Domnul G

emailul Domnul G trăieşte în Mediaş. Respiră acelaşi aer. Vede aceleaşi lucruri pe care le vedem şi noi. Le atinge, le simte, ca toată lumea din Mediaş, cu diverse grade de per-cepţie. Îl ştiu de mult, de foarte mult timp, făcând parte, dintr-o perioadă de coşmar a timpului meu, din lungul şir de nenorociţi care, crezând că făcând rău, vor primi binele. Dincolo de legea omenească mai există o lege pe care nemernicii şi mare parte a nenorociţilor o sfidează, o calcă-n picioare, fiind pe principiul că dacă nu se poate demonstra nu există nimic. Cine poate demonstra umilinţa şi bătaia de joc a unora din timpul unei vieţi. Unii se nasc cu un fel de a fi mizerabil, frustraţi, recunoscători rău-lui căci prin el au reuşit în viaţă să-şi consolideze poziţia şi să urce. În jurul lor distrug totul, lăsând un fel de cenuşă caldă şi mi se pare paradoxal că tot ei fac pe victimele. Unul dintre aceştia a fost domnul G, actualmente bătrân, pensionar, şters, cu o mas-că pe faţă de invizibil, ce nu atrage sub nici o formă atenţia (ca un SRI-st sau spion adevărat). Relatarea mea este din trecut. Destinul oraşului şi Dumnezeu au netezit to-tul. A fost reală, cu date şi personaje care trăiesc şi pot confirma (dacă vor). Şi dacă nu vor îmi este totuna. Lucrurile trebuie scoase la su-prafaţă. Asta ca să ştiţi sau să vă reamintiţi de o perioadă amputată, plină de teamă şi amărăciune, menită să dăinuie (prin mine) în memoria generaţiilor viitoare. Veţi înţelege mai uşor transferul unei mentalităţi bolnave, iar scrisul meu este o izbucnire a bunului-simţ în atmosfera ac-tuală de pură distrugere legală cu aşa-zişii oameni de credinţă şi mai ales de încredere care, prin binele lor şi răul făcut majorităţii, percep sensul progresului şi al ordinii sociale. Domnul G a fost portar. Un portar vigilent la o întreprindere care, de bine de rău, mergea şi merge şi azi, datorită directorului care a avut interesul să o păstreze pe linia de plutire, cu eforturi, ceea ce mă determină să gândesc că la celelalte interesul a fost să fie distruse. O dată pentru totdeauna. Deci domnul G îşi făcea datoria. Eu auzisem despre el fel şi fel de lucruri, unele mai incredibile ca altele. Îl tratam superficial, la limita comicului cu absurdul. Fusesem detaşat ca ofiţer de serviciu să răspund de in-trările şi ieşirile din întreprindere, fiind reprezentantul ei în ceea ce priveşte paza şi ordinea. Asta atâta timp cât s-a dorit. Acolo am văzut diverse tipuri de oameni şi diverse feluri de a fura ale angajaţilor. De la cei care-şi puneau farfurioare şi căniţe în căciulă, până la cei cu camioanele ce luau marfă pe specificaţii şi facturi false. Mai târziu i-am văzut şi cu vagoanele. În proporţie de 80% furau şi totuşi era. Nu-mi explic nici acum, cum? O să spuneţi că eram implicat! Nu, nu eram. Eu eram singur, portarii erau doi sau chiar trei. Citeşte mai departe

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s