Ce poate fi mai rău ca războiul?

war

Avem impresia că suntem departe. Politicienii noştri se-ntrec în crize diplomatice şi economice. N-au decât, că şi ei vor plăti şi, poate, mai rău ca noi. Ce-i în Ucraina pare să formeze bulgărele avalanşei care va veni. Rebelii din Est sunt susţinuţi de ruşi, iar noua administraţie de la Kiev este susţinută de americani. Se fac intimidări şi tatonări, în Marea Neagră, cu rachete nucleare ale trupelor NATO şi ale ruşilor, la graniţele Ucrainei. Toate astea se-ntâmplă lângă noi, unde, poate mâine, poimâine vom fi luaţi cu japca la război. Că de bunăvoie nu văd pe nimeni. Ucraina a început un nou val de mobilizare de 50.000 de bărbaţi. În conflict au murit până acum peste 6.000 de oameni, majoritatea civili, vreo 10.000 sunt răniţi şi 500.000 refugiaţi. La noi, în caz de, cine credeţi că vor muri mai mulţi? (Doamne fereşte!). Rusia a mobilizat sute de mii de sodaţi, cu tancuri şi tot echipamentul militar necesar. Acum ce să cred, că războiul nu vine de la sine, ci întotdeauna există în spatele lui persoane care împing la război, iar sancţiunile şi respingerile provoacă uneori exact răs-punsul opus faţă de ceea ce se speră. De ar fi doar o luptă dintre americani şi ruşi, pe unul dintre teritoriale lor, ar fi O.K., dar lupta se dă direct sau indirect. În Europa lucrurile stau mai simplu. Franţa este de partea ruşilor, Germania este de partea americanilor. Ungaria este de partea ruşilor. România, de partea Germaniei şi, automat, de partea americanilor, şi apoi mai vin ţările prietene, alia-te, interesate, ţări marionete, ţări jignite şi umilite, unde singura soluţie ar fi războiul. Mass-media se va transforma într-o portavoce a puterii, înghiţind pe nemestecate tot ce i se dictează şi apoi transmiţând cuminte, obsesiv, publicului larg ideile cu care a fost îndoctrinată. E foarte greu să fi imparţial într-o astfel de luptă, dar îmi pare rău şi greu să vă co-munic că, de multă vreme, mass-media a fost învăţată să mintă, să trădeze şi să nu spună adevărul. Sunt articole şi emisiuni care instigă făţiş la ură şi la un război ce va fi de-vastator pentru mulţi, dar mai ales pentru noi. Ce nu înţeleg eu este pentru ce sunt diplomaţii şi politicienii? Pentru ce atâta timp au luat o grămadă de bani? Ca să ne aducă aici? Şi ştiţi ce-i mai grav, că Rusia şi America deţin peste 90% din armamentul nuclear al lumii. E adevărat că al americanilor este mai sofisticat, dar rezultatele sunt aceleaşi, în caz de folosire. În asemenea situaţii se doreşte o forţă în ţară, care să adune toate valorile, să ne putem păstra identitatea românească, pentru că, altfel, de către politicienii noştri am fi vânduţi pe nimic la taraba unui bazar oriental. Partea bună în acest context sumbru, al Apocalisei, vine din partea domnului comandor, actual Primar al Mediaşului, domnul Teodor Neamţu, care confirmă un buget mare, cel mai mare (de parcă ar fi meritul lui), ce ar putea opri tancurile ruşilor la intrarea în oraş (Că nici ei nu s-ar încumeta să-l tranziteze). A, nu din cauza bugetului, ci… a gropilor! Nu mă bucur de răul nimănui, dar faptul că speranţele noastre au fost năruite, spulberate, călcate în picioare, nu se pune? Se pune doar faptul că domnul Primar este încă în anchetă? Şi ar trebui să ne fie milă, nu? Oricum, noi pare să fim între o boală fără sfârşit şi un război iminent! (Laurenţiu Oprea)

 

Advertisements

Inspirări şi expirări… prin gânduri

bastion Sub Alee

  • A venit primăvara. E singura certitudine. Se vor vedea mai bine gropile. Cine a scăpat e bine. Mulţi copii s-au îmbolnăvit cu mersul la grădiniţă.
  • Când ai pierdut totul şi mai eşti şi umilit, cât se poate, ce mai ai de pierdut?
  • Există ceva în sistem ce încearcă din răsputeri să-ţi ia şi ultimul bănuţ.
  • Cineva mi-a dat un telefon bun. I-am plătit o diferenţă şi deodată mi-au dispărut toate pozele şi înregistrările video. Şi îmi pare rău după ele.
  • Cred că primarul a pierdut controlul. Edificiul se va dărâma. Îmi pare rău! Dar nu a fost vina mea. Situaţia în Mediaş e groaznică. Chiar nu se mai poate face nimic! Nimeni nu răspunde de nimic? Doar unii îşi iau salariile degeaba?
  • Văd o campanie sportivă împotriva rasismului, cu unii dintre cei mai buni fotbalişti. În sport nu văd rasismul. Îl văd în viaţa cea de toate zilele, dar nu pot spune că-i vorba de rasism, ci de diferenţe culturale, educaţionale, dar mai ales materiale.
  • Cum Dumnezeu pot scoate unii zeci, sute de milioane de euro din bănci, când, dacă scoţi maxim 10.000, trebuie să dai tot felul de declaraţii! E clar, sunt destinaţii şi scurtături pentru toate legile. Cine ştie şi poate, le face!
  • Nu cred că există o disciplină de partid decât a momentului, axată pe vreo afacere dubioasă, suspectă, dar… intangibilă atunci. Apoi, gata.
  • Câteodată parcă-i totul legat. Nimic nu se mişcă. Pentru puţin parcă totul se dezleagă. E mai bine. Mai simt nemulţumirea şi ura unora. Am auzit că se vor face restructurări şi la Romgaz. Nu mai există o strategie ca-n trecut. Totul parcă era sub control. Se punea accent pe primii trei care terminau facultatea, erau atenţi la cei ce ies la pensie. Acum, eu nu mai înţeleg nimic. Nu mă pricep la multe, recunosc, dar cât să-mi dau seama că unul este profesionist şi este bun acolo unde este, îmi dau seama. Şi nu am văzut decât vreo treizeci în viaţa mea şi-n ultima vreme tot mai puţini. Şi de unii chiar nu-mi pare rău ce o să li se-ntâmple, că şi ei, la rândul lor, sunt aroganţi, răi şi nepăsători.
  • Domnule primar, ştiţi ceva? Aveţi bani, aveţi oameni, aveţi relaţii, aveţi aproape tot ce-şi poate dori cineva. Eu? Nu am nimic. Promit, în schimb, să lupt până la capăt. După care… gata. Ori capătul dumneavoastră ori al meu. Nu capătul e important, importantă este lupta. Veţi învăţa aşa ce este respectul, încrederea, trădarea. Nu vorbele veninoase aruncate asupra cuiva contează. Un om este ceea ce a făcut şi este. Cuvintele nu înseamnă nimic. Ceea ce se vede, ceea ce rămâne după. Dar şi banii sunt importanţi. În această ecuaţie, chiar foarte importanţi, dar nu sunt totul!
  • Mă gândesc la “ţeparii” Mediaşului. Iau banii şi apar în insolvenţă, iau tot ce se poate şi apoi dispar. Pe mine o persoană m-a aranjat cu vreo 70 de milioane de lei vechi. Bine, e în regulă, dar îi ştiu pe toţi ceilalţi pe care i-a aranjat. Şi parcă nu mai sunt aşa de trist. Alţii au motive mai mari şi mai ales socrul lui. Ar trebui să-l uit. Parcă ar fi mai bine.
  • Cu cât îi respecţi pe unii mai mult, cu atât te cred prost şi-şi bat joc de tine.
  • Sunt oameni cu care ai avut o divergenţă. Nu vorbeşti. Timpul chiar a adâncit legătura, rupând-o mai tare. A fost un fleac, dar orgolile au fost puternice. Dacă, poate cumva s-a trecut peste asta foarte greu, relaţia va fi indestructibilă.
  • Săracii bătrâni, nici nu le vine bine ceva de plătit că se şi duc cu plicurile direct să le plătească. Nici nu le desfac până la casierie.
  • Ştiţi de ce aleargă moldovenii după salvare? Să pupe crucea! Oricum, datorită faptului că sunt habotnici, a apărut şi bancul ăsta!
  • De ar fi conştienţi toţi că e loc sub soare pentru toţi, dar cred că nu există bătaie de joc mai mare decât a românului fa-ţă de român şi a medieşeanului faţă de medieşeni. Normal că excepţiile întăresc regula.
  • Omul sfinţeşte locul. Mă gândesc că am avut probleme şi cu Poliţia Municipiului Mediaş şi cu cea a Sibiului. Nici acum nu-i apreciez prea mult, dar noul comandant, d-l comisar-şef Cimpoeru, şi adjunctul, d-l comisar Gherghinescu, mi se par deosebiţi. Adică se poate comunica pe mai multe nivele şi nu au aroganţa aceea specifică bugetarului ajuns sau a îmbogăţitului peste noapte.  (Laurenţiu Oprea)