Inspirări şi expirări… prin gânduri

bine sau rau

  • Poezia este ceva intim. O exprim prin simboluri pentru iniţiaţi. Nu-ţi poţi deschide sufletul oricui şi apoi, citită cu atenţie de câteva ori, îţi lasă un sentiment plăcut.
  • Fado, o muzică portugheză tristă, plină de speranţă, de durere, mă fascinează. Dacă aş avea bani, m-aş duce să-nvăţ portugheza şi muzica fado. Într-o altă viaţă sau lume.
  • Aflăm, acum, despre cum s-a manipulat revoluţia din 1989. Cum a fost gândită şi chiar planificată. Peste 25 de ani vom afla cum a ieşit domnul Iohannis preşedinte şi cam cât a costat. Cred că, totuşi, până la urmă, este vorba de bani.
  • Mi se pare ciudat cum unii îl caută pe Dumnezeu. Nu există în afară pentru că noi suntem o parte din el. Nu ştiu exact care, cea bună sau mai puţin bună, dar, cu certi-tudine nu-l putem vedea, doar imagina, revela.
  • Mai devreme sau mai târziu, răul sau binele făcut ni se-ntoarc! E bine, totuşi, în dorinţa de a face bine să fim atenţi. Cunosc pe mulţi ce au ajutat oamenii străzii şi au sfârşit omorâţi sau furaţi!
  • Există o cruzime inexplicabilă la unii oameni simpli, fără educaţie. Prind câini vagabonzi, căţeluşi mai exact, fără apărare, şi îi taie, după care îi aruncă de pe locuri înalte. Şi nici măcar nu sunt copii, sunt forme umane în toată firea. Cum ai putea să-i tratezi?
  • Tot mai mult se formează un sistem parazitar prin mai multe mici sisteme bugetare. Multe legi ar trebui schimbate dar nu le convine celor ce conduc. Ar trebui găsite alte supape de scăpare.
  • Cică, este foarte important să gândeşti pozitiv. Cum o poţi face când totul în jur parcă se… prăbuşeşte.
  • Atâta tămbălău cu petardele şi asta în fiecare an. Până la urmă tot se vând şi peste tot. Aici iar nu înţeleg. Dacă sunt interzise, cum de pot unii să le vândă şi alţii nu?
  • Aşa-zisul Ţinut Secuiesc, care cuprinde 153 de localităţi din judeţele Mureş, Harghita, Covasna, Braşov şi Bacău, nu s-a bucurat în cele din urmă de susţinerea în unanimitate. Chiar şi unde nu au existat consilieri români, proiectele de hotărâre nu au întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi adoptate. Nu au putut fi de acord cu segregarea etniei ce duce la dezbinare. Cine naiba a inventat-o?
  • Ce faci când, într-un proces, îţi iei un avocat şi crezi că-i de bună intenţie, mai ales că-l plăteşti şi el nu face nimic, ba chiar se dă cu partea adversă? Ce faci? Asta-i viaţa! O iei de la capăt.
  • Întotdeauna am zis că ar trebui schimbate legile. De ce, în momentul când eşti la putere, poţi face ce vrei iar după aceea plăteşti? Nu-i totuna legea? Am impresia că, de multe ori, pe lângă bani apare şi frica de a fi dat în vileag. Asta-i ţine, de altfel, pe unii în funcţii şi îi face obedienţi, supuşi, ascultători, respectuoşi faţă de şefi.
  • Atâţia medici, savanţi, matematicieni, fizicieni, biologi, chimişti, profesori şi nicio invenţie care să revoluţioneze lumea. Ştiu eu, să nu mai fie foamete, sete, frig, frică, să putem intra în alte dimensiuni, să putem intra în contact cu alte fiinţe, să putem singuri să vizităm sistemul nostru solar, să ne plimbăm pe alte planete şi sateliţi şi câte şi mai câte. Aceeaşi vânzoleală, minciună, speranţe, boli, morţi, războaie, tensiuni. Şi, dacă acum ar mai apărea un Iisus Cristos, omenirea l-ar răstigni din nou.
  • Ar trebui să se facă un parteneriat, să-i zicem profesional-educaţional, şcoală-spital. Din două catastrofe parazitare ale statului nu poate ieşi ceva bun, dar, totuşi, în direcţia asta mi s-ar părea interesant. Adică unei părţi a teoriei să-i conferi un vector practic.
  • După şomaj, la un anumit timp, intri într-un anumit ritm de nepăsare. Apare reţeta obişnuinţă, lenea, neîncrederea şi chiar dacă-ţi oferă cineva un loc de muncă, nu te duci. Adică pentru minim pe economie, când vedem la televizor cum fac alţii banii şi nu păţesc nimic!
  • Nu sunt rasist, nici xenofob, nici antisemit. Sunt împotriva unui anumit tip de comportament şi educaţie. Mă gândesc la Timişoara, acolo unde s-a dus familia Roşu. Există un interlop, bineînţeles că fără principii şi educaţie, ce-şi punea oamenii lui într-o locuinţă dintr-un imobil central, şi aceştia începeau cu chefurile, cu scandalurile, făcându-i pe vecini să tot plece şi să vândă ieftin. Asta a făcut ca în scurt timp să devină proprie-tarul necontestat al multor locuinţe centrale. Mă gândesc, extrapolând la anumite locuri de muncă, în cadrul unui sistem, că nu poţi lucra cu un anumit tip de indivizi, orice ai face. Ce-am învăţat din toate astea? Că împotriva unor ticăloşi trebuie trimişi la luptă alţi ticăloşi. Oamenii de treabă sunt folosiţi în aceste lupte ca pioni, ceva colateral, buni de sacrificat.
  • Dacă te duci la Paris, unde te mai duci să vizitezi? Normal că la Muzeul Brâncuşi. Acolo era închis. Ca altfel în justificări, ameninţări, insulte, reprezentanţii noştri de acolo nu duc lipsă. Îţi este lehamite şi te duci în alte părţi, ce sunt reprezentate de România. (Laurenţiu Oprea)
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s