Exorcizarea Mediaşului

1 exorcizare parc v2 (1) Mediaşul ar trebui botezat ca oraş simbol al secolului XXI. Nu mai este ce a fost. Este ori prea bătrân, ori prea mic. Aş lua-o cu vârsta, iar pentru asta un sobor de preoţi ar trebui să-l ude cu apă sfinţită, să-l scufunde în apă sfinţită şi să rostească în cor: „Te lepezi de Satana?”, iar noi să răspundem: „Mă lepăd.” Şi normal că de mai multe ori. Domnul primar a pătruns în existenţa noastră, zi de zi fisurând pereţii subţiri ai ceea ce se cheamă normalitate şi încredere. Vede totul de pe geamul întunecat al maşinii, dar neauzind hohotul tragic de plâns al oraşului. Au început noi săpături, dar lucrurile nu sunt finalizate. S-ar părea că se caută talerii saşilor, ascunşi ori în pământ, ori în subterane, ori în ţiglele caselor vechi. S-a lucrat pe as-cuns în gropi întunecate, cu oameni livizi, vlăguiţi, speriaţi. Oraşul este zguduit în străfundurile fiinţei sale şi caută să-şi poată recăpăta echilibrul. Perioada domnului Neamţu ca şi cea a domnului Plopeanu, de altfel, vor intra în analele istoriei, fiind o comoţie locală, medieşeană. În nesfârşitele nopţi de agonie, oraşul îşi linge rănile, căutând să-şi pună ordine în treburile sufletului. Un laitmotiv: „Te lepezi de Satana?”- “Mă lepăd!” În hăţişul întortocheat de străzi sparte, cariate, cu oameni influenţi, cu înrudiri de sânge care transformă procreaţia într-un cerc vicios, se aruncă peste oraş ca un abur, un doliu viguros, un fel de sumă a nenumărate doliuri suprapuse. Terorizaţi de halucinaţii, ne vom lăsa exorcizaţi, să plece necuraţii din Mediaş, aceşti stăpâni ai tuturor celor ce se văd sau nu se văd, ai celor ce ne înconjoară, ai drumurilor, ai stâlpilor, ai timpurilor nenormale, ai căldurilor, ai nopţilor, ai ploilor, ai gropilor şi ai câte or mai fi. În curând vor începe festivalurile, acele bâlciuri de ţară, amintiri din alte epoci, cu o viziune medievală fizic, dar modernă ca stare de spirit, căutând să aparţină trecutului bolnav, un fel de cataplasme convenţionale şi supozitoare cu glicerină magistrale, ca o vizită a infirmierului puternic la bolnavul lugubru. Trăim imagini cutremurătoare, cu locuri descompuse de ignoranţa dezlănţuită a prima-rului şi a oamenilor lui. Cu atâtea nenorociri în vara asta, vă închipuiţi ce va fi la iarnă? Ca medieşean, te simţi ruşinat şi puţin supărat că aparţii unui oraş mort, cu străzi nesfârşite şi pline de praf şi gropi, cu case întunecate, iar mâine, poimâine nelocuite. Nu poţi să nu te înfiori în faţa neobişnuitei privelişti a oraşului trist cu case tăcute, străjuite de gropi. “Te lepezi de Satana?” – “Mă lepăd!” În curând va veni toamna, cu ploile ei reci şi mocirloase, şi ne vom simţi pierduţi, navigând în derivă pe haoticele şi fabuloasele şosele municipale. Iar cei care vom mai putea, ne vom strădui ca, pe timp de ploaie, să-mpiedicăm naufragiul maşinilor şi pietonilor. Asta-i treaba noastră. (Laurenţiu Oprea)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s