zâmbeşti trist, răspunzând monosilabic. Nu-ţi vine să crezi, dar asta-i un fel de… socializare forţată din partea lor, iar din partea ta o acceptare a sorţii, a fatalităţii.
  • Trăind între oameni, puţin câte puţin le împrumuţi felul de a fi bârfitor, laş, manipulator, interesant, mincinos, exagerat, obedient, forţat, curajos, impresionant, dar preferi să fii singur. E mai sigur şi mai comod. Bine că nu eşti obligat să socializezi mereu. Şi tu le ai pe ale tale, de care eşti conştient, dar parcă nu aşa. Îţi faci cum poţi obligaţiile şi e-n regulă. De te-ai întâlni doar cu cei cumsecade, ce bine ar fi!
  • Alţii te inundă, te năpădesc. Nu ştii cum să scapi de ei! Vin după tine. Parcă ţi-e jenă să nu se supere, să-şi dea seama că nu-ţi place acest gen de agresiune a lor. Laşi totul baltă şi te scuzi cu anumite probleme imediate.
  • Am fost format să lucrez în colectiv, să fiu între oameni şi cu toate astea nu mi-a plăcut. Preferam să-mi fac treaba şi să nu am nici o treabă cu nimeni. Nu poţi. În anumite sisteme aparţii colectivului cu totul, chiar dacă nu-ţi dai seama. Orice decizie a ta este şi o problemă morală, a conştiinţei, pe când la alţii este o chestie de orgoliu sau de “aşa vor muşchii mei”.
  • Unii, despre care nu aveai nu ştiu ce părere, în anumite momente te surprind prin delicateţea şi trăsăturile lor sufleteşti aparte, de-ţi pui întrebarea: “Oare acesta este omul pe care-l cunosc de atâta amar de vreme?” Asta da surpriză plăcută.
  • Mediaşul e bolnav. Plin de răni, de bube, de escare şi tumori, cu personajele emblematice de la putere. În fiecare cută, la fiecare colţ, în fiecare groapă se-ntind primarul cu ceata lui de microbi şi viruşi, fiecare cu rolul lui în putrefacţia şi distrugerea oraşului. Comportamente degenerate, urâte de Dumnezeu, ce şi-au vândut deja sufletul. Goi, seci, cu un discurs public pe baza unei limbi de lemn, influenţând mase de oameni prin supravieţuire, cu un salariu lunar sigur. Ascultătorii i-au ascultat, îi ascultă, îi imită şi îi urmează, copiind un fel de a fi, o mentalitate, o boală transmisibilă chinuitoare, umilitoare, târâtoare, contribuind la degradarea fizică şi socială. Totul era pregătit, dar primarul, prin felul de a fi, cu o conştiinţă a impurităţii, calcă totul în picioare şi nu în ultimul rând se calcă pe el.
  • Bătrâneţea, sincer, nu-i o normalitate, am impresia că din punct de vedere fizic este o boală. Ba te doare una, ba alta şi ca să găseşti sursa e zadarnic. În acest timp, este timpul tău care nu mai este la fel. În tinereţe ţi l-au stricat alţii, acum ţi se strică singur.
  • Am trăit un timp printre musulmani. E adevărat că nu erau cei mai reprezentativi, dar în mare parte erau cu bun-simţ, ospitalieri, cinstiţi, credincioşi, curaţi. Au şi ei abaterile lor de la normal, ca toate religiile şi naţile, dar nu ca şi cei despre care aud. Disensiunile etnice sunt provocate, nu sunt naturale şi au la bază o dorinţă de liniştire, de pace, cu orice preţ din partea lumii. Iar acel “orice preţ” e convenabil liderilor. De asta nu-mi place politica!
  • În optsprezece ani m-am apropiat mai mult sau mai puţin de gazişti. Pot spune că din punct de vedere material sunt deasupra mediei oraşului. Mi se pare nomal pentru că sunt profesionişti, încă, marea parte. Ce-a pătruns în ultimii cinci, şapte ani, lasă de dorit. Sunt salariile sigure pentru seviciile aduse unui om de la un partid sau pur şi simplu o formă de recompensare pe viaţă. În general profesioniştii sunt abordabili, înţelegători, mai greu este cu cei care nu ştiu nimic dar au relaţii. Şi dacă le-ai dat o funcţie, e cea cu care nu vrei să ai de-a face.
  • Am impresia că fiecare ziar, fiecare televiziune, fiecare radio este de partea cuiva. Sincer, nu ştiu ce să mă fac cu mine? Nu am fost de partea nimănui, în afară de anumite persoane care nu au avut de-a face cu vreun partid cu adevărat.
  • Cred că e groaznic să abuzezi un copil şi el să conştientizeze cât de cât că este abuzat şi nu-i ca şi ceilalaţi. Şi apoi să-l şi ameninţi! Dar anumite lucruri le ştie doar Dumnezeu, nu?
  • Cică s-ar redeschide dosarul cu flota, al domnului Băsescu. Nu ştiu dar numai să ai o satisfacţie aşa, fără să vezi flota înapoi, nu văd decât un fel de apelare la emoţii. Mai exact la ură. Este vorba de peste 200 de nave maritime.
  • Este o luptă tacită şi nu numai înte Phenian şi Seul. Adică între cele două Coreei. Problema e că fiecare are în spate câte un grup de ţări şi, ceea ce este mai grav, că au şi bombe atomice.
  • Dilema medieşenilor: să murim de frig sau să cădem rupându-ne ceva, acum sau la vară, de cald, sufocându-ne de praf sau să cădem în vreo groapă, sau mai rău, să cadă zidurile cetăţii pe noi, oricând!?
  • Cred că cei care mănâncă peşte trăiesc mai mult decât cei care au o hrană fără peşte. Sau, Dumnezeu ştie, poate e şi în funcţie de metabolismul fiecăruia. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Inspirări, expirări… gânduri!

665688-war-and-peace-picture

  • Situaţia în lume este foarte tensionată. Luptele nu mai sunt clasice ci se fac prin intermediul banilor sau al grupurilor teroriste. Unele sunt finanţate de ruşi, altele de americani, iar ţări ţintă sunt destule. Monitorizarea lor se face prin finanţările ilegale. Cum poţi trăi în pace?
  • Când în alte oraşe se construieşte şi se face câte ceva, la noi se-ngroapă totul aiurea. Începe să-mi placă centrul Oradei, să nu mai vorbim de Blaj, Alba Iulia, Turda, Cluj, Timişoara, Satu Mare! Primarule, chiar nu ţi-e ruşine?
  • Când între apa curgătoare şi aer sunt sub 150C, apa fierbe. Adică aer rece, apă caldă.
  • Plin de turişti atât în ţară, cât şi-n străinătate. Magazinele şi şoselele pline. Păi, de unde? Sau, poate, erau doar oamenii cu bani?
  • Frigul şi căldura sunt prea bruşte. Aşa şi trebuie, nu?
  • Anumite escrocherii sunt legale, altele nu. Depinde de cine-i la putere, nu?
  • Cui i-ar conveni să plătească şi să ţină un ziar care spune adevărul şi-l cunoaşte cât de cât?
  • Am premoniţii. Sunt vise care mă avertizează că urmează să mi se întâmple ceva. Normal că e ceva rău. Visez o anumită persoană şi aştept. Şi culmea este că se-ntâmplă.
  • Cu unii degeaba încerci să fii prietenos. Se simt umiliţi de locul de muncă şi caută să te jignească. Poate este şi invidie şi nemulţumire.
  • Am asistat la o scenă, când un copil îi smulgea unei bătrâne portofelul din mâ-nă şi, chiar a muşcat-o. Săraca striga să o lase că nu are decât acte. Până m-am dezmeticit, copilul a fugit. Era mic, îndesat şi puternic. Am auzit că portofelul cu acte l-a aruncat la o scară vecină.
  • Suntem o ţară a procesomanilor. Te apucă sila. Unii chiar abuzează. Mi-ar plăcea o ţară liniştită şi sigură.
  • Noi, oamenii, suntem nişte jucării din mintea unui zeu bolnav şi rău şi, de cele mai multe ori, chiar bunele intenţii ni se transformă în răutăţi. Nu pot să ies din mintea lui decât dacă plec în altă parte. Bine măcar că-mi dau seama că nimic nu depinde de mine. Nici de alţii! Ceea ce trebuie să se-ntâmple pur şi simplu se întâmplă.
  • E plin de maşini, efectiv, dacă nu cunoşti zonele dintre blocuri şi unde ai putea parca, eşti prins într-o continuă mişcare. Mersul pe jos sau cu autobuzul sunt mai indicate.
  • O prietenă mi-a propus să luăm o fată din Centrul de plasament de la Orlat pe timpul vacanţei. La asemenea gesturi de obicei sar. Este un bine făcut fără să aştepţi nimica. Am mers şi am ales-o imediat, când directoarea ne-a spus că de ea nu are nevoie nimeni şi nu o ia nimeni. Atunci ne-am hotărât să o luăm. Are un defect la un ochi şi are o faţă lungă, tristă, şi are doar şapte ani. M-a făcut să-mi aduc aminte că a fost o perioadă din viaţa mea când nici de mine nu a avut nevoie nimeni. Ciudat cum anumite lucruri se-ntorc în timp.
  • Am uitat să vă spun că o cheamă Maria, dar îi spunem Măriuţa. Îi plac cartofii prăjiţi, brânza topită, bomboanele, napolitanele şi prăjiturelele de ciocolată. Sunt foarte multe mâncăruri obişnuite care nu îi plac. Este liniştită şi cuminte şi îi place să coloreze. Un suflet curat şi luminos, încă neatins de murdăria societăţii sau, mai bine zis, n-a marcat-o cu nimic. Încă.
  • De multe ori sunt oameni care pot să ne facă rău. Şi o fac, chiar dacă nu au nimic de pierdut sau de câştigat. După care, chiar ar vrea să-i respecţi. Poate uită, poate este doar tupeu. Oricum, în majoritatea cazurilor, chiar dacă pare incredibil, roata se-ntoarce. Ce-i mai rău este că tu nu poţi proceda la fel. Preferi ca felul lor de a fi şi viaţa să-şi urmeze cursul normal fără tine.
  • Se zice că petrolul şi benzina sunt regenerabile. Bineînţeles sub forma lor brută. Nu înţeleg de ce sunt aşa scumpe?
  • De cele mai multe ori banul te determină să faci şi lucruri pe care nu-ţi place să le faci, dar e bine dacă nu te-ai transforma în ceva rău. Poate şi ăsta e un preţ! Totuşi, am văzut şi oameni cumsecade, care au sau au avut bani, dar majoritatea sunt nişte….
  • De la o anumită vârstă vezi cum amprenta din interior li se pune pe faţă la unii oameni. Mai ales la femei răutatea cu fizionomia o transformă în urâţenie. Şi-o femeie urâtă nu-i comunicativă sau plină de frustrări şi vise închipuite. Şi aşa apare prostia. Şi, dacă se-ntâmplă să şi depinzi cumva direct sau indirect, asta este. În asemenea caz ce poţi respecta? Frica? Sila? Răutatea? Funcţia?
  • Oricât te-ai zbate, nu poţi fi mai mut decât eşti!
  • Chestia cu meditaţiile la anumite materii este clară. Îţi dau note mici, deci vii la meditaţii! Sau, la clasă nu predau cine ştie ce, iar tu trebuie să dai bacul din ele. Sau, cea mai normală, te pregăteşti pentru facultate, deci este normal să fii meditat. Să nu vă mai spun de anumite şantaje ale profesorilor asupra unor eleve! Şi, de ruşine, nu se zice nimic. Cine să te apere, când părinţii tăi sunt oameni obişnuiţi?
  • Firmele care preiau lucrările Primăriei, de cele mai multe ori, subcontractează. Şi apoi o parte sunt făcute cu fonduri europene. Uitaţi-vă la zidul cetăţii. În afară este frumos, în grădinile oamenilor de pe Honterus cărămizile sunt mâncate. La o buşitură se poate dărâma zidul frumos zugrăvit!
  • S-a făcut şi Turnul Bisericii Evanghelice “Sf. Margareta”. Aşa peste igrasie, fără nicio izolare prealabilă. Oricum, nimănui nu-i pasă. Iar primarului cu atât mai puţin. Să-i meargă banul, ori european, ori public!
  • Anumiţi lideri avem în timp de pace, când se fură legal şi se minte de nu-ţi vine să crezi şi alţi lideri sunt în timpuri grele. Oricum, în Mediaş este greu, şi datorită primarului care risipeşte banii publici după bunul plac. Oare cum a fost ca privat? A, nu, el s-a orientat repede la PDL. Şi, uite apoi imposibilul, dintr-un anonim viceprimar, apoi primar, iar acum ceva groaznic. Mâine? Tot groaznic, dar mai… nimic.
  • Acum câţiva ani casele şi apartamentele erau o investiţie. Acum nu poţi să ştii ce reprezintă viitorul. Aurul? Valuta? Ce?
  • Parcă tot mai sigur e la stat. Pentru privaţi vin timpuri grele. Cu excepţia celor care lucrează cu Primăria. Acolo-i încă bine, cu toate “comisioanele” lor. Sau obligaţii, cum li s-o mai fi spunând.
  • Caut să formez din tineri oameni obişnuiţi cu munca şi cu responsabilitatea, cu programul, cu tot ce se cere. Vezi să nu! Cum pot, şi cu ce eforturi o poate face Krombergul? Eu nu înţeleg! Dar sunt mai multe lucuri pe care nu le înţeleg, decât cele pe care le înţeleg.
  • Statul te obligă să plăteşti tot felul de taxe şi impozite, iar primarul să-mprăştie cum vrea şi să nu păţească nimic. Să vrei să fii corect şi nu ai cum! În armată mi-am propus ca o perioadă să respect programul şi regulamentele. N-am putut! Oricum erau absurde şi aveai superiori, cel puţin eu am prins, cu şase luni de şcoală sau vechi politruci de armată. Asta era!
  • Când stau şi văd, şi mă gândesc de ce oameni depindem, mă apucă groaza! Mă ia cu frig şi cu frică! Ăsta-i viitorul! Şi parcă totul mi se pare cenuşiu. Eu nu mai văd vreo speranţă, voi o vedeţi?
  • E groaznic să fii pregătit pentru ceva şi, datorită nemerniciei şi ipocriziei oamenilor, să ajungi în altă parte. Şi tot ei, cu tupeu, îşi justifică faptele. Ia-le salariile, poziţia, funcţia şi vor vedea că încep să gândească altfel. Când nu faci parte din gaşcă, este foarte greu.
  • Plătesc o grămadă de bani impozit, şi spuneţi ce face Primăria pentru mine? Vă place cum arată intrarea spre centru dinspre După-Zid? S-au stricat scările clasice şi s-au făcut “derdeluşuri”. Banii se cheltuiesc în bătaie de joc. Cert e că primarului nu-i pasă de nimic şi mai ales de oraş! Oare cine trebuie să vadă, nu vede? El este aşa de capul lui?
  • Înainte ajută-mă, dă-mi ceva şi apoi ia. Dar nu, tu, ca administraţie, tot iei şi nu dai nimic. Iar cei de acolo s-au învechit cu soluţii fără rost. Trebuie daţi afară, să vadă cum se obţine banul. Şi apoi mai vedeţi aroganţa? Şi încrederea cum că noi suntem proşti. Şi pe undeva au drepate. Mergem primii să plătim!
  • Şi cu grupările statului islamic şi atentatele lor, nu înţeleg de ce lovesc tot în mulţime, în nevinovaţi? Oricum, pe noi, românii, nimeni nu dă nimic. Suntem o cantitate neglijabilă şi-n primul rând pentru românii care s-au ajuns, gen primarul Neamţu.
  • Există tendinţa la persoanele care nu aud să înceapă să strige când vorbesc!
  • Dacă s-ar spune unde fac rău medicamentele, când fac vreun bine, atunci nimeni nu le-ar mai lua. Părerea mea este să mergeţi pe medicina naturistă. Şi de multe ori din piaţă, nu de la farmacie. (Laurenţiu Oprea)

Inspirări şi expirări… prin gânduri!

Andover-Massachusetts

  • Cel mai greu mi se pare când pleci singur în viaţă şi cazi victimă la tot felul de nemernici pentru că tu crezi în cuvinte, dar ei le folosesc să te-nşele şi să-şi bată joc. Aşa s-au născut şi asta le place. Iar te-ntreb: unde eşti, Doamne?
  • Eu nu schimb idei, nu formez ideologii, nu formez spirite, pur şi simplu consemnez ce văd. În rest sunt doar alte poveşti.
  • În anumite situaţii vezi clar cum evoluează lucrurile şi depui armele. Apare o problemă de rezolvare a conflictului în alt plan, iar felul cum ţi-s răstălmăcite cuvintele şi întoarse ideile te scârbeşte. Nu poţi crede că se poate da crezare unor ase-menea absurdităţi. Şi ştiţi care-i paradoxul? Că se poate; şi mai repede este crezut cineva care exagerează şi inventează răul în forma continuă. Iar te-ntreb: cum îi laşi, Doamne?
  • Toată lumea are probleme, dar unii au şi bani şi le rezolvă mai uşor. Majoritatea nu au şi mă-ntreb cum pot trăi, cu 6, 8 sau 10 milioane pe lună? Că va fi bine? Când? Eu vreau acum. Asta-i ideea. Prin anii ’80 ne cereau să facem sacrificii pentru anul 2020…
  • Mi-am dorit întotdeauna un lider pentru care să mă sacrific, să merg pentru el până-n pânzele albe, să lupt cu încredere, cu credinţă, până la capăt! Şi el să mă protejeze în felul lui, corect. Nu ştiu dacă-n viaţă am întâlnit vreo cinci până la un anumit punct. În rest doar din aceia de doi bani, care încercau să facă înţelegeri cu foştii adversari superficiali, dându-te ca o oaie de muls bani, altora. Oameni slabi, de nimic, fără caracter şi Dumnezeu, făcând pe ipocriţii şi suferinzii.
  • Nu-i bine să neglijezi pe nimeni. Mai ales când eşti lider, dar nici nu-i poţi mulţumi pe toţi! Şi dacă ai nemulţumiţi în jurul tău, sigur nu-i bine deloc.
  • Din anumite locuri, la fel ar fi şi cu oamenii pe care-i cunosc, dacă plec, plec definitiv din viaţa lor. Sunt oameni care nu-mi plac şi aparţin unor locuri. Ei bine, de obicei nu mă mai duc pe acolo. La fel mi se-ntâmplă şi cu unele emisiuni tv. La unele nu mă uit pur şi simplu. Nu-mi plac şi-mi dau seama “de unde bate vântul”.
  • Am impresia că-n anumite momente, când era să fac un pas decisiv, cineva m-a tras de picioare. Poate ăsta mi-a fost destinul. În orice caz, de unul singur e foare greu. Nu îţi afli duşmanii decât prea târziu. Să nu le zicem duşmani, ci neprieteni.
  • De cele mai multe ori un bărbat cât de cât la putere are în spate o femeie de caracter, puternică. Ea îl impulsionează, îl încurajează, îl propulsează, îl menţine. Unii dintre aceştia efectiv abuzează, murdăresc, strică, lăsând să se vadă felul lor mic şi meschin. Nici măcar nu conştientizează. Alţii, în schimb, trag totul după ei.
  • Alegerea şi organizarea lucrărilor Mediaşului de către domnul comandor primar Teodor Neamţu a fost şi este un eveniment, să-i zicem, de prost gust, cu scenarişti proşti şi regizori şi mai proşti. Domnul comandor i-a făcut pe toţi de ruşine pentu că nu ştie, nu poate, nu vrea. Totuşi, lucrurile nu par să se termine aici, domnule primar!
  • Domnule primar, aţi picat testul privind administrarea optimă a Mediaşului, mizând pe fapte, idei şi convingeri egoiste ce nu s-au sprijinit pe o adevărată cunoaştere a realităţii şi a mijloacelor. Păcat că-i veţi trage după dumneavoastră şi pe unii care n-ar fi meritat aceasta.
  • Evreii, parcă de sărbătorile lor, mănâncă după ora 18,00. Şi mănâncă toată noaptea, iar ziua lucrează.
  • Un înţelept evreu, pe nume Raşi, ne arată că litera “bet” este închisă pe trei laturi şi deschisă pe a patra. Explicaţia lui este că trebuie să ne punem întrebări cu privire la ce s-a-ntâmplat după Creaţie şi nu despe ce s-a întâmplat înainte sau despre ce se află deasupra cerurilor sau sub pământ. De altfel, cu ea începe Tora, cartea sfântă.
  • Parcă răul este tot mai puternic. Este şi-narmat cu bani, cu funcţie şi cu putere. Nu-i poţi face faţă. Şi mai este şi mult în comparaţie cu binele. Doamne, nu ne lăsa!
  • Oare cine nu-şi face treaba în ţara asta? Cred că nici legile nu sunt destul de bune sau nu sunt bune deloc. Această stare de ambiguitate este bună doar pentru politicieni ca să continue cu păstrarea funcţiilor ca un fel de tradiţie. Nu sunt legi să dezvolte ceva pozitiv!
  • Orice este interpretabil şi poate scăpa de pedeapsa normală. Hoţul îţi fură. Îl prinzi. Ajungi la proces şi de acolo e doar timp sau plimbare pe banii tăi, dacă hoţul este din altă parte sau procesul se ţine în alt oraş. Până la urmă hoţul nu păţeşte mare lucru, iar tu te trezeşti şi furat, şi umblat, şi cu un avertisment pe… viitor.
  • Problema este că nici nu ai voie să-ţi faci dreptate singur.
  • Pentru nimeni nu-i uşor, dar invidia unora îi face să creadă că prea bine o duc alţii. Toate au preţul lor.
  • Mai nou se fac carduri bancare. Se fură cel mai uşor.
  • Până acum s-a furat cât s-a putut din păduri, chiar şi din jurul Mediaşului. Acum, deodată, se arată cu degetul înspre ei. Cam târziu!
  • Ce bucurie o să am când primarul nu va mai fi. A distrus tot ce se putea şi deodată pleacă şi scapă şi nepedepsit sau cu averea neconfiscată. (Laurenţiu Oprea)

Inspirări şi expirări… prin gânduri!

piata

  • Unora nu le place zăpada, normal că din alte locuri. Nouă, medieşenilor, ne convine pentru că în felul ei acoperă toate gropile.
  • Între SUA şi Mexic s-au găsit tuneluri de 750 de metri. Se transportau dro-guri. Şi Mediaşul pare să fie cu foarte multe tuneluri, motiv pentru care gropile nu sunt altceva decât găuri de aerisire.
  • Am observat că veştile rele circulă mai repede decât cele bune.
  • Dacă distrugi un grup de profesionişti, nu îl mai poţi reface decât foarte greu. Aproape imposibil. Am văzut cum diverse întreprinderi, cu diverşi specialişti în diverse domenii, fiind trimişi în şomaj, nu şi-au mai revenit. Mă gândesc şi la mine, dacă renunţ la ziar, se va bucura domnul primar şi câţiva încă, dar sigur nu am să mai revin. Sau cine ştie?
  • Am fost crescut mult timp de bunica, iar la 14 ani am fost aruncat în viaţă, în trădare, în minciună, în falsitate, fără nimeni alături, îngropat în cărţile mele şi crezând că lumea reală este acolo, în idei bune şi curate. Şocul a fost mare încât, în contactul dur, mi-am pierdut credinţa în ceea ce credeam că e însăşi viaţa mea. Atunci i-am condamnat la viaţă fără sfârşit.
  • Niciodată nu poţi să ştii ce se poate întâmpla mâine.
  • Anumite lucruri le înţelegi cândva, că a venit timpul lor, altele sunt neob-servabile, neinteresante, pentru că ori ele nu sunt pregătite pentru tine, ori tu pentru ele.
  • Ca şi în cazul “Accidentul”, multe infracţiuni mari au o fisură legală. Cum? Păi, să luăm exemplul de mai sus. Oamenii nu au încredere-n bănci. Pentru că una afişează şi alta fac în realitate. Comisionul de administrare oricum vine. Dobânzile sunt mici sau inexistente, oricum rămâi în pierdere şi eşti luat şi la ochi. Atunci, îi ţii ascunşi în casă. Între timp infractorul, cu trei clase în majo-ritatea cazurilor, acţionează. Tu cauţi să îţi scapi copilul de justiţie pentru că nici în ea nu ai încredere şi totul este coruptibil în lumea asta. Nu-i aşa?!
  • Nu-mi prea vine să cred poveştile cu terorişti islamici. Că se-ntâmplă în realitate anumite lucuri, e O.K., dar că sunt majoritatea provocate de islam, nu. Păi, cunosc locuri şi oameni, unde, dacă s-ar întâmpla ceva, majoritatea ar fi recunoscătoare. Păi, de ce lovesc în spaţii aglomerate şi-n oameni ca noi?
  • Dacă unii oameni ţi se potrivesc şi te simţi bine cu ei, nu înseamnă că este valabil pentru toţi, adică se-ntâmplă pur şi simplu ca alţii să nu-ţi placă şi gata. Mai greu este când depinzi de ei şi nu te plac.
  • Pentru unii coeficientul de inteligenţă este direct proporţional cu banii pe care-i au şi îi manipulează.
  • Eu ştiu că liniştea contează şi pacea interioară, precum şi armonia cu natura, dar cum poţi să le ai, când tu trebuie să su-pravieţuieşti, adică să lupţi pentru banii cei necesari!
  • M-am săturat de tot felul de scenarii, cum că extratereştrii conduc lumea, că se află printre noi, că grupul format din vreo trei sute de oameni, că SRI-ul, că Obama etc. În orice caz, cine o face, nu ştiu de ce, n-o face bine. Războaie, foamete, calamităţi naturale necontrolate, poluare, boli şi câte şi mai câte, care ar fi putut să fie stăpânite şi folosite cu adevărat ca planeta şi locuitorii ei să arate altfel.
  • Cică în Timiş un şofer a filmat ambulanţa care lua oameni la ocazie. Îi ducea unde aveau nevoie şi de acolo lua alţii. Păi, ăsta este un obicei vechi, practicat peste tot.
  • Nu ştiu ce să zic, cert este că niciodată nu am reuşit să mă orientez în viaţă. A trebuit să muncesc mai mult de nu ştiu câte ori şi nu m-am ales cu mare lucru. E chestie de geografie aplicată pentru care îţi mai trebuie un simţ pe care eu nu l-am avut.
  • Nu-mi place Antena 1. Am auzit că au fost persoane care au participat la “X Factor”, au luat 3 de DA şi nici nu au fost mediatizate mai departe. Apoi mi-e silă de acest grup de propagandă, să-i zicem mincinoasă, cu o finalitate dubioasă. Şi sincer, vă plac Ştefan Bănică, Brenciu sau Delia? Se vede din avion ceea ce trebuie să se vadă.
  • La Loteria Română cică-i mare circ. De parcă s-ar schimba ceva. Norocul sau ghinionul fac parte din timpul vieţii unui om. Câteodată este, câteodată nu. Dar aici s-a văzut ceva forţat. Doar în anumite perioade se câştigă la 6/49 şi n-ar fi nimic, dar am impresia că-i şi direcţionat câştigul. Să fie aşa cum trebuie să fie. Şi apoi, politicul de ce-şi pune oamenii acolo, de fiecare dată când sunt la putere?
  • De multe ori mită înseamnă şi atenţiile date. Aţi ştiut?
  • De ce oare nu mă mai surprinde faptul că majoritatea şefuleţilor sunt după chipul şi asemănarea şefului cel mare. Normal, cu mici excepţii.
  • Mi se par ciudate reclamele care-ţi arată tot felul de avantaje, dar te loveşti de realitatea dură şi mincinoasă. Ceea ce trebuie să ştii nu-ţi prezintă. Rămâi şi te-ntrebi cine-i prostul? Mă refer la avantajele cu reduceri şi mai ales la bănci. Şi de ce ne mai miră comerţul unora.
  • E greu singur. Dar te-ai obişnuit aşa. Poate e mai bine, poate e mai rău? Am văzut bărbaţi distruşi de femei, au dat în alcool sau chiar mai rău, pierzând totul şi dormind pe străzi. Dar am văzut şi aşa-zişii parveniţi, fără caracter, murdari, ipocriţi, pe care nevasta îi propulsa curâţind după ei prin vorbe şi felul de a fi ce-ţi câştiga încrederea. Şi astfel trecu un timp pe care tu, în naivitatea ta, vedeai, dar credeai că te-nşeli.
  • Am întrebat o persoană cu o inteligenţă socială bine definită, cu o anumită popularitate, lucrând şi intercomunicând în permanenţă, de unde pot să cumpăr nişte mere. M-a trimis la supermarketuri, tocmai unde nu voiam, pe motiv că la piaţă te fură la cântar. Toţi!
  • Cum poţi avea cunoştinţe şi în acelaşi timp să nu ai nici caracter, nici pic de compasiune, umanitate, prietenie? Am văzut şi-n tinereţe şi acum oameni care se doreau şi se prefăceau prieteni, oricând gata de ajutor, dar nu făceau altceva de-cât să te supravegheze, ca-n momentele decisive să-ţi dea lovitura.
  • Se zice că-n politică şi în război totul este permis! Sunt bătrân, educat rău şi nu pot crede că-i aşa. E adevărat că n-am câştigat nici un război, dimpotrivă, le-am pierdut pe toate şi tot adevărat este că nu pot să fiu un om politic. E ceva prea complicat pentru mine şi anumite nuanţe nu le văd, dar tot la fel de adevărat este că, dacă ar trebui să le aplic, le-aş face cu anumite principii umaniste. Aşa-i că-mi stă mai bine ca poet, ca artist?
  • În general cei abuzaţi în tinereţe abuzează la rândul lor de alţii mai slabi. Am tot spus că pe unii evenimentele îi marchează toată viaţa. Nu pot să le treacă şi-şi dau răul mai departe.
  • Aş putea scrie romane despre teoria răului şi formele întâlnite, dar e ceva ce nu-mi place. Mă face să mă gândesc cum a venit spre mine din partea unor oameni cărora nu le făcusem nimic, doar avusesem mici ironii. Răzbunare, invidie, frică, în orice caz am avut de-a face cu nişte paranoici ce suspectau pe toată lu-mea. Aş fi vrut să te-ntreb: unde erai atunci, Doamne?
  • Ce logică a avut distrugerea tuturor întreprinderilor cu profesionişti din Mediaş? Ce s-a format? O altă structură de oameni cu bani, dependenţi de omul politic de la putere? Arătaţi-mi ce se dezvoltă, ce merge normal spre progres. Cunosc oraşe care acum treizeci de ani erau mai nimic iar acum strălucesc. Dar strălucesc degeaba, în linii mari tot sărăcie este. La noi, pe lângă sărăcie, cu excepţia clasei de mijloc a gaziştilor, mai este şi mizerie. Multă mizerie.
  • De multe ori crezi că nu ţi se poate întâmpla nimica pentru că nu ai făcut nimic grav. Ei bine, tocmai atunci se întâmplă că acei făcuţi să ţeasă plasa intrigilor asta fac mereu. Îţi vină silă şi nu poţi crede ce ţi se întâmplă, dar se-ntâmplă, chiar dacă nu eşti vinovat sau vina ta este infim de mică. (Laurenţiu Oprea)