Femeia din Deleni

Veneam de la Târgu-Mureş cu Mircea. La intersecţia dintre drumul spre Jidvei-Blaj şi ieşirea din Târnăveni, o femeie bătrână, îmbrăcată în negru, ţărăneşte, parcă făcuse un semn discret al autostopului ce se vrea spre Mediaş. De obicei nu iau, pentru că, în caz de ceva, Doamne fereşte, accident, tu ca şofer trebuie să-i plăteşti spitalizarea şi toate preten-ţiile. Şi pentru ce? Dacă iau, trebuie să fie o femeie cu copil sau o femeie în vârstă. Aici e şi chestie de noroc, aşa că, doar dacă sunt sigur cât de cât, iau pe cineva. Femeia respectivă nu avea nimic rău. Fusese la doctor în Târnăveni şi nu a vrut să-şi piardă fata o zi de la serviciu să o ducă ea cu maşina. Se descurcă şi singură. Ne-a poves-tit cum fata îi este căsătorită în Mediaş şi a avut cu soţul un chioşc, dar au falimentat. Acum lucrează la un privat. Ea mai vinde prin piaţă, iar moşul ei, acum este la întors fânul. Cum am auzit de piaţă, mi s-au aprins nişte beculeţe. Mai ales că primarul a fost cercetat de ANI şi găsit nevinovat. Piaţa-i plină de nişte vânzători cărora le poţi spune oricum în afară de producători. Afară era cald. O căldură uscată ce ardea totul. La intersecţia spre Deleni mă hotărăsc s-o duc spre casă. O iau spre stânga şi gata. Femeia, cu bun-simţ, îmi spune că putea să o ia pe jos şi că sunt ocazii. Ei bine, în sfertul acela de oră, eu unul nu am văzut nicio ocazie. În drum am vorbit despre piaţa din Mediaş. Şi-a cumpărat o masă cu 2.500 lei pe tot anul, dar nu o foloseşte doar din când în când. Nu ştie nimic ea de ce sunt atâţia inter-mediari. Nu ştim nici noi, dar am aflat! Sunt producători, ţărani, cărora le convine să-şi dea toată marfa la un preţ mai mic. Altfel pierd timpul cu vânzarea ei, dormitul în Me-diaş, mâncatul, perisabilitatea, a nu neglija nici furturile şi câte şi mai câte. (Totuşi nu am înţeles de ce n-a mers Piaţa Onix? Ba da. A tăiat panglica domnul Plopeanu şi pe ce punea mâna făcea praf şi pulbere.) Mai bine o vinzi toată la un preţ bunicel şi ai scăpat. Apoi, mai sunt din oraş, care au certificate de producător, fiind asociaţi cu alţii care au pământ la sute de kilometri. Pot vinde, căci faci scrisoare la primăria unde sunt asociaţi şi ţi se răspunde că există în evidenţa lor. Este perfect legal. Ar mai fi ceva. Nu ştii niciodată câte kilograme vinde. O mie? O sută de mii? Nu se pot monitoriza acestea. Deci lucrurile acestea aşa se-ntâmplă! De cele mai multe ori cu acceptul ambelor părţi. Aşa că să nu vă surprindă dacă veţi vedea mulţi “arşi de soare”, care par să n-aibă nicio legătură cu producătorii. Părerea mea este că nici legea nu-i aşa bună! Dar mai există o parte nevăzută pe care doar şeful pieţei şi oamenii de lângă el o ştiu. (Laurenţiu Oprea)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s