Te duci la Primărie, la finanţe, pe hol ultimele două ghişee pe dreapta, unde sunt, ca peste tot în acea instituţie, cozi. Aştepţi. Spui ce vrei şi primeşti un formular de cerere pentru eliberarea viitorului certificat fiscal şi ţi se spune să-l completezi. Te uiţi în jur, ca-n “Proştii” de Rebreanu, şi, mulţumită bunei organizări a primarului municipiului Mediaş şi “alcoliţilor” lui, nu e niciun scaun la măsuţele de scris, motiv pentru care foloseşti poziţia “statul piticului” (de la mersul piticului din armata comu-nistă) sau te duci pe banca de lemn (achiziţionată poate din parcul din Piaţa Regele Ferdinand I, ce s-ar putea să urmeaze să fie transformată în Piaţa Primar Teodor Neamţu, Neamţu întâiul şi ultimul de Mediaş), unde improvizezi un birou ambulant de scris. Ai completat! Apoi, cu bucuria statului în picioare, te aşezi la coada de la alt ghişeu, unde stai zeci de minute bune pentru două chitanţe de 5, respectiv 2 lei, unde socializezi cu ceilalţi “co-daşi”, ca pe face-book, atât cu cei de la coada ta cât şi cu cei de la celelalte cozi. Citeste mai departe
Informaţia Săptămânii 