“Podul de piatră s-a dărâmat”… sau pledoarie pentru normalitate

Vă mai aduceţi aminte cântecelul? Mulţumită altor primari, în Mediaş nu mai sunt inundaţii. Oricum, viaţa noastră este scurtă, înghiţită de eternitatea de dinainte şi de după, deci cum am putea să ne bucurăm, atât de prezent cât şi de viitor, cu toate calamităţile naturale? Sunt oameni care fac orice pentru bani, pentru funcţii cu putere mare, pentru a fi acolo unde vor. Influenţe, manipulări, bilanţuri perfecte, viitor planificat, etapizat în vorbe, în aşa-zisele gogoşi. Miezul gogoaşei îl vedem după ei! Câteodată e prea târziu. Ceva mai puternic ne face neputincioşi, dorinţa de a supravieţui, dorinţa de a nu avea probleme, bunul-simţ etc. Suntem posomorâţi, suntem răi, suntem trişti. În orice caz comentăm pe la colţuri, neavând curajul să ieşim în faţă. E ca o pânză de amar sufletesc ce se pune peste noi, fiecare dintre noi fiind o mare deznădejde. Tinerii pleacă în general în străinătate, pleacă în larg ca nişte păsări speriate ce nu-şi mai întorc capul. Istoria în această parte ţine puţin, iar în acest loc se aşterne necazul. Ne-am obişnuit să plătim taxele şi impo-zitele şi tot ce ni se cere, ne-am obişnuit să mergem cu capul în jos, să căutăm tristeţea care vine, ne inundă, nu se ştie de unde. Citeşte mai departe

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s