Inspirări şi expirări… prin gânduri!

  • POD (1) Ştiţi ce sentiment plăcut de fericire este începutul ploii de vară? E ca o electricitate caldă, te cuprinde, o simţi în aer, te mângâie plăcut, ca o adiere, ca nişte mâini invizibile, într-o sferă de lână. Se aud mici pocnituri peste frunze, după care începe să plouă, cu mici sunete ca de pian sau de chitară. Apoi gata.
  • Dintre toate păcatele, trădarea şi ipocrizia (o formă a trădării) mi se par cele mai oribile. Sincer şi înainte şi acum sunt “defecte” bine văzute.
  • Ce mi se pare ciudat este faptul că, atunci când un om politic este prins ca fiind corupt, se îmbolnăveşte sau este bolnav. Deodată, în ajutorul lui sare un avocat de treabă. De ce nu sare în ajutorul unui sărman, al unui om la care nu-i acţionează legile statului de drept sub nici o formă?
  • Mare lucru să fii viu! Ştiu, doare, chiar groaznic, dar e partea cea mai interesantă a vieţii. Am văzut mulţi în jur care muriseră de mult!
  • Vă tot scriu, nu cumpăraţi de pe internet sau pe nevăzute. Şi ceea ce vedeţi, de multe ori, nu este ce-ar trebui să fie.
  • Părerile despre musulmani sunt împărţite. Nici eu nu ştiu de unde să încep şi cine minte? În orice caz, în Germania am văzut ţigănci care se deghizau în musulmane, ca să poată fura mai uşor. Aşa-i că nu sunt patriot? Poate a fost o excepţie!
  • Ar trebui o scrisoare deschisă a medieşenilor către domnul preşedinte Obama şi domnul preşedinte Putin, să vină să salveze Mediaşul din dezastrul, aproape nuclear, în care se află. Sau de ce nu domnului Iohannis? Păi, domnul primar se laudă cum că ar fi meritul lui mare la alegerile de preşedinte. Păi, domnule Iohannis, vă spun eu că nu! Păi, vă spun sincer că, dacă acum ar fi alegeri de primar, domnul comandor Teodor Neamţu ar fi departe şi cum ar putea un asemenea om să influenţeze un alt vot?!
  • Ce ar fi ca domnul comandor Teodor Neamţu, primarul de drept, cu camarila lui, să ceară independenţa aşa cum o cer catalanii? De ce să se bage DNA-ul în buna desfăşurare a comunităţii? Mai ales că omul a vrut să salveze Gospodăria Comunală. Mi se par ciudate salariile mari ale unei societăţi falimentare!
  • Acum, într-un târziu, domnul comandor Teodor Neamţu faţă de cine ar trebui să-şi dovedească loialitatea?
  • Cu unii nu-i bine să-ţi faci de lucru sub nici o formă! Clar.
  • Am fost într-o zi, mai bine zis într-o noapte, la aeroportul din Cluj. Era pe la 1,30 când am plecat. Pe la ora 3,00 am prins o ploaie de parcă eram un submarin în ocean. Nu vedeam nimic. Noroc că se circula pe două benzi şi am luat ca reper linia dintre ele. Apoi, pe viaduct, a căzut sau s-a ridicat ceaţa. Groasă s-o tai cu cuţitul. M-am descurcat. La ora 4,00 am fost la aeroport. Am conştientizat ce-nseamnă o maşină cât de cât bună! Şi eu o luasem doar pentru drumurile din Mediaş!
  • Oamenii trebuie să fie uniţi. Să se poată ajuta, să fie de încredere. Familiile mari la fel. Doar împreună pot merge mai departe, să reuşească. Acum au apărut tot felul de trepăduşi, oameni mici, răi, trădători, turnători, infiltraţi într-un colectiv cât de cât normal. Sub semnul banului apar cele mai ciudate mizerii. Dar asta a fost, cred, în toate timpurile. Cred că moartea îi mai curăţă. Dacă ar putea deveni nemuritori, ce am face?
  • Dacă aveţi pe lângă apartamentul în care staţi şi un alt apartament, mai bine nu-l închiriaţi. Vi-l face praf şi puteţi avea tot felul de probleme.
  • Unii oameni îmbătrânesc frumos, alţii urât. Se vede pe faţă, în gesturi, în vorbă. Nonverbalul e clar. Nu-i nimeni vinovat pentru opţiunile pe care le-ai făcut în viaţă. Nu? Sau te-a împins cineva?
  • Se zice că unii rămân marcaţi de diferite evenimente din viaţă, dar am cunoscut răul unora chiar de la naştere. Şi totuşi mă surprinde că au ajuns pe poziţii mari. Au fost în stare de orice, ca să fie acolo!
  • Nici nu ştiu dacă sunt bun sau rău. Mă implic pentru cineva pe care-l cunosc şi m-a ajutat. Mă implic pentru un om bun, dar pentru alţii, chiar dacă văd deznodământul, nu mă implic. Dar nici nu le fac rău. Las viaţa şi natura să-şi facă treaba. Normal că nu sunt sfânt!
  • Cum a fost cu băncile în Spania. Şi cred că încă mai este. Pe breşa asta a apărut CAR-ul (era şi înainte) şi mai ales cămătăria. Ai posibilitatea să iei un aparta- ment. Decât să plăteşti chirie, mai bine plăteşti rata. Logic, nu? Cauţi doi giranţi cu serviciu sau girezi cu altă casă. Dar… rata creşte, ajungând ca într-un singur an să se dubleze. Plăteşti. Apoi industria cade pentru că piaţa imobiliarelor a scăzut. Totul este legat. Nu se mai fac ţiglă, ciment, cărămidă, fier beton, geamuri termopan, nimic. Îţi pierzi serviciul. Banca îţi ridică apartamentul cu ce ai girat şi gata, ajungi pe drumuri. Tot ce ai plătit rămâne băncii. Băncile au propriile legi, iar tu te trezeşti al nimănui. Ce faci?
  • Dacă ştiţi că băncile exagerează cu dobânzile, de ce riscaţi? De ce nu luaţi de la CAR? Nu, nu poţi păcăli sistemul ca să rămâi cu banii şi casa. Plăteşti tot mai mult. Şi nici nu se ştie.
  • Nu înţeleg de ce nu se amendează reclamele mincinoase? Ar trebui să se facă bani frumoşi din asta, dar cum s-ar numi promisiunile electorale şi ceea ce se vede?
  • Mi-am schimbat cauciucurile pe Aurel Vlaicu şi peste drum era postat pe gard un anunţ şi-un răspuns. Mie mi-a plăcut!
  • Mi-a povestit cineva cum că şi-ar fi uitat nişte bani, în jur de 350 de dolari, într-o cameră de hotel din Iordania. La întoarcerea în acel oraş, a fost anunţat de cei de la hotel, pentru că nu-şi dăduse seama. Împărţise banii prin mai multe locuri. Salariile lor nu sunt mari şi totuşi… Vorbim de sărăcie, dar una curată, pe când la noi, nu ştiu, este un alt fel de sărăcie, mai adâncă, perfidă, amestecată cu tot felul de nuanţe de mizerie diversă. Părerea mea este că vorbim de o altă mentalitate.
  • Când ai o poziţie cu legea şi totul de partea ta, este simplu să emiţi păreri şi pretenţii care să te mai avantajeze sau să îţi întărească şi mai tare poziţia.
  • Ce-au făcut aceia de la Podul de peste Târnava Mare toată vara, nu ştiu. Ştiu doar că prin grija primarului se va circula pe toată suprafaţa podului. De obicei acolo îmi beau cafeaua dimineaţa, adică peste drum, la magazinul acela “La Strada”, şi cât a fost vara de lungă eu nu i-am văzut făcând ceva. Iar nişte bani spălaţi pe impozitele proştilor!
  • Domnule primar, dacă DNA-ul ar intra puţin mai mult în problema Gospodăria Comunală, ar părea o joacă nevinovată de copil. Eu nu am acces la anumite informaţii, dar mai aud una, alta şi puse cap la cap “puşcă“. Consilierii de ce nu au fost informaţi de situaţia de la Gospodăria Comunală? I-aţi pus să voteze “orb”? Iar despre ce-i în jur şi ce se vede să nu mai vorbim.
  • Despre domnul Plopeanu nimic? Aşa măcar ca idee. Chiar dacă sunteţi de la partide diferite, el este artizanul şi strategul multor bune intenţii cu aparenţe de legalitate. Amintim: lăsarea Mediaşului în datorii cu împrumuturi bancare, falimenta-rea Sparului (actuala Billa), diverse studii de fezabilitate utopice, făcute cu Asociaţia Arhitecţilor, distrugerea centrului vechi din Piaţa Regele Ferdinand I, prin tot felul de intrânduri, geamuri termopan, reclame stridente, sisteme de alarmă ce funcţionează aiurea etc., contractul cu Luxtenul, neeliberarea autorizaţiei de funcţionare până nu plăteai taxa de cultură şi câte şi mai câte. Aţi avut un mentor bun şi aţi trădat atât partidul cât şi medieşenii prin prietenia cu el. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements